- Charles André Joseph Marie de Gaulle
- Sir Winston Leonard Spencer Churchill
Degeaba generalii Marelui Stat Major, în mod inutil, au încercat să-l lămurească pe șeful statului să fie de acord cu debarcarea în Normandia .
Trupele Aliate, cum era și normal, au fost demoralizate. De Gaulle, trădat fiind de către un compatriot, a fost atras într-o cursă a fost împușcat.
Întreaga Rezistență Franceză a fost prinsă și dezarmată. Regele Angliei, tatăl celei care ar fi trebuit să fie viitoarea regină Elisabeta a II a, a ajuns la o înțelegere cu membrii Partidului Muncitoresc Englez Național Socialist și a abdicat după ce i s-a fixat o rentă viageră.
Se spune că regele ar fi vrut să-l aresteze personal pe primul ministru Sir Winston Churchill . Această operațiune, din păcate a fost întârziată, pentru că premierul a băut două sticle de Whisky (Scottish English) și fiind într-o stare avansată de ebrietate nu a mers la Palatul Buckingham.
În sfârșit, englezii au capitulat iar trupele germane au intrat victorioase în Marea Britanie și , se așteaptă ca în orele următoare ,să se ocupe și Londra.
- Iosif Vissarionovici Stalin
Între timp , Mareșalul Ion Antonescu , cel care a recucerit Basarabia ocupată de ruși, a fost chemat la Palatul Cotroceni, reședința regilor României, lăudat pentru faptele sale de eroism. Majestatea Sa Regele Mihai i-a conferit cea mai importantă distincție .
Armata sovietică a fost înfrântă la Stalingrad de cătrele române. Mareșalul român l-a arestat personal pe dictatorul Iosif Vissarionovici Stalin.
Armatele invingătoare ale Axei , Germania, Italia, Spania, Japonia, România și Ungaria , înainte de a sărbătorii cu mare fast victoria împotriva comunismului s-au întâlnit la Malta ca să hotărască ciopârțirea URSS-ului.
României, pe bună dreptate , îi revine Bucovina și Basarabia. Japoniei îi revine partea asiatică a URSS-ului.
Führerul, mulțumit de aportul românilor în război, i-a obligat pe ruși să plătească despăgubiri consistente de război României.
Tezaurul României , vagoanele de aur primite de români în schimbul petrolului furnizat mașinii de război germane , îi vor ajuta să depășească cu ușurință pierderile suferite în timpul războiului.
Judecătorii desemnați pentru Tribunalul Internațional de la Haga sunt cetățeni de onoare ai țărilor care au câștigat războiul.
Vor fi judecați și condamnați toți generalii de armată ai țărilor care au pierdut războiul.
Ungaria, în schimbul țărilor baltice, va renunța definitiv la orice pretenție în legătură cu Transilvania.
Dictatura justitiei 
Nu reușesc să scriu că face parte din ciclul :
” Istorie rescrisă, povești imaginare ”
ApreciazăApreciază
fain!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
🙂 vad ca apare. si-i excelent scris.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc! Mă macină de mult timp problema asta. Care ar fi fost soarta unora dacă germanii erau cei care câștigau războiul. Nu că mi-aș fi dorit.
ApreciazăApreciază
Cel care l-a inclus in aceasta jalnica incercare de pamflet pe De Gaulle alaturi de Roosvelt si Churchill, dovedeste ca nu are nici cele mai elementere cunostinte istorice, ca sa nu mai spunem de lipsa unei logici elementare in chestiunea „restituirilor”…
ApreciazăApreciază
Mulțumesc de vizită ! Nu trebuie să vă necăjiți !
Nu trebuie să aibă nicio logică la fel cum lipsită de orice logică este realitatea.
De ce comuniștii gen Stalin , măcar post mortem, nu au fost condamnați ca și criminali de război ? Ei nu au făcut atrocități ? Sau, i-a scăpat faptul că au stat la masă cu conducătorii vestici și împreună ne-au hotărât soarta ?
În ceea ce îl privește pe generalul De Gaulle eu l-am admirat pentru că s-a opus invaziei germane. Aș fi tare curioasă să-mi scrieți punctul dumneavoastră de vedere pentru că vă apreciez mult părerile.
ApreciazăApreciază
Aveti perfecta dreptate in privinta logicii „restituirilor”!
In privinta lui de Gaulle insa, ramin la prima parere…
ApreciazăApreciază
Of! Nu mi-ați spus care este părerea dvs. despre de Gaulle. Eu l-am inclus ca să demonstrez până unde ar fi putut merge absurdul dacă armatele Axei câștigau războiul. Viața cu toate ale ei, mie nu-mi par logice precum matematica.
