Justiţia din România primeşte mai mult decât merită 5

Justiţia din România primeşte mai mult decât merită 4

Justiţia din România primeşte mai mult decât merită

Justiţia din România primeşte mai mult decât merită

Justiţia din România primeşte mai mult decât merită

În anul 2008, când m-am adresat justiţiei, rudele mele, prietenii mei, colegii mei, cunoştiinţele mele m-au atenţionat că voi pierde bani, timp şi mă voi supăra inutil pentru că, justiţia din ţara noastră este coruptă şi judecă doar în folosul ei. Mi-am zis că nu poate fi adevărat şi că trebuie să existe poliţişti cinstiţi, procurori integri şi mai ales judecători care au conştiinţă profesională.

Am făcut plângeri penale, şi pentru că eram convinsă că nu voi găsi persoane curajoase drept martori, m-am adresat doar pentru ceea ce puteam demonstra cu documente scrise. Înscrisuri oficiale. Şi, am aşteptat. Poate aş m-ai fi aşteptat şi azi dacă d-voastră, magistraţii acestei ţări, nu aţi fi declarat greva generală sub genericul PROTEST SPONTAN. Atunci am văzut cum ministrul justiţiei, primul ministru, preşedintele ,, dictator ” Traian Băsescu nu aveau nicio putere. Atunci am realizat că în această ţară de fapt conduce justiţia discreţionară.

Urmărind hotărârile Curţii Costituţionale m-am înspăimântat. În anul de graţie 2009 de fapt nu a condus guvernul Boc ci C.C.R.
Preşedintele tăcea. Cred că era conştient de faptul că şi şansa lui depinde de o hotărâre a Curţii. Şi aşa a şi fost.

Pentru a acoperii falsurile intelectuale de care mă plângeam eu justiţiei, ce credeţi că s-a întâmplat ?

1. Nu s-au înregistrat plângerile
2. Nu s-a făcut nicio cercetare de către poliţie
3. O doamnă procuror a săvârşit la rândul dânsei un fals intelectual.

Orice om cu bun simţ se întreabă : aceste fapte se petrec doar din incompetenţă profesională ?

De aceea afirm, cu mare tristeţe, că indiferent ce venituri ar primi magistraţii ei tot vor acoperi infractorii.

Despre restul aventurilor mele procedurale voi povesti mai pe larg în zilelor ce vor urma.

,, Evenimentul zilei ” cenzurează ?

Presa,,, cainele de paza al democratiei,, latra de cateva ori dupa care adoarme. Si-a primit sau nu osul ma intreb. De ce a fost posibil in SUA sa cada un presedinte? Pentru ca presa a urlat pana s-a trezit tot Statul. Ce s-a intamplat cu petitia noastra impotriva grevei magistratilor , greva care a avut loc in 2009?

Pentru că Evenimentul zilei a considerat că nu este pertinent comentariul de mai sus, l-a cenzurat. Eu voi proceda altfel. Voi cita pe blogul meu întreg articolul şi după aceea voi face comentariile .
,,Revoluţia fără învinuiţi: Nimeni nu mai este urmărit penal pentru crimele din decembrie 1989
Autor: Vlad Stoicescu
Duminică, 30 Mai 2010
În cel mai important dosar instrumentat de justiţia română au mai rămas doar cele 3187 de victime (cifra oficială), multe nebuloase şi niciun urmărit penal.
EVZ a descoperit că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus anul trecut, sub semnătura procurorului general Laura Codruţa Kovesi, infirmarea rezoluţiei de începere a urmăririi penale faţă de civilii învinuiţi în dosar, printre care Ion Iliescu, Virgil Măgureanu sau Gelu Voican Voiculescu.

Secret. Acest cuvânt descrie cel mai bine modul în care s-au efectuat cercetările în dosarul Revoluţiei în ultimii douăzeci de ani. Ani în care nenumărate cauze conexate evenimentelor din 1989 au fost soluţionate în defavoarea victimelor.
Ani în care erorile de procedură au minat constant efortul juridic de a-i trage la răspundere pe cei vinovaţi. Ani în care rezoluţiile, ordonanţele sau deciziile procurorilor, luate în cel mai important dosar instrumentat de justiţia română, au fost ţinute departe de ochii opiniei publice.

