Dascăli din țara întreagă, ajutor !

gavriladrajna[1]Primarul nostru , doar simpla întâmplare face ca el să fie PSD-ist, a venit cu o nouă idée. Ne cere să facem în scris un fel de raport în care să scriem ce obiective, n-am priceput dacă operaționale sau de altă natură, ne-am propus.
Ce știți ?

403136_212405925560979_1144042427_n[1]
Mai  există în țară vreo școală în care primarul să facă un astfel de abuz ?

Dacă da, cum ați rezolvat problema ?

Cunosc cazul primarului liberal al comunei Drajna, județul Prahova, domnul Mihai Gavrilă (cel care este fotografiat între scânduri )  care le cerea cadrelor didactice note zilnice în care să-și motiveze fiecare minut lucrat timp de 8 ore. Un muncitor devenit om de afaceri nu are cum să priceapă ce-i aceea munca intelectuală ! Averea nu înlocuiește educația și cultura.
Acum, despre dânsul , mă refer la domnul Mihai Gavrilă , se poate vorbi ca primar doar la trecut.

560269_131657720302467_1484346659_n[1]Ca o persoană responsabilă și serioasă ce sunt mă gândesc că primul obiectiv al meu este  să-i învăț pe elevii mei că nu este frumos să fure,  cine astăzi copiază mâine va încărca nota de plată pentru lucrările efectuate. Mă înșel ?

Și uite așa devenim cunoscuți în lumea largă pentru cel mai scump WC-eu public !

Caut CV-ul primarului Florin Constantin, găsitorului recompensă !

constantin_florin[1]

Domnul primar al orașului Vălenii de Munte, primarul meu, vrea să cunoască obiectivele mele profesionale.
Pentru că nu știu care să fie nivelul raportului meu educațional, nu vreau să folosesc termeni care nu sunt proprii unui om de afaceri devenit primar, am căutat pe „ goagăl” CV-ul domnului primar. Nu l-am găsit.
Am nevoie de ajutorul celor care sunt mai bine informați. Să fie nevoie să apelăm la serviciile secrete ?

În timp ce oamenii cinstiți muncesc….

În timp ce oamenii cinstiți muncesc , ca aproape toți cei din țara aceasta, hoții, pentru că noi nu suntem vigilenți, doar suntem atenți la ce trebuie să facem, ne fură nestingheriți.
Ca să fiu sinceră ca de obicei, nici de revista presei nu-mi ardea, am datoria sfântă de a învăța niște elevi când, din pură politețe, am deschis calculatorul ca să nu las comentarii fără răspuns.
O prietenă dragă,Nora Damian , mi-a semnalizat un articol lăsându-mi un link.
Nu am făcut decât să-l copiez, doar e țara lui Copy-Ponta, ca să vi-l fac cunoscut.

4 ani au trecut de când creierul de borfaș al pușcăriașului Sorin Ovidiu Vîntu a emanat celebrul îndemn. Exclamația- apel a fost un răspuns sincer, instinctiv al unei minți bolnave ce-și dezvăluia mai clar ca niciodată adevăratele intenții. Într-un an cu o teribilă campanie prezidențială, Cătălin Tololntan i-a spus: „Avem un stat slab și niște moguli puternici”. Vîntu i-a răspuns: „Domnilor, întăriți-vă statul!”
Suntem la început de 2013. Și de 14 ani cel puțin, Dan Voiculescu își bate efectiv joc de statul român.

Pentru cine-l cunoaște suficient de bine pe Dan Voiculescu, știe că nimic din ceea ce face nu e întâmplător. E tenace, negociază orice, are obsesii, e răzbunător și mereu, dar mereu, își urmărește obiectivele. Financiare sau politice. Își fixează ținte și nu se lasă niciodată până nu și le atinge. Oricine l-a urmărit cu atenție în ultimele două zile putea să-și dea seama că are o mare problemă cu dosarul ICA, că își va da cu certitudine demisia și că-i e teamă de unii oameni din USL.

