Nu-i iubesc pe procurorii Parchetului General indiferent la ce nivel se găsesc ei… Motivele mele sunt cunoscute, începând de la faptul că nici până astăzi n-au fost găsiți și pedepsiți autoriii morali ai crimelor din timpul revoluției române, cea din anul 1989 când puteam să fiu și eu rănită sau omorâtă de gloanțele ce-mi șuieream pe lângă urechi mie și soțului meu, sau cei care au lovit, violat și omorât în timpul mineriadei din iunie 1990, și până la șirul nesfârșit de NUP-uri din plângerile penale pe care le-am făcut eu.
Pe domnul procurer Daniel Ghiță l-am cunoscut în perioada când lucra la DIICOT Ploiești, Procurorul Daniel Ghita: “N-ar trebui ca oamenii din …, și a fost singurul magistrat care mi-a lăsat o impresie bună. I-am regăsit numele, sper să nu mă înșel, în momentul în care mai mulți judecători și procurori au semnat pentru o justiție curată, pentru integritate.
Astăzi în școala noastră, Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu …, a avut loc o activitate nu doar instructivă și educativă dar și necesară tinerilor adolescenți ce se găsesc la răscruce de drumuri când emoțiile sunt mai puternice decât rațiunea.
Cred că doamna profesoară Mariana Dumitrescu a avut idea acestei întâlniri, felicitări sincere , dar salut și meritul domnului procuror Daniel Ghiță pentru faptul că a acceptat și a și onorat-o.
Eram teribil de curioasă să-l revăd și să-l chestionez. Un fel de jurnalist local.
Cum aveam oră de curs am reușit să merg în amfiteatrul unde avea loc întâlnirea abia spre sfârșitul ei.
A rămas același om lipsit de infatuare ca atunci când l-am văzut prima dată. Ni s-a adresat atât elevilor prezenți cât și nouă cadrelor didactice cu multă bunăvoință dar având grijă să ne răspundă cu multă diplomație la întrebările incomode pe care I le-am adresat. Și slavă Domnului numai astfel de întrebări au fost.
În mod normal n-aș fi avut timp astăzi să scriu despre această activitate , suntem monitorizați pentru rezultatele proaste de la simulări, dar au fost două răspunsuri care mi-au plăcut mult.
Mă deranjează ca pe majoritatea românilor care sunt interesați de activitatea DNA-ului faptul că Dinu Pescariu, Florică și…, au fost scoși de sub urmărire penală.
„E normal, mi-a răspuns domnul procuror Daniel Ghiță ( Daniel Ghiţă este „naşul” corupţiei din Prahova | adevarul.ro, ) ca să fie pedepsiți în special funcționarii statului. Indiferenți de mita promisă de către mituitori ei trebuie să fie și să rămână integrii !”
Are dreptate mi-am zis eu și tare aș fi curioasă să văd cum gândesc alții.
Nu m-am putut abține și în particular i-am spus că mi-am pierdut încrederea în procurori.
„Păcat! Eu am încredere în dascălii din România. Fata mea învață în această țară. ”
Ca să nu mai rămână și anul acesta repetent, Mamițica, Mam Mare și Tanti Mița s-au gândit să-l ducă pe Goe în excursie la București…. Găina fugărită de cocoș se gândește, la un moment dat, să se împiedice ca să nu pară ușuratică… Ca să se mute la București, prima doamnă a țării aude cu noaptea în cap interfonul… Mai sus nu este o înșiruire de fraze fără rost, ci istorie recentă, dramaturgie și bancuri. Toate cele trei elemente pe care se bazează „regimul Johannis” de când a fost instaurat. Prima doamnă a României începe să-și ia în serios rolul de soție a celui mai tăcut președinte din istoria României. Nu numai că îl însoțește peste tot pe șeful statului, fără să-l scape din ochi nici măcar la evenimente unde protocolul nu ar impune prezența soției, dar pare că-i place la nebunie și să fie în centrul atenției căutând permanent…
Nu l-am votat regulamentul pentru simplu fapt că nu puteam ridica mâna să hotărăsc ceva ce încă nu studiasem. Știu , am greșit, dar fiind bolnavă nu mi-a ars de nimic.
Mă apuc deci „ să-l frunzăresc „ și ce credeți că descopăr ?
„ ART. 42
În unitatea de învăţământ se organizează permanent, pe durata desfăşurării cursurilor,
serviciul pe şcoală al cadrelor didactice, în zilele în care acestea au mai puţine ore de
curs. Atribuţiile personalului de serviciu sunt următoarele:
(1) Fiecare cadru didactic are obligaţia de a îndeplini sarcina de profesor de serviciu pe
şcoală, conform graficului stabilit, în funcţie de ziua în care este programat.”
Mă grăbesc și -mi zic: „ Conducerea școlii nu și-a citit propriul regulament de funcționare !”