Neobservată până în prezent, o informare postată pe siteul Ministerului Public în urmă cu o lună şi jumătate indică proporţiile “operei” Parchetului General: la momentul actual, nicio persoană nu mai este urmărită penal în dosarul Revoluţiei, indiferent dacă vorbim de cauza aflată în cercetări la Secţia Parchetelor Militare ori de cea disjunsă la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din subordinea Parchetului General.
După ce, în decembrie 2004, procurorul Dan Voinea a dispus începerea urmăririi penale faţă de 102 persoane (militari şi civili), printr-o rezoluţie extrem de contestată pentru erorile de procedură, anul 2009 a închis “drama” învinuiţilor.

Semnăturile Laurei Codruţa Kovesi, procurorul general al României, şi ale lui Ion Vasilache, şeful Parchetelor Militare, au lăsat Revoluţia fără învinuiţi. Asociaţia 21 Decembrie 1989, cea care a înaintat în 2004 plângerea penală în baza căreia s-a dispus începerea urmăririi penale, a aflat abia acum două luni de rezoluţiile respective, deşi Parchetul ar fi trebuit să înştiinţeze victimele pentru a le da oportunitatea de a contesta decizia.
EVZ vă prezintă, în premieră, o realitate ţinută sub tăcere în ultimul an. O realitate care intră în coliziune cu toate declaraţiile Parchetului General din ultima jumătate de an. Dosarul Revoluţiei nu mai are învinuiţi. Nici militari. Nici civili.
Pur şi simplu, pentru a folosi limbajul procurorilor, “cercetările se derulează în dosar”, iar “cauzele nu au fost soluţionate până în prezent”. Citiţi mai jos reacţiile Laurei Codruţa Kovesi, ale lui Dan Voinea, ale reprezentanţilor Asociaţiei 21 Decembrie sau ale fostului “învinuit” Teodor Brateş.

DOSARUL ALFA

“Învinuiţii”, mereu cu un pas în faţa “victimelor”
De implicaţiile penale ale Revoluţiei s-au ocupat, vreme de 15 ani, doar parchetele militare. Bilanţul? 4495 de dosare, din care 3135 au avut ca obiect uciderea sau rănirea unor persoane, plus “vinovaţi” în 112 cauze, finalizate cu trimiterea în judecată a 245 de inculpaţi. În rest, un concurs de prevederi legale – prescripţia, legitima apărare, starea de necesitate, eroarea de fapt – au împins majoritatea dosarelor spre rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale. “Au fost soluţionate”, în terminologia Parchetului General.

Şi totuşi, un dosar, denumit astăzi, simbolic, “al Revoluţiei”, a ajuns să provoace nenumărate controverse în ultimii ani. 97/P/1990 este numărul sub care a fost înregistrată cauza şi, conform ordonanţei originare din iulie 1990, ea ar fi trebuit să elucideze condiţiile în care au fost ucise, rănite sau lipsite de libertate mai multe persoane înainte de 21 decembrie 1989.
Dosarul a fost închis în septembrie 1995, considerându-se că toţi factorii vinovaţi fuseseră judecaţi şi condamnaţi. Aproape zece ani mai târziu, cu doar câteva săptămâni înainte de prescrierea definitivă a faptelor, Asociaţia 21 Decembrie 1989 depunea la Secţia Parchetelor Militare o sesizare penală prin care solicita “extinderea cercetărilor pentru perioada 22-27 decembrie 1989”, înaintând şi o listă de peste 100 de persoane a căror învinuire era solicitată.

Pentru cine lucrează procurorii?
Aici intră în scenă procurorul militar Dan Voinea, căruia i-a fost repartizată plângerea şi care a dispus, în decembrie 2004, admiterea ei, infirmarea rezoluţiei din septembrie 1995 şi începerea urmăririi penale faţă de persoanele indicate în sesizarea Asociaţiei 21 Decembrie. Pe parcursul cercetărilor, Dan Voinea (care s-a ocupat de dosar până în ianuarie 2009) a dispus şi conexarea altor 136 de cauze la dosarul mare.