„Am fost trei- a spus, la un moment dat. Unul e în pușcărie, altul e bolnav, am mai rămas eu. Cât voi mai fi și eu…” În tonul descumpănit i se simțea disperarea, lipsa de speranță. În seara asta, își revenise. Era luminos, liniștit. Cert este că judecata, verdictul se apropia. Iar Dan Voiculescu va face tot ce-i va sta în putință să scape. Cred că este clar pentru toți.

Problema e că o face de 14 ani. Să mă explic:

În 1999, într-o seară, Dan Voiculescu, intră în panică. În Palatul Cotroceni, sub președintele Emil Constantinescu, era în desfășurare o ședință a CSAT. În acel CSAT, este declasificat celebrul dosar ICE Dunărea. ICE Dunărea aparținuse fostului Departament al Securității Statului prin diverse firme. Inclusiv prin celebra Crescent din Cipru al cărui director a fost Dan Voiculescu.
Din acel moment, Dan Voiculescu, un prieten la începutul guvernării, pornește o campanie furibundă împotriva lui Emil Constantinescu. Împotriva oamenilor fostului președinte, împotriva puterii de atunci, împotriva guvernării, sprijinind chiar facțiuni din partide.
Rezultatul îl știți: Emil Constantinescu anunță, parcă într-un weekend, că nu mai candidează pentru un al doilea mandat și că este…învins de structuri. Printre structurile alea era și Dan Voiculescu mai precis.
În 20 Decembrie 2000, se instalează noua Putere. Câștigător: Ion Iliescu. Dosarul ICE Dunărea este clasificat în CSAT.

Liniște până în vara lui 2004. Dan Voiculescu, președintele Partidului Umanist Român, bun prieten și apropiat al lui Adrian Năstase ( pe care ulterior l-a și invitat să preia șefia partidului său) speculează foarte bine toate problemele guvernării PSD tocmai pentru a-și fructifica în alegerile locale scorul electoral al PUR. Mai precis, lansează o campanie dură împotriva unor exponenți ai regimului- și ei cu mari probleme de imagine și corupție. Ținta era să cucerească Bacăul, Galațiul și Prahova. Clanul Sechelariu se prăbușește. PUR singur obține un rezultat foarte bun în alegerile locale. Cu un trust puternic de presă și cu un asemenea scor, se formează Uniunea Națională PSD+PUR în perspectiva alegerilor parlamentare: 22 de locuri în parlament.

2004- prezidențiale. Candidatul Alianței D.A., Traian Băsescu, participă în emisiunile electorale ale Antena 1, însă Dan Voiculescu îl sprijină pe Adrian Năstase cu care, de altfel, era în alianță. Valul împotriva lui Năstase era însă prea mare. Năstase pierde alegerile. La invitația lui Traian Băsescu, PUR și Dan Voiculescu schimbă repede barca și intră la guvernare. Cu condiții. Alianța cu PUR e numită de președintele Traian Băsescu „soluția imorală”.
În Februarie 2005- CSAT declasifică dosarul ICE Dunărea. Dosarul este trimis la Parchet.

Războiul începuse. Și în următorii 8 ani se duce efectiv pe toate fronturile și cu toate mijloacele cu putință. Linșajul devine un nou gen jurnalistic. Ținta lui Voiculescu este una singură: îndepărtarea lui Traian Băsescu. Ulterior, acapararea primei funcții în stat prin „intermediari”.

2006- toate dosarele fostei Securități sunt predate CNSAS.
Iunie 2006- CNSAS confirmă în unanimitate colaborarea lui Dan Voiculescu, sub numele conspirativ „Felix”, cu fosta Securitate ca poliție politică.
Sfârșit 2006- miniștrii PUR/PC își dau demisia. PC și Dan Voiculescu ies de la guvernare.
2007- Dan Voiculescu îl sprijină pe Călin Popescu Tăriceanu în războiul cu președintele Băsescu.
Aprilie 2007- Dan Voiculescu se pune în fruntea unei comisii care, pentru prima oară în istorie, suspendă din funcție un președinte al României.
2007- Președintele Traian Băsescu câștigă referendumul de demitere.
Toamna lui 2007- Dan Voiculescu renunță la mandatul de senator prin demisie.
2008- Dan Voiculescu redevine senator, în urma alegerilor parlamentare. În cadrul Alianței PSD- PC, sub mandatul lui Mircea Geoană, Voiculescu obține din nou locuri consistente în Parlament.