Dau mai departe și descopăr ceea ce am aflat abia anul acesta:
„ (2) Sunt scutiţi de la serviciul pe şcoală membrii Consiliului de administraţie, secretarul
Consiliului de administraţie si liderul de Sindicat.”
Ce credeți, aceste persoane care sunt scutite de către conducerea școlii de la obositorul și riscantul , pentru sănătate, serviciu pe școală îl vor contrazice în vreo privință pe directorul școlii?
Riscă vreunul dintre ei, chiar lider de sindicat fiind, să-și piardă acest privilegiu ?
Deși consider că actuala conducere a școlii nu are niciun fel de considerație pentru profesorii care sunt implicați direct în pregătirea elevilor în vederea susținerii examenului de bacalaureat, noi fiind cei datorită cărora se pot lăuda cu procente de promovare în fața conducerii Inspectoratul Şcolar al Judeţului Prahova și a primarului orașului Vălenii de Munte, domnul Florin Constantin , ca fost director de școală timp de 10 ani, m-aș fi supus acestei sarcini de serviciu și m-aș fi prezentat la simulările din acest an ca supraveghetor alături de colegele mele care , lună de lună, fac șI de serviciu pe școală nefiind tratate preferential dacă nu aș fi fost bolnavă .
Pentru conducerea actuală a Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu … nu valorează nimic faptul că ne străduim, având drept elevi care n-au promovat la sfârșitul clasei a VIII a examenul de Evaluare Națională sau care au obținut note foarte mici, prin pregătirea a numeroase teste necesare unei evaluări ritmice, prin corectarea a sute de lucrări scrise necesare deprinderiii elevilor cu evaluarea scrisă, prin zecile de ore de meditații , pregătiri suplimentare la școală, neretribuite, să obținem rezultate care să facă cinste școlii.
În schimb, colegelor mele domnul director le-a spus să nu se mai plângă că muncesc atâta și să se fi făcut profesoare de sport.
După experiența mea din luna octombrie, al acestui an școlar, când în timpul serviciului pe școală am urmat întocmai instrucțiunile conducerii școlii , acelea în care ne era interzis ca în timp ce elevii noștri erau la ore noi să ne încălzim în vreuna din săli , când am înghețat pe holul unde era amplastă o masă cu un scaun , ca post fix, iar ca urmare m-am îmbolnăvit și am fost nevoită să-mi iau concediu medical , am realizat că dacă mă îmbolnăvesc nu conducerea școlii suferă durerile, banii cheltuiți pentru tratament sau cei pierduți din cauza concediului medical ci eu sunt singura care trag toate ponoasele.
Am luat hotărârea să am grijă de sănătatea mea deoarece îmi doresc să apuc să fiu și pensionară după 37 de ani de muncă.
În data de 16 februarie am fost iar de serviciu pe școală.
Eram încântată că la sfârșitul săptămânii încă nu mă îmbolnăvisem cu toate că în școala noastră a fost o adevărată epidemie, nedeclarată oficial ( a se verifica numărul absențelor motivate ale elevilor, au fost zile în care jumătate din efectivul unei clasei lipsea ) și împotriva căreia nu s-au luat măsuri special de igienizare, strict necesare în astfel de situații.
În data de 22 februarie am făcut temperatură de peste 40 grade C și am căzut la pat bolnavă.
În data de 2 martie m-am prezentat la medical de familie și, pentru că elevii din clasele mele terminale mă sunaseră la telefon și mă rugaseră să vin marți 3 martie la școală ca să mai repetăm în vederea susținerii probei scrise de miercuri 4 martie, am hotărât să nu-mi prelungesc concediul medical sperând că voi reuși să mă refac fără a mai sta la pat.
După cum s-a văzut pentru că nu era vindecată pe deplin boala , cu toate că am avut grijă să mă expun cât mai puțin curentului de pe holurile școlii, a revenit și s-a agravat în sensul că ,nici acum după atâta tratament medicamentos nu mă simt complet vindecată.
Îmi asum faptul că am ales să am grijă de propria –mi sănătate, n-aș vrea să merg cu bănuială până acolo încât să cred că partidul care ne guvernează are drept scop decimarea noastră înainte de pensionare ca să scape de plata pensiei ce ni se cuvine după atâția zeci de ani de muncă, și nu m-am expus la un program de muncă ce încălca până și Codul Muncii.
Nu puteam să-mi risc sănătatea după un concediu de 7 zile în care am stat doar la pat și să muncesc în școală timp de 12 ore, de la ora 7 dimineața pănă la ora 19, cunoscând faptul că voi fi obligată să corectez lucrările scrise ale elevilor într-un interval strict de timp.
Dau această notă explicativă pentru că domnului director al Liceului Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu ” cele 2 săptămâni de concediu medical, pe care am fost nevoită să-l iau, i se par insignifiante.