În iulie 2007, în urma unei decizii a Curţii Constituţionale, procurorilor militari li s-a interzis instrumentarea cauzelor în care sunt cercetaţi civili, motiv pentru care, în februarie 2008, dosarul învinuiţilor civili a ajuns pe masa Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului General. Astfel, 97/P/1990 a rămas “dosarul militarilor”, fiind instrumentat de Secţia Parchetelor Militare, iar 270/P/2008 a reunit cauza disjunsă a civililor. Dosarele aveau sub urmărire 86 de cadre militare şi 16 civili.
În aprilie 2009, procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, a dispus “infirmarea măsurii de începere a urmării penale” faţă de învinuiţii civili. “Exemplul” a fost urmat în octombrie 2009 de Ion Vasilache, procurorul şef al Secţiei Parchetelor Militare, care a dispus exact aceeaşi măsură faţă de învinuiţii militari. Motivul? Nerespectarea, de către Dan Voinea, a condiţiilor de fond şi de formă în redactarea rezoluţiei din 2004 şi încălcarea dreptului la apărare al persoanelor puse sub învinuire.

VERSIUNEA LUI VOINEA

“Am fost şi sunt de partea victimelor”
Într-o discuţie purtată cu reporterul EVZ, Dan Voinea se disculpă pentru “erorile de procedură” pe care Parchetul General i le impută în dosarul 97/P/1990 spunând că “rezoluţia era doar un instrument de lucru, prin care o serie de persoane erau cercetate în legătură cu evenimentele din 1989, nicidecum inculpate” şi că “prevederile legale din 2004 nu mă obligau să respect condiţiile de formă de acum”. Parţial, Dan Voinea are dreptate, din moment ce forma actuală a Codului de procedura penală se datorează unei legi din 2006.

Majoritatea viciilor imputate acum nu erau valabile în 2004. Pe de altă parte, un element îi subminează lui Dan Voinea tot efortul argumentativ. Valabil şi la data redactării rezoluţiei, un articol din Codul de procedură penală spune că procurorul poate dispune începerea urmăririi penale “când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale”.

În decembrie 2004, Dan Voinea a încălcat această prevedere, incluzând în rezoluţia sa şi persoane decedate (precum Andruţa Ceauşescu, Nicolae Militaru sau Ştefan Guşă), ceea ce, în eventualitatea finalizării cercetărilor, ar fi împiedicat trimiterea în judecată a învinuiţilor din simplul motiv ca aceştia nu mai erau în viaţă. Astăzi, Dan Voinea se justifică spunând că a inclus acele persoane pentru a oferi o “recompensă morală victimelor”, din moment ce învinuiţii, fie ei şi decedaţi, puteau fi responsabili pentru o parte din crime.
Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, susţine versiunea lui Dan Voinea, pe care îl consideră “de partea victimelor”. Acelaşi argument îl avansează şi fostul procuror militar când spune că “nu l-am anunţat pe Ion Iliescu că este învinuit pentru că ar fi luat toate măsurile pentru a împiedica cercetările. De altfel, după ce a aflat, a făcut presiuni la Curtea Constituţională, care mi-a interzis să-i mai cercetez pe civili”.

Măcar aici, textul de lege în vigoare în 2004 îi dă dreptate lui Voinea, care nu era obligat să-l înştiinţeze pe Iliescu imediat după redactarea rezoluţiei (“în cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirmă prin rezoluţie motivată şi înştiinţează despre aceasta persoana care a făcut sesizarea”).

În cel mai important dosar instrumentat de justiţia română au mai rămas doar cele 3187 de victime (cifra oficială), multe nebuloase şi niciun urmărit penal.
PING-PONG CU 942 DE CADAVRE
Deşi din punct de vedere procedural Parchetul General are dreptate, Laura Codruţa Kovesi a reluat aceleaşi erori pe care i le impută lui Dan Voinea.

Practic, infirmarea rezoluţiei de începere a urmăririi penale faţă de cei 16 civili s-a făcut după admiterea unei plângeri depuse în 2009 de Ion Iliescu şi Teodor Brateş, dar soluţia nu a fost comunicată părţilor vătămate, obstrucţionându-se dreptul acestora de a reacţiona.
Mai mult, o plângere “împotriva începerii urmăririi penale” este o premieră şi pentru Codul de procedură penală, care prevede doar situaţii contrare, în care victimele, nu învinuiţii, contestă actele procurorului.