ApreciazăApreciază
In privinta „logicii razboiului”, in momentul semnarii Declaratiei de intrare in Razboi a Ungariei, alaturi de Germania, implicit aceasta intra si in razboi impotriva Natiunilor Unite. Cu prilejul inmanarii Declaratiei de razboi de catre Ambasadorul Ungariei, Secretarul de Stat al SUA, l-a intrebat: -Ce este conducatorul Ungariei? -Amiral. -Ungaria are iesire la Mare? -Nu, dar o revendica Romaniei -Si atunci cui declara razboi, Romaniei? -Nu, Statelor Unite ale Americii”
ApreciazăApreciază
Nu cunoșteam detaliile acestea. Vă mulțumesc !
ApreciazăApreciază
”Wilhelm Filderman într-un testament legalizat la New York în 1956, marturisea: „A fost mult acuzat regimul Mareşalului Ion Antonescu ca fiind înfeudat nazismului şi Mareşalul însuşi a fost executat de agenţii Moscovei ca fascist. Adevărul este că Mareşalul Antonescu este cel care a pus capăt mişcării fasciste în România, oprind activităţile teroriste ale Gărzii de Fier din 1941 şi suprimând toate activităţile politice ale acestei organizaţii. Eu însumi, răspunzând unei întrebări a lui Antonescu la procesul său – montat de comunişti – am confirmat că teroarea fascistă de stradă a fost oprită în România la 21 ianuarie 1941, zi în care Mareşalul a luat măsuri draconice pentru a face să înceteze anarhia fascistă provocată de această organizaţie şi restabilirea ordinii în ţară. În timpul perioadei de dominaţie hitleristă în Europa, eu am fost în contact permanent cu Mareşalul Ion Antonescu care a făcut foarte mult bine pentru îndulcirea soartei evreilor expuşi persecuţiilor rasiale naziste… Eu am fost martorul unor scene emoţionante de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei în momente de grele încercări din timpurile imperiului nazist din Europa. Mareşalul Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste care cereau măsuri dure contra evreilor… El este cel care mi-a dat paşapoarte în alb pentru salvarea de teroarea nazistă a evreilor din Ungaria a căror viaţă era în pericol! Datorită politicii sale, averile evreilor au fost puse sub un regim de administraţie tranzitorie care, făcându-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii lor la momentul oportun. Am menţionat aceste lucruri pentru a sublinia faptul că poporul român, chiar când a avut într-o măsură limitată controlul ţării, a demonstrat sentimente umanitare şi de moderaţie politică.”
Independenţa lui Wilhelm Filderman şi refuzul său de a urmări linia partidului comunist din România, l-au transformat repede într-o ţintă a autorităţilor comuniste. În 1956 el scria: „Ataşamentul meu pentru ideile democratice şi refuzul meu de a face jocul comuniştilor a deranjat profund autorităţile de ocupaţie şi urma să fiu, asemeni altor personalităţi ale vieţii publice româneşti victima metodelor totalitare de lichidare. Am decis atunci să părăsesc clandestin ţara.”
Mai multe aici: http://tano-tanocariddi.blogspot.com/2011/07/pentru-onoare-si-demnitate-alinierea-la.html ”
Eu am dat copy-paste de la adresa :
http://sareinochi.wordpress.com/2011/06/23/eu-ce-sa-mai-pricep-de-aici-victor-ponta-e-simbolul-pietii-universitatii-ion-iliescu-este-monarhist-dan-voiculescu-plange-in-batista-trist-cetupeu-e-taranist/
pentru că mi s-a părut interesant.
ApreciazăApreciază
In privinta Frantei, aceasta n-a participat nici la Conferinta de la Teheran, nici la cea de la Yalta, nici dupa razboi nu a dorit sa participe la impartirea Europei in sfere de influenta,. Este in principal meritul lui de Gaulle care a refuzat sa ia parte la impartirea Germaniei, afirmand ca nu doreste ca istoria sa retina faptul ca Franta a participat la destramarea Germaniei sau si sa-i fie vreodata imputat poporului francez ca a luat parte la un astfel de asasinat politic. Apoi intreaga linie politica a Frantei dupa cel de-al doilea razboi mondial, cind s-a opus cresterii influentei SUA in Europa, crearea grupului statelor nealiniate, ofensiva diplomatica impotriva grupului de interese anglo-americane, etc.
In ceea ce-l priveste pe Maresalul Antonescu, el a fost victima sovieticilor, nu a comunistilor romani, care erau o forta cu totul neinsemnata, pcr nu avea 1000 de membri de partid, dintre care marea majoritate erau de alta origine decit cea romana si spioni ai Moskovei (Internationalei Socialiste). Nu a venit la putere pe suport legionar asa cum in mod intentionat eronat sustin adeptii stingii, a fost singurul om in care Carol al II-lea a avut incredere sa-i incredinteze puterea, pentru ca toti oamenii politici exasperati de dezastrul in care se afla Romania (ca urmare a Pactului Ribentrop Molotov si razboiului ce izbucnise in Europa, caderea Frantei, dispartitia garantului Romaniei, etc) au declinat preloarea responsabilitatii conducerii tarii. Dupa ce i-a cerut lui Carol al II-lea sa abdice (tocmai pentru a salva Monarhia si Romania) s-a apropiat de legionari pentru ca acest curent cunostea o crestere fara precedent in istoria tarii, tocmai datorita amenintarii in care ne aflam. Nu intimplator atitia oameni de valoare au simpatizat cu legionarii. Cind acestia au trecut la masuri dure, a raspuns prin forta la forta. Sint cunoscute vizitele la Hitler (si intr-adevar merita vizionate de cei care nu le-au vazut, pentru ca de aici se poate vedea generalul, omul politic si marele caracter) si scopul lor. Pina mai ieri era socotit „salvatorul evreilor din Europa de Est”. Azi este socotit „marele criminal de razboi”. Dovada elocventa a gratitudinii omenirii!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult, pentru comentariu !