Toamna lui 2008- DNA îl trimite în judecată pe Voiculescu în dosarul ICA. Dosarul este judecat de ÎCCJ.
2009- Dan Voiculescu îl susține cu toată puterea pe Mircea Geoană în campania prezidențială. Și la nivel personal, Geoană era preferatul său.
Decembrie 2009- Geoană pierde alegerile. Traian Băsescu recâștigă Președinția României.
2010- Dan Voiculescu îl sprijină pe Mircea Geoană să nu piardă partidul. Spre dezamăgirea lui, președinția PSD este câștigată de Victor Ponta.
2011- Februarie- se construiește USL. Dan Voiculescu virează spre liberali, face alianță cu PNL sub Crin Antonescu.
7 Mai 2012- Guvernul Ungureanu se prăbușește. Victor Ponta devine premier. USL intră la guvernare.
10 Iunie 2012- USL câștigă detașat alegerile locale.
25 Iunie 2012- Dan Voiculescu începe să dribleze cu legile și Justiția. Dan Voiculescu își dă din nou demisia din Senat. Dosarul ICA este trimis spre judecată Tribunalului București. Voiculescu câștigă câteva luni bune tărăgănând judecata.
6 Iulie 2012- Președintele Traian Băsescu este a doua oară suspendat din funcție și la insistențele lui Dan Voiculescu.
21 August 2012- CCR invalidează referendumul. Traian Băsescu redevine președinte al României.
9 Decembrie 2012- USL câștigă în mod zdrobitor alegerile parlamentare. Dan Voiculescu intră a treia oară în Senat.
17 Decembrie 2012- Victor Ponta este desemnat din nou premier al României.
Decembrie 2012 – Ianuarie 2013- Dan Voiculescu refuză inițial să depună jurământul ca senator. Dosarul ICA se mută din nou la ÎCCJ.
22 Ianuarie 2013- Dan Voiculescu depune jurământul ca senator.
25 Ianuarie 2013- Termenul de judecată de la ÎCCJ, în dosarul ICA, este schimbat de pe 25 Aprilie pe 31 Ianuarie 2013.
28 Ianuarie 2013- Dan Voiculescu își dă demisia a treia oară din Senat. Dosarul se mută DIN NOU la Tribunalul București.
În tot acest timp, Voiculescu anunță că își dorește a treia suspendare din funcție a președintelui Băsescu.

Așadar, domnilor, v-a spus-o clar penalul: întăriți-vă, apărați-vă statul. Asta până când nu e prea târziu. Și penalul nu devine stat…”

Publicat în Fără categorie

Călător printre stele

IMG0053A

     „ Cancelaria școlii este amplasată într-o cămăruță , doar vreo 12 metrii pătrați, în care mobilierul principal constă din două mese vechi de lemn masiv așezate în formă de T și înconjurate de 10 scaune netapisate .
Pe podeaua goală parchetul la fel de vechi este îmbâcsit de la motorina turnată în exces peste murdăria strânsă peste ani. Nu există decât un bec, pentru luminat, agățat de un fir de sârmă , iar totul denotă o sărăcie lucie.
Cele două fișete metalice , necesare pentru diversele dosare și documente ale școlii, pentru că au broaștele defecte de ani de zile se închid cu ajutorul unor lacăte, stau mai mult deschise.
Lângă fereastră, un bărbat care are în jur de 55-56 ani, încă frumos cu tot părul său grizonat, stă așezat la masă și scrie ceva. Tricoul de o culoare spălăcită de la multele spălări și decolorat de la arșița soarelui îi pune în evedință umerii lați și torsul încă armonios.

Simina este cu ceva ani mai tânără decât Sandu iar atunci când îl vede pe acesta i se luminează chipul.

– Sandu, cât mă bucur că te-am găsit singur !