Solicitat de EVZ să elucideze o parte din neclarităţile acestor măsuri juridice, avocatul Asociaţiei 21 Decembrie 1989, Ionuţ Matei a declarat: „Deşi în nenumărate rânduri am solicitat să ni se comunice toate deciziile care se iau în dosarul Revoluţiei şi în cauzele disjunse din acesta, Parchetul General ne ignoră şi nu ne spune nimic. Această rezoluţie este din 2009, noi am aflat de ea în martie 2010.
Deşi Procurorul General a ieşit public chiar anul acesta şi a spus că Ion Iliescu se află sub urmărie penală, rezoluţia 406 dovedeşte că nu e aşa, ci că însăşi doamna Kovesi a dispus contrariul. Asociaţia a atacat rezoluţia, am făcut o plângere şi aşteptăm o decizie. Nu înţelegem în ce calitate doamna Kovesi a dat această rezoluţie atâta vreme cât dosarul nu era instrumentat de ea, ci de alţi magistraţi”.

Dilemele unor legi imposibile

Aceeaşi teorie e susţinută şi de Dan Voinea care spune că Laura Codruţa Kovesi nu are dreptul să infirme rezoluţia din 2004, din moment ce legea prevede că doar „procurorul ierarhic superior sau procurorul şef de secţie al Parchetului General” poate rezolva plângerile depuse în dosare instrumentate de subordonaţi.

Cu alte cuvinte, Marius Iacob, şeful Secţiei penale din subordinea Parchetului de pe lângă ÎCCJ, ar fi trebuit să infirme începerea urmăririi penale faţă de cei 16 civili. Experţii de la Centrul pentru Resurse Juridice consultaţi de EVZ susţin însă că şi Laura Codruţa Kovesi poate semna o astfel de rezoluţie, deşi e neclar cine ar putea rezolva în acest caz plângerea Asociaţiei 21 Decembrie, din moment ce, ierarhic, deasupra procurorului general nu mai este nimeni.
În mod cert însă, susţin specialiştii consultaţi de EVZ, „persoanele implicate în cauze penale sau civile îşi păstrează calitatea procesuală – în speţă „învinuit” sau „victimă” – într-o cauză disjunsă dintr-un alt dosar”. Asta înseamnă că neînştiinţarea tuturor părţilor de actele sau deciziile dispuse într-o cauză poate fi considerată viciu de procedură.

CONTRADICŢII

Procurorul general al României nu-şi mai aduce aminte de Ion Iliescu

Pe 18 ianuarie 2010, Laura Codruţa Kovesi declara într-un interviu acordat Hotnews că “două dosare mai sunt în lucru la Ministerul Public privind aceste evenimente din decembrie 1989, noi speram să le finalizăm cât mai curând, chiar în cursul acestui an. Într-unul din dosare este începută urmărirea penală faţă de Ion Iliescu încă din decembrie 2004 şi faţă de alte persoane.
Aproximativ 100 sunt învinuite în aceste dosare, faţă de aceste persoane cursul prescripţiei fiind întrerupt. În măsura în care procurorii vor finaliza dosarul şi vor da o soluţie, aceasta poate să fie de trimitere în judecată sau de netrimitere în judecată”.

Contactată de EVZ şi întrebată în ce măsură declaraţia de mai sus e compatibilă cu rezoluţia din aprilie 2009, prin care au fost scoşi de sub “învinuire” Ion Iliescu şi ceilalţi 15 civili, procurorul general a declarat că semnează zeci de documente lunar şi că nu-şi aduce aminte de respectivul act.

După ce a cerut o jumătate de oră pentru a se informa, Laura Codruţa Kovesi i-a trimis reporterului EVZ un mesaj SMS prin care solicita redactarea unei cereri oficiale, motivând că trebuie să intre într-o şedinţă. Anunţată că “nu e necesară o cerere oficială pentru obţinerea unor răspunsuri cu privire la declaraţii publice ale procurorului general”, Laura Codruţa Kovesi a revenit cu un telefon la nici o oră de la prima discuţie.

Argumente halucinante
Din respect pentru funcţia de procuror general al României, EVZ nu va descrie termenii unei convorbiri informale care a durat mai bine de o oră şi pe parcursul căreia Laura Codruţa Kovesi şi-a amintit doar de rezoluţia lui Ion Vasilache, nu şi de cea semnată cu propria mână. Interesul public pentru detaliile cercetărilor efectuate în acest dosar ne obligă însă să facem trei precizări.

