Înainte de toate vreau să vă spun că eu am o oarecare simpatie vis-a-vis de Poliţie.
Mi-au dat carnetu’ de conducere ,,din prima,, şi fără să-mi pretindă ceva în schimb. pentru acest fapt le sunt veşnic recunoscătoare!
Mă distrează la ea , la poliţie, că are oameni şcoliţi şi, chiar dacă nu le prea place cititul şi logica. parcă nu ar fi, chiar cum s-a exprimat în mod greşit ministrul de interne Nica, luaţi direct din stradă şi făcuţi în 5 zile poliţişti şi, nu cum în mod greşit a spus şi ministrul de interne Igaş, beţivi.
Ei sunt patroni de restaurante nu beţivi. Nu toţi, în mod sigur.
Continuare :
Într-un serial poliţist, de televiziune, numit Taggart, inspectorul -şef Mike fiind ameninţat cu moartea şi, pentru că anumite situaţii nu erau prea clare pentru şefii săi ierarhici, este sfătuit să stea acasă.
Poliţistul Mike, om pasionat de munca pe care o făcea şi fiind dornic să descopere asasinul, deja fuseseră ucişi oameni nevinovaţi, nu poate să stea deoparte. El este atras într-o cursă, chemat să salveze o fiinţă nevinovată şi ucis.
Filmul l-am văzut luni seara. Târziu în noapte. Am adormit gândindu-mă la faptul că nu prea îi văd pe poliţiştii noştri, români, punându-şi viaţa în pericol pentru AFLAREA ADEVĂRULUI.
Toate NUP-urile pe care le primesc îmi întăresc această senzaţie.
Dictatura justitiei 