– Gata, s-a terminat concediul ? Ai venit ?

Sandu o privește în ochi, ochii săi albaștrii devin lăcrimoși , se gândește că așa cum arată acum, o femeie scundă și grăsuță, este încă plăcută la vedere. Parc-ar simți în inimă, nu este însă sigur dacă nu-i de vină boala sa, un ecou al sentimentelor sale de mult trecute.

– S-a terminat și concediul ăsta. Nici nu m-am odihnit, parcă trebuia să mai  fie, dar abia așteptam și să vin la școală . Mi-era dor.
– Cum ți se pare că arată școala ?

Își luă libertatea de a schimba subiectul că doar îi era superior, ce naiba !

– Tu ai fost întotdeauna un director bun !  Arată bine!

imag0042[1] Simina nu găsi de cuvință să-I spună adevărul, ce gândise atunci coborâse din autobuz. Gardul de sârmă, rupt în zeci de locuri , nu era potrivit pentru o școală.

„ Parcă –aș merge la pușcărie! ”

își zisese ea dar acum spuse cu totul altceva.

– Ar fi greșit inspectoratul dacă nu te repunea în funcție. Papagalul nu era bun pentru asta.

– Nu sunt lămurite toate, răspunsul inspectorului, știi tu care, a fost Incert. O să am nevoie de ajutorul tău. Vreau să te am alături de mine.

– Nu te-am susținut totdeauna ? Nu ți-am fost un sprijin adevărat de fiecare dată ? Experiența pe care a căpătat-o în lungii ani în care a condus școala, teama de a nu o îndepărta și pe ea îl face să fie precaut.

– Simina, așa a fost să fie !  Așa ne-a fost soarta !

– Da, așa ne-a fost soarta dar poate nici tu nu ai vrut altceva.

– E târziu pentru reproșuri. Simina , sunt nevoit să am o Atitudine Onorabilă, sunt dator să-mi păstrez familia mai ales acum când copiii mi-au crescut mari. Vizibil deranjată de panta pe care alunecaseră , pierdea teren mereu în astfel de situații, Simina se replie brusc.

– Să știi că și eu îmi iubesc familia cu toate că nu o arăt într-un mod atât de fățiș ca tine.
Vasile –al meu este un soț pe care nu l-aș schimba cu nimeni.

IMG0053A

Se auzeau pașii cuiva, se apropiau grăbiți de cancelarie , și de aceea Sandu se ridică grăbit și se apropie de fereastră în timp ce Simina își scotea din sacoșa de plastic câteva caiete.
– Bună ziua ! Să ne trăiți mulți ani, dom’director ! Acum știu și eu că avem un director adevărat în școală.
Încearcarea, noii venite, nereușită de a -și face glasul mieros, vorbele i-    au ieșit șuierate, n-a părut să o deranjeze.
– Doamna învățătoare, se adresă directorul Ruxiței și pentru că o cunoștea bine și o știa că nu-i place să gândească abstract, va fi un an greu ! Trebuie să fim uniți cu toții !
Făcând ochii mari, Ruxița întreabă mirată :
– Ce se întâmplă dom’director ? Papagalul ne face iar probleme ?
– Pe el îl potolește inspectoratul, îi sării în ajutor Simina, nu trebuie să fim îngrijorați din pricina lui, vor veni cadre noi în școală, o învățătoare, s-a înființat un post nou anul acesta, și o profesoară de matematică, una Livia Petrescu.
Mie una, nu-mi plac profesoarele de matematică !
Bunătatea nu era punctual ei forte și nimeni dintre apropiați nu o condamna pentru asta. Știau cu toții de ce ea nu le înghițea defel pe profesoarele de matematică. Cu mulți ani în urmă predase matematica ca suplinitoare, lumea vorbea că la un moment dat ar fi fost studentă în capitala țării dar , brusc se îndrăgostise de Vasile și, un eveniment solar cum este căsătoria pentru majoritatea dintre tineri, devenise un impediment pentru realizarea ei profesională.
– Da, la fel am auzit și eu. Ruxița confirmă cele spuse de Simina.
– Ce vreți să spuneți doamna învățătoare ? Ca director el ar fi trebuit să știe tot ce mișcă. Faptul că erau informații pe care nu cunoștea, le afla ultimul, îl irita.
Ruxița, era destul de versată ca să realizeze că greșise rănindu-i orgoliul exacerbat al directorului.
– E, am zis și eu așa, chiar sunteți atent la tot ce se spune ? Ce om capabil sunteți !
– Am și eu ceva experiență, atâta tot ! Orice formă de lingușeală îi pica bine făcându-l să se înfoieze ca un curcan.
-Ce cunoașteți, ce coloratură are ?
– Cine ? Se grăbi să întrebe Ruxița .
– Învățătoarea ?
– Învățătoarea ? E de-a noastră, FSN-istă ! Lămuri simplu Simina lucrurile.
Erau în toamna anului 1990 și aproape toți românii erau feseniști. ”