Pe de o parte, Laura Codruţa Kovesi a susţinut că cele “aproximativ 100 de persoane” despre care vorbea în interviul pentru Hotnews ar putea fi altele, rezultate în urma cercetărilor ulterioare preluării dosarului de la Dan Voinea. Argumentul e uşor de demontat din moment ce Laura Codruţa Kovesi însăşi foloseşte în interviul citat formula “încă din decembrie 2004”.
Pe de altă parte, procurorul general al României a susținut că Ion Iliescu şi ceilalţi învinuiţi puteau fi urmăriţi penal în ianuarie 2010, din moment ce plângerile împotriva rezoluţiei de infirmare erau în curs de soluţionare. Argumentul e pur şi simplu ilogic, din moment ce Asociaţia 21 Decembrie a aflat de aceste rezoluţii în martie 2010, deci n-ar fi avut cum să depună plângeri în ianuarie.

Mai mult, rezoluţiile din aprilie şi octombrie 2009 nici măcar nu dispun informarea părţilor vătămate, ci doar a celor care au depus plângerea împotriva începerii urmăririi penale.

În fine, întrebată dacă, în prezent, cineva se mai află sub urmărire penală în dosarul Revoluţiei, Laura Codruţa Kovesi a declarat că nu poate dezvălui date din dosar pentru că şi-ar încălca statutul. Pusă în faţa argumentului „în ianuarie 2010 n-aţi avut nicio problemă în a dezvălui pentru Hotnews date din dosar”, procurorul general al României a convenit cu reporterul EVZ o întâlnire formală, cu actele pe masă, pentru elucidarea contradicţiilor.
Discuţia telefonică a avut loc în urmă cu două săptămâni. Până la data scrierii acestui articol, Laura Codruţa Kovesi n-a mai răspuns apelurilor repetate ale EVZ.

• “Am fost învinuit pentru că am contribuit, după puterile mele, stând 72 de ore în direct, la victoria asupra comunismului din România. În acea rezoluţie dată de Dan Voinea e o învălmăşeală teribilă, sunt peste o sută de nume şi încadrări juridice la grămadă. Eu am fost audiat în calitate de martor, în 2005 cred, şi mai târziu am depus o plângere la Parchet. Nu cunosc detaliile juridice, de ele s-au ocupat avocaţii. Mi s-a comunicat, anul trecut, că plângerea mea a primit aviz favorabil şi că nu mai am calitate de învinuit”,
Teodor Brateş, “învinuit” prin rezoluţia din 2004 a lui Dan Voinea
„Doamna procuror se încurcă în declaraţii şi ne încurcă şi pe noi. Iese public şi spune că Ion Iliescu e urmărit penal, după care aflăm din dosare că tot ea dă rezoluţii de încetare a urmăririi. Noi am contestat de fiecare dată aceste decizii, dar Laura Codruţa Kovesi ar face bine dacă ar spune clar dacă Ion Iliescu mai e sau nu mai e urmărit penal”,
Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989”

Despre dictatură

Nu am să fac astăzi un studiu aprofundat despre dictaturi. Voi da doar câteva definiţii şi citate.

,,DICTATÚRĂ, dictaturi, s.f. 1. (În Roma antică) Demnitatea, puterea, autoritatea exercitată de un dictator. 2. Instituție politică, putere de stat în care o persoană (sau un grup de persoane) este învestită cu autoritate nelimitată prin legi și adesea bazată pe violență. ♦ Dictatura proletariatului = concept din filozofia marxistă care preconiza exercitarea puterii de stat de către proletariat în perioada cuprinsă între revoluția socialistă și instaurarea societății socialiste. – Din fr. dictature, lat. dictatura.
Sursa: DEX ’98

DICTATÚRĂ s. f. 1. (în Roma antică) demnitatea de dictator; timpul cât acesta exercita puterea. 2. formă de guvernare în care puterea supremă aparține unui dictator. 3. conducere a socității exercitată de o clasă socială dominantă. ♢ (fig.) putere absolută, fără control; purtare despotică, tiranică. (< fr. dictature, lat. dictatura)
Sursa: MDN

DISCREȚIONÁR, -Ă, discreționari, -e, adj. (Despre puteri, prerogative, acte etc.) Care acționează, se exercită așa cum consideră cineva, fără a fi prevăzut și îngăduit de lege; care are prin lege întreaga libertate de acțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. discrétionnaire.
Sursa: DEX '98
DISCREȚIONÁR ~ă (~i, ~e) jur. : Puteri ~e puteri cu care este învestită, în cazuri excepționale, o instanță sau un reprezentant al ei, de a lua, din proprie inițiativă, hotărâri sau măsuri care depășesc cadrul legii. [Sil. ți-o-] /<fr. discrétionnaire
Sursa: NODEX
DISCREȚIONÁR, -Ă adj. Arbitrar. ♢ Puteri discreționare = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii. [Pron. -ți-o-. / < fr. discrétionnaire].
Sursa: DN