Mie îmi era simpatic generalul de Gaulle pentru o poveste insignifiantă.
Eram elevă și, a trebuit să stau ore în șir în picioare , alături de mii de elevi și sute de profesori, când Ceaușescu împreună cu de Gaulle au venit în vizită la Craiova. Soția generalului fusese colegă la un pension cu o doamnă, soție de ofițer persecutat de comuniști, din orașul nostru. De Gaulle a vrut ca împreună cu soția sa să o viziteze, la ea acasă, pe respectiva doamnă. Ceaușescu nu a putut să-i refuze cererea respectivă, doar era o vizită istorică, nu-i așa, și , în timpul vizitei generalului cu soția sa la doamna în cauză, s-a plimbat nervos prin oraș cu nu știu câte mașini în suita sa.. Nu știu cine cui a spus despre dedesupturile acestei vizite și astfel au devenit cunoscute nouă, cert este că noi l-am văzut nervos și ne-am bucurat că a fost cineva care să-i provoace o astfel de stare puternică de iritare.
Mai târziu, am văzut filme despre război și despre General și am avut o admirație profundă pentru el.
Nu cunoșteam aceste amănunte pe care le-ați scris și de aceea mă bucură că nu m-am înșelat în privința sa.
ApreciazăApreciază
Eu sint cel care imi cer iertare de doua ori, o data pentru comentariul voit dusmanos, dintr-o revolta sincera impotriva a ceea ce consideram o gresala nepermisa (sint ceva cam impulsiv si asta ma costa 🙂 ) si a doua oara pentru ca nu-mi amintesc toate actiunile politice ce pledeaza in favoarea acestui mare caracter si om politic francez. Si va multumesc ca ati avut puterea sa treceti cu vederea crasa mea grosolanie! Mi-ati reamintit cu aceasta rememorare ca in acea zi am fost prins de cordonul de siguranta chiar in interiorul perimetrului pazit de fortele de ordine si abia am reusit sa „evadez” din incercuire pentru ca „tovarasii” militieni intocmai ca in fabula leului batrin retras in pestera si devenit vraci peste noapte stiu doar sa te lase sa intri, insa nu mai doresc sa te lase sa iesi! Si desi stiam foarte bine asta, am mai patit-o pe cind asistam ca simplu spectator la cenaclul „Golanilor”, n-am dat atentie cordoanelor ce se formau, abia cind a aparut cel de-al treilea si am intrat in fibrilatie. Si atunci abia dupa vreo jumatate de ora de incercari am reusit sa gasesc o bresa strategica. Cind am ajuns acasa si am deschs televizorul am ramas incremenit!
ApreciazăApreciază
Nu am avut parte de ” plăcerea ” de a sta în stradă ore în șir chiar la toate vizitele personalităților străine care au venit în țara noastră.
Una dintre ele a fost însă și cea a fostului premier Zulfikar Ali Bhutto. Eram destul de mică atunci și nu mai știu ce mi-o fi plăcut la el. Cert este că apoi am urmărit cu mai multă atenție evenimentele legate de el și familia sa.
Vizitele acestea la care eram obligați să asistăm și să ovaționăm au făcut multe victime.
O vecină de-a mea, elevă de liceu a fost nevoită să stea o zi întreagă într-o zi ploioasă. A răcit puternic, s-a îmbolnăvit de plămâni și , cu toate că era o elevă bună, a pierdut acel an școlar !
Când îi aud pe nemernici, cum afirmă că acum este dictatură sau că în perioada comunistă era bine, să știți că și eu devin foarte nervoasă.
ApreciazăApreciază
P.S.
Imi cer iertare, nu era vorba de vizita lui de Gaulle la Craiova, nu stiu de unde am ramas cu aceasta asociere, evenimentul la care faceam referire se petrecea dupa vreo 12 sau 16 ani, probabil tot un om de stat francez, altfel nu-mi pot explica greseala…
ApreciazăApreciază
Ar fi fost culmea. Să fim din același oraș.
ApreciazăApreciază
Prima intimplare era chiar in Craiova, si am reusit sa ma strecor de la Casa Alba prin pasajul (gangul intre blocuri) ce da la Cantina Partidului. Pozitie strategica 🙂
ApreciazăApreciază
Asta da, întâmplare ! Acum, când merg la Craiova sunt total debusolată. Totul este schimbat. Sau aproape tot.
ApreciazăApreciază