imag0043[1]

Livia reciti de mai multe ori minunându-se de cât de repede trece vremea, nouă ani se scurseseră de atunci, și de fiecare dată mai găsi de schimbat câte ceva, ba un cuvânt pentru că nu voia să se repete, ba o virgulă pentru că era conștientă că nu se pricepea ca un umanist adevărat. Mereu era ceva de adăugat , mereu uita ceva.
„ Sunt la fel ca personajul din „Ciuma” , vreau să fie totul perfect și risc să nu termin niciodată de scris.” Râse singură autoironizându-se. „ Nu mi-aș fi închipuit vreodată că, din tot romanul , acesta va fi personajul pe care-l voi reține.”

Sorbi din cafea uitându-se cu nostalgie pe geam. „Tare mi-e teamă că voi începe să-i compătimesc pentru dramele lor. Care dintre ei a fost cândva călător printre stele ?”

Au călătorit printre stele :   printre nori căutând  lumina,  Tiberiu Orasanu ,tibi o data, tibi ?nca o data 🙂 adică de 2 ori, prețios de fiecare dată,Some Words, carmen pricop , anacondele, dor,Scorpio,  Mitzabiciclista,  Cita, Dia na

Crime prea mult premeditate

Sarma-ghimpata-gard-noduri_900[1]

I   Stătea cu picioarele  strânse la gură, îi era frig sau tremura doar de neputință, nici ea nu știa prea bine, simțindu-se total lipsită de vlagă. De mult timp nu-și mai luase libertatea de a se odihni, cădea în fiecare noapte frântă de oboseală,  și mai ales aceea de a se gândi la cum să iasă din situația în care era.  Niciun gând abstract, cum făcea deseori odinioară, n-o bântuia.

Erau doar imagini din viața sa cotidiană și imediată, multe nuanțe de griuri lipsite de coloratura caldă a belșugului.  Bunătatea unei vieți conjugale, fericirea pe care ți-o dă traiul în cuplu, pe care o visa altădată  revărsându-se peste ea ca niște norișori rozi, precum vata din zahăr așa cum citise cândva  într-o carte că trebuie să-și imagineze ca să se realizeze , nu voia să apară în viața sa.

Făcuse ceva greșit, nu știa bine ce anume, dar nimic nu-i plăcea. Of, ba mai mult, ajunsese să-l urască pe omul lângă care ducea  onorabila viață de femeie măritată, sclavagism în toată regula, și asta nu din cauza  iubirii, un sentiment nobil și solar,  ci a unor conveniențe învechite.

După ce că era nevoită să muncească  până la epuizare sa fizică, serviciu, bucătărie, copii, baie,  mașina de spălat rufe i se stricase ca o încununare a ghinionului său, aspirator,  șters praf, era obligată  să –l asculte perorând ore în șir despre experiența sa în profesie, despre cum, ca un laș, nu a luat atitudine când  i  s-au încălcat drepturile cuiva,  un oarecare.

Se sufoca ca într-o închisoare fără să aibă cui să-i spună, cui să se plângă .

Un gând ascuns, incert la început, ecou al vremurilor când citea pe nerăsuflate romane polițiste, i-a luminat mintea surescitată.