În Wikipedia scrie:
,, Prin dictatură se înţelege un regim politic în care societatea nu mai dispune de mecanisme capabile să controleze puterea politică şi, prin urmare, un popor este condus forţat de către o persoană, un partid, sau un grup de oameni.
Dictaturile de regulă nu ţin cont de drepturile omului, scopul lor fiind menţinerea puterii.
Spre deosebire de democraţie, în dictaturi nu există alegeri libere, nici opoziţie recunoscută de către putere.
Din punct de vedere marxist, prin dictatură se înţelege o formă a dominaţiei unei sau unor clase sociale într-o anumită orânduire socială. Dictatura se exercită pe plan politic, economic şi ideologic; în orânduirile bazate pe exploatarea capitalistă (dictatură burgheză), ea îmbracă diferite ipostaze: relativ moderate (monarhia constituţională, republica parlamentară) sau discreţionare (dictatură personală, dictatură militară, dictatură fascistă).
Exemple istorice:
• Adolf Hitler este persoana centrală a dictaturii ce a existat în Germania între 1933 şi 1945;
• Nicolae Ceauşescu – dictatorul României executat în 1989;
• Francisco Franco – dictator în Spania;
• Benito Mussolini – dictator în Italia;
• Dictatura comunistă în China şi fosta URSS;
• Augusto Pinochet în Chile;
• Junta Militară în Grecia;
• Saddam Hussein – dictator în Irak, până în 2003.
Dictaturi în prezent:
• Arabia Saudită
• Birmania
• China
• Coreea de Nord
• Cuba
• Iran
• Rusia
• Belarus ,,

Şi tot din Wikipedia, enciclopedia liberă
,,Dictator
Dictator (lat.dictator = cel ce porunceşte) termenul provine de la funcţie politică din timpul romanilor. Această funcţie apare printr-o hotărâre a senatului în situaţii deosebite când din rândul consulilor se va alege pe timp de 6 luni un „dictator” care are puteri depline (summum imperium) şi măsurile sale nu mai necesitau o aprobare a senatului, la expirarea mandatului nefiind judecat ulterior pentru măsurile sale.
Dictatorului îi erau subordonaţi magistraţii, după alegerea sa trebuia să aleagă comandantul cavaleriei „magister equitum”.
Dictatori romani mai cunoscuţi fiind Cincinnatus, Fabius Maximus, Sulla şi Cezar care, contrar legislaţiei romane, a rămas dictator pe viaţă.
Dictatorii care au abuzat de această funcţie sunt numiţi de istorici „tirani” [1] acesta fiind un termen cu trăsături negative.
Dictatori
Ulterior termenul va defini monarhi sau şefi de stat cu puteri nelimitate care au un regim de dictatură, fără recunoaşterea altor partide politice din opoziţie.
O caracteristică a dictaturii este lipsa alegerilor democratice, nerespectarea drepturilor omului, suprimarea brutală a mişcărilor progresiste democratice.
Dictatori din perioada nouă pot fi amintiţi : Hitler, Mussolini şi Franco ca reprezentanţi ai nazismului în Europa, iar ca dictatori comunişti: Stalin şi Mao.,,
Pe blogul său ,,Schimbare Prin şi Pentru Tineri”, domnul Ioan Bolovan (cred că este membru P.S.D) are un articol interesant:,, De la dictatura proletariatului la dictatura magistratului” din care voi cita doar partea de început.
,,În timpul regimului comunist funcţiona din plin formula „cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Azi, în plină democraţie, magistraţii din Români aplică o formulă asemănătoare: „cine nu aplică legea (noastră de salarizare), e împotriva noastră şi îi pedepsim”. Am ezitat multă vreme să scriu acest articol deoarece ştiam că îi voi supăra pe prietenii mei care activează ca şi judecători sau procurori (întâmplător toţi sunt oameni de a căror probitate profesională şi morală nu m-am îndoit nicio clipă). Dar, conform dictonului antic „Mi-e prieten Platon dar mai prieten mi-e adevărul”, am decis să îmi exprim şi public punctul de vedere. Până una alta există deocamdată, până va fi abrogată, o lege de mărire a salariilor cadrelor didactice cu 50%. Să intrăm şi noi în grevă, cadrele didactice, şi de mâine să nu-i mai educăm, să nu-i examinăm şi să nu-i trecem clasa pe copiii magistraţilor (şi de ce nu, ai politicienilor!!!). ”

Personal, consider că de fapt ne găsim într-o perioadă mai lungă în care justiţia din România se poartă absolut discreţionar. Voi reveni.