Ciuperci otrăvite ! Este singura mea soluție!

article-page-main-ehow-images-a08-37-4n-use-fence-fork-800x800[1]
II
Onorată instanță, înțeleg că am greșit atunci când n-am luat atitudinea cuvenită dar mi s-a părut a fi un diagnostic incert și în mintea mea neștiutoare n-a avut ecou. Știu, sunt vinovat pentru că, deși eram căsătoriți, i-am lăsat libertatea de a dormi separați și astfel n-am putut să o supraveghez pe timpul nopții. Vă rog să mă condamnați, nu merit compasiunea Curții, vă spun pentru că vă cunosc bunătatea, dar n-am avut experiența necesară să înțeleg că suferea de o depresie atât de gravă. Pentru mine, până la acest moment de un tragism inimaginabil, a fost doar un termen abstract din dicționar. Soția mea, vă rog , cu lacrimi în ochi să mă credeți, a fost un dar solar !
Nimeni nu va bănui mâine dimineață, când o vor găsi moartă pe caldarâmul din fața blocului că o omorâse el. Fără urme, doar învățase și el ceva la cursurile de criminalistică. Chipul roșiatic, coloratură pe care-o căpăta ori de câte ori se îmbăta, I s-a luminat de fericire .Va avea un discurs de om îndurerat ce o să impresioneze în mod sigur instanța.
– Procesul acesta îl voi câștiga sigur ! S-a sinucis din cauza depresiei.

grecia-monteaza-un-gard-de-sarma-ghimpata-la-frontiera-cu-turcia-1_size1[1]
Epilog
– Ia să văd, ce mi-a gătit proasta de nevastă-mea!

Duzina este de la  iar ideea mi-a venit citind  cu a ei Aniversarea

La Fee, tibi 1, tibi 2, Vero, cita, dor, Dunia, Dictatura Justitiei, Andreotti, Scorpio, cammely, anacondele, Max, vavaly, incognito, dagatha

N-aveți voie !

– N-aveți voie ! mi –a spus directorul meu adresându-mi –se precum unui elev.
Am fost pentru câteva   clipe șocată de îndrăzneala sa, niciun inspector general nu-mi vorbise vreodată astfel.
Unul dintre inspectorii de management fusese, prin primăvara anului 2004 , obraznic cu mine și doar rugămințile politicoase ale inspectorului general adjunct mă opriseră să nu povestesc presei incidentul.

Mi-am dat imediat seama că doar teama sa de a nu fi schimbat din funcție, era directorul liceului de 14 ani, l-a determinat pe  domnul Cursaru să aibă o astfel de exprimare și m-am calmat sigură .

576244_115981895203383_946948361_n[1]

De fapt, ce se întâmpla ?
Viitorul candidat al USL-ului, Bebe Moacă-al nostru, voia să ne ofere trei garoafe și o ciocolată de 2-3 lei și voia ca toate cadrele didactice să fie de față. Era 1 martie, motiv de campanie electorală mascată, afară ningea serios iar eu voiam să merg din clădirea veche a școlii, unde aveam orele de curs, în corpul nou unde se găsea secretariatul nostru. Blocată fiind încă pe scara școlii, m-am trezit că domnul Florin Constantin, candidatul opoziției, m-a îmbrățișat și sărutat pe obraji.
– A, dumneavoastră sunteți celebrul Bebe Moacă!
A râs vesel și mi-a dat lămuririle necesare.
– Eu mă numesc Florin Constantin!
-Corect ! Am zâmbit la rându-mi.

Fostul director, cu toate încercările sale de a-și păstra funcția , a fost schimbat.

560269_131657720302467_1484346659_n[1]A urmat episodul din 1decembrie. L-am povestit la timpul potrivit în  :

I Din oceanul gândurilor despre primarul Bebe Dictatura justitiei

   Astăzi mă întâlnesc absolut întâmplător cu primarul nostru. Eram amândoi în mers, ne îndreptam unul către celălalt , eu mergând spre școală iar el tocmai plecase din ea. Făcându-se că nu mă cunoaște a preferat să nu mă salute. Doar era primarul orașului , nu ?

O aniversare cu cântec

Era prin anul 1983, ar fi putut la fel de bine să fi fost chiar mai devreme cu un an, pentru că toți anii se desfășurau la fel de monoton și de total lipsiți de evenimente, nu tu scandaluri de presă, nu tu paparatzi, nu tu stenograme scurse direct în mâna presei, până și mitingurile de protest erau cu „voie de la prefectură ”, dar știu sigur că nu mă înșel în privința datei pentru că , indicator sigur, se petrecea după ce colega noastră se despărțise de marea ei iubire Cristi.

IMG0031A

Cum pe lumea asta se realizează și căsătorii aranjate, Mary a fost nevoită să accepte o astfel de relație după ce părinții ei au despărțit-o de Cristi , iar ca o compensație pentru că era încă nefericită, i s-a permis să-și petreacă ziua de naștere împreună cu ce invitați își dorea ea.
Mary o fată egoistă, singură la părinți și singura nepoată a bunicilor ei, nu avea prietene de suflet. De fapt nu avea nicio amică și risca să nu aibă în fața cui să se laude cu mâncarea pregătită pentru acest eveniment esențial pentru orgoliul său uriaș și pentru sufletu-i rănit.

flori-fluturi_39_b[1]

Se născuse într-o zi de 23 august și Mary era mândră de asta, a fixat petrecerea chiar în aceea seară pentru că zilele erau fierbinți cu toate că noi locuiam într-o zonă de deal.

Din gașcă făcea parte și adjunctul șefului de post, Gigi-Pacetu’ , un milițian tânăr și care nu apucase să se însoare.
Țineam la el ca la un frate, de fapt singurul pe care l-am numit astfel vreodată , pentru că se arăta grijuliu față de mine , ocrotitor cu toate că nu mi-era iubit, dar și pentru că, fiind mai bine plătit decât noi toți ceilalți, avea grijă să ne facă de fiecare dată cinste cu câte ceva de mâncare, Doamne cât de nemâncați eram cu toții, dar și cu câte-o băutură bună.
– Mie nu-mi place de ea, o să ne bată capul ore-n șir lăudându-se cu zestrea ei, ce rost are să mergem la o astfel de petrecere ?
Vera, una dintre prietenele mele, și cu mine, mai trecusem prin această experiență într-o seară de iarnă, ne întâlnisem în central comunei iar noi făcusem greșeala să ne plângem că am înghețat de frig, când Mary ne invitase să ne servească un ceai.
b[1]

Tot restul găștii a sărit cu gura pe mine :
–   Mâncăm și noi bine cu ocazia asta, hai nu fii fraieră ! Doar n-o să-și scoată astă seară toate covoarele !Hahaha !
Am izbucnit în râs alături de restul fetelor și, cu toate că nu speram să petrec cu adevărat, am acceptat să merg cu ei.
La Vera venise în concediu sora sa, învățătoare și ea, împreună cu soțul ei, un medic militar de etnie maghiară, băiat bun și plin de umor.
Cred că i-am cumpărat un cadou la care am contribuit cu toții, ceva mai degrabă simbolic decât valoros, florile le-a rupt Vera din propria-I grădină, ne-am gătit care mai de care mai frumos și –am plecat în grup spre casa Mariei.
Gigi ne aștepta în central comunei, el cumpărase ceva mai substanțial , nu-mi amintesc ce anume, și o sticlă de șampanie.
Potrivită evenimentului, șampania era și băutura mea preferată pentru că , poate din snobismul pe care mi-l bănuiesc a-l avea sau poate nu, consideram că e o băutură nobilă.
– Băi soro, te amedez ! Mi-a zis polițaiul când ne-am întâlnit.
Trebuia să pui drapelul, doar este 23 august. Ai mai văzut tu instituție a statului fără tricolor ?