De ce nu intru eu în grevă

E sâmbătă.
Lumea e tristă, tăcută, speriată, confuză. Ce ne aşteaptă oare ?
E o zi frumoasă de sfârşit de primăvară şi cu toate astea nu vezi un zâmbet pe chipul unui om matur. Doar tinerii şi copiii mai râd în hohote, bucuroşi că se apropie vacanţa.
Sunt diriginta clasei a- VIII- a. O clasă căreia îi place orice în locul matematicii iar eu, sărmana, sunt de treizeci de ani profesoară de.. . aţi ghicit, matematică.

Ieri, când vorbeam despre mediile de admitere, despre viitorul lor, le-am mulţumit pentru faptul că s-au chinuit să înveţe ceva ce nu le plăcea şi, deşi de multe ori chipurile lor arătau de parcă urmau să bea cucută, au îndurat ore în şir de pregătire suplimentară, obosiţi şi nemâncaţi.
,, Mi-ar fi fost mai uşor să beau otravă.” mi-a replicat Cătălina, o elevă tare frumuşică şi cochetă. Toţi au râs aprobând-o.
,, Nu vă supăraţi pe noi. Ca dirigintă vă iubim dar, ca profă de matematică… recunoaşteţi şi d-voastră, ne-aţi omorât.” continuă tot ea.
,, Acum să discutăm de banchet. Am scăpat.” a schimbat subiectul un băiat. ,,Ne- ati promis că ne lăsaţi să învăţăm dansul Pinguinului .” ,, Da, am adus CD-ul”, a intervenit Georgiana. Erau atât de bucuroşi că au scăpat de presiunea nervoasă în care au stat întregul an şcolar.

,,Vă supăraţi pe noi dacă ne mâncăm merele ?”

De vreo trei zile, în şcoli au apărut şi merele. Trebuie să fiu sinceră şi să recunosc că am avut o reacţie de nemulţumire:
,, Banii noştri sunt aici !”, le-am spus colegilor mei revoltată, în momentul când, o colegă a numărat merele şi a descoperit că lipsesc 119. Mă refeream la banii pe care urmează să ni-i oprească Guvernul. ,, Trebuie să recunosc că sunt ca o bombă cu ceas. Nu ştiu cum o să mă descurc cu ratele, cu plata curentului, gazelor, apei, telefoanelor fix şi mobil, cablului TV, abonamentului la cărţi.”

,, Vă plac?”,, Ce? Merele?” ,, Dacă aţi şti ce bun este şi ce dulce!” ,, Pe bune.”, confirmă şi Gigi.
Mi-a fost ruşine de mine când i-am văzut pe elevi cum mâncau merele cu poftă. Nu mă aşteptasem ca ei să fie atât de încântaţi pentru că, eram obişnuită ca ei să fie nemulţumiţi în continuare şi plictisiţi de acel lapte şi corn insipid pe care l-au înghiţit zi de zi, ani la rândul.

Cu toate că le făceam teorie îi înţelegeam când ,de multe ori, îi găseam în pauze bătându-se cu cornurile sau stropindu-se cu laptele.

,, Sper că ne încheiaţî mediile ?” m-a întrebat cineva. ,, Aşa e. Ce se va întâmpla cu repartiţia noastră? Va mai avea loc?”

Ce dascăl poate obţine avantaje materiale lovind în copilul pe care l-a văzut crescând sub ochii lui ?
Ce dascăl poate fi acela care îşi calcă în picioare toate principiile, principii pe care a încercat să le insufle zi de zi elevilor săi ?
Ce dascăl poate să privească în ochi elevii ai căror părinţi, în marea lor majoritate, trăiesc doar din alocaţiile copiilor?

,, Nu ştiu ce se va întâmpla. Eu ştiu doar că vă voi incheia la timp media la matematică.”
,, A, de d-voastră nu ne îndoim, doar sunteţi diriga noastră. Dar ceilalţi ce vor face? ”

Acesta este unul din motivele pentru care eu nu pot să intru în greva generală.