IMG0041A
– Tu vorbești serios ? De unde era să iau tricolorul ca să-l înalț ? Ni l-au furat , tu ar trebui să știi cine,  la 1mai și altul nu ne-au mai dat de la primărie.
– Cum, mă întrebi dacă te amendez ? Milițianul român și pe mă-sa o amendează dac-o prinde-n flagrant !
Nu l-am crezut dar m-am prefăcut speriată. În drumul nostru către casa sărbătoritei am trecut pe lângă postul de poliție iar „ frate-miu ” Gigel a avut prilejul să-mi arate și să se laude cu drapelul arborat de el pe clădirea postului de miliție.
– Sunt mai responsabil decât tine, așa sunteți voi intelectualii indolenți , am călcat mătasea drapelului înainte de- al pune acolo sus.
Gigi-Pacetu’, avea doar opt clase și-l poreclisem amândouă astfel de când îi trimisese un bilet Verei, plin de greșeli de ortografie , în care o anunța despre un pachet pe care urma să il trimită mai târziu, avea și el orgoliul său și simțea nevoia să ne atenționeze că statul pe oameni responsabili ca el se bazează.

1245877503c20414ca[1]

Așa cum mă așteptam, a durat vreo oră pănă s-a pus fața de masă, albă și apretată coală de hârtie, și încă o oră până s-au așezat vesela și tacâmurile.
Cum ne plictiseam, nu știu cui i-a venit ideea să se deschidă sticla de șampanie pe care o adusesem noi drept cadou. Nu cred că mi-a revenit mai mult de un pahar dar cum eram nemâncată, ce mâncasem eu pe la prânz n-avea cum să fie stavilă amețelii ce

m-a apucat, mi-a trecut starea aceea de totală nemulțumire ce se datora gândurilor ce mă bântuiau.
În timp ce familia mea, o și vedeam cu ochii minții, reunită , cum se întâmpla de fiecare dată când era un moment propice, se distra pe cinste, eu trebuia să stau țeapănă fără să mă îmbie nimeni cu nimic.
Se lăsase noaptea, pe la ora 23 am fost serviți cu tradiționala țuică și niște antreuri reci. Am băut și un păhărel de țuică, nu-mi place dar, cum toată lumea o lăuda ca fiind una de calitate, am vrut să verific dacă era adevărat.

IMG0036A
Mai erau doar câteva minute, urma să bată ceasul de miezul nopții, când m-am gândit să le fac o surpriză.
M-am strecurat fără să mă vadă cineva din casă și am mers în curtea postului de miliție.
M-am întors repede, nu – mi observase nimeni lipsa și nici pe stradă nu mă întâlnisem cu nicio persoană.
Se desfăcuse a doua sticlă de șampanie, se turna în pahare, cineva stătea cu un aparat de fotografiat în mână ca să poată să imortalizeze evenimentul când am apărut el veselă:
– Ca să nu mă mai amendezi Gigele, de ziua ta dragă Mary, uite ce v-am adus !
În acel moment am desfăcut încântată trofeul furtului meu, tricolorul din postul de miliție.

022246-coreopsis[1]

Făcusem armata, sunt sublocotenent în rezervă, dar gluma mi se păruse atât de bună încât nu-mi fusese defel gândul la repercusiuni.
Atât Gigi-Pacetu’ cât și Bertzi, medicul militar, s- au albit la față devenind livizi. La Gigel, blond cu ochii albaștrii de felul său , era o culoare aproape normală, în schimb, observându-i paloarea lui Bertzi, care era un brunet focos, s-au speriat până și și doamnele.
Gigel a smuls drapelul, din locul unde-l așezasem artistic pentru fotografiere, și-a fugit să-l arboreze la loc până nu descoperea nimeni dispariția sa.
– Tu realizezi ce-ai făcut ? A reușit să vorbească Bertzi după momentul de muțenie în care rămăsese preț de câteva minute.
– Se desființa unitatea ! i-am răspuns eu calmă. Ce voiai să-i plătesc amenda ?

1. tibi 2. tibi 2
3. almanahe 4. Vero
5. Vero 2 6. dor
7. Dictatura Justitiei 8. Scorpio
9. cita 10. La Fee
11. vavaly 12. Dia na
13. mitzaabiciclista

Iar  psi , diriga noastră, este cea care ne alege temele.