PS Sunt nevoită să fac publică NOTA EXPLICATIVĂ pentru că tovarășul director lipsit de transparență nu o va aduce la cunoștiință celorlalte cadre didactice la fel cum a procedat și în trecut, ba chiar denatureazăadevărul.
Mă uit peste tot căutând vreun om căruia să-i cer ajutorul dar nu reușesc să zăresc pe cineva. Mă miră faptul că străzile sunt pustii neînțelegând unde au dispărut cu toții, aș vrea să-mi ascund spaima ce m-a cuprins dar nu cred că voi reuși.
-Tată! Tată, unde ești?
Privesc spre blocul cu multe etaje și mă întreb în spatele cărei ferestre se ascunde tatăl meu.
-Tată!
Nu-mi răspunde, ce să fac ? Sunt într-un oraș străin mie. Să-l sun.
Caut în memoria telefonului numărul de telefon al tatălui meu și apăs pe tastă.
-spunzi ?
-ta!
-Mama m-a trimis la tine. Nu vă mai înțeleg. De ce nu vreți să vorbiți cu mine? Unde vă ascundeți?
Miauuuu! Miauuuu!
Deschid ochii și pentru prima oară sunt fericită că motanul meu m-a trezit din somn.
„ Iar mă plimb printre morții mei !”
De câte ori sunt grav bolnavă mă întânesc cu mama, cu mătușa Marta, bunica Domnica sau cu tatăl meu. Toți au trecut în neființă de ani buni dar în momentele mele de cumpănă vin la mine retrăind astfel aceleași stări sufletești ca atunci când viețuiam cu toții și eram o familie.
„ Sper să nu ajung iar în spital!”
Încerc să mă ridic din pat și, cu toate că au trecut mai mult de 12 ore de când m-am acoperit cu păturile de lână peste pilota devenită brusc prea subțire pentru a-mi ține de cald, descopăr că nu reușesc.
„Mai stau câteva minute. ”
Cele câteva minute devin ore, ore în care mai adorm de vreo câteva ori.
„ Trebuie să anunț școala, trebuie să-l sun pe domnu’ doctor! ” îmi zic când reușesc să mă trezesc .
„Mai stau câteva minute. ”
Îmi amintesc de ultimul scandal iscat pe tema îmbolnăvirii mele, nu sunt eu vinovată pentru faptul că aproape de fiecare dată după ce fac de serviciu pe școală mă îmbolnăvesc din cauza curentului de pe holurile reci și întunecoase ale școlii, îmi caut ochelarii și sun la secretariatul școlii.
„Sunt prea bolnavă ca să mai suport și vreun glas antipatic ! ” îmi zic singură. „Vreau să mă lupt doar cu propria-mi boală.”
Cum bănuiam, secretara șefă are un timbru plăcut urechii mele și este și politicoasă. Îi explic că nu mă pot ridica din pat și că-l aștept pe medicul de familie să vină să mă vadă. Vizita la domiciliu este legală și îmi amintește de medicul evreu pe care-l aduceam acasă atunci când se îmbolnăvea mama.
Bunica Domnica prefera să mă trimită pe mine după doctor pentru că aveam obiceiul mai mult să fug pe stradă decât să merg normal și știa că nu mă întorc fără el.
Pomii pe care nu-I văd decât în fotografii
„ Doamne, când au trecut anii? Am anii bunicii mele și nu știu cum mi-a trecut viața. Școală- casă, casă-școală ! ”
Medicul de familie este plin de încredere, e prima oară când mă enervează cu optimismul său, dar eu mă simt sfârșită. Mă doare capul, nu-mi place gustul nici măcar al unei portocale, mi-e greață, mi-e silă, mi-e lehamite.
„Vin simulările și eu m-am îmbolnăvit.” Sunt supărată pe mine, sunt supărată pe …toată lumea.
Vreau să mă fac bine cât mai repede, elevii din clasele terminale știu că mă așteaptă, și accept să iau un antibiotic .
De la prima pastilă simt cum mi se încălzec neplăcut călcâiele dar mă încurajez singură. Mi se pare.
După a doua pastilă mă cuprinde o căldură care ar plăcută dacă nu mi-ar lua și somnolența specifică bolii. După a treia devin nervoasă iar după a patra deja mă sufoc. După o noapte în care la fiecare 5 minute mă sucesc de pe stâga pe dreapta și de pe dreapta pe stânga mă hotărăsc să renunț a mai lua antibiotice.
„ Sute de lei, gândesc în bani vechi, aruncați degeaba. Mai bine nu le cumpăram. ”
Simt cum îmi iubesc starea de boală, moleșala aia calmă, mai mult decât starea indusă de medicamente.
„Mai bine mor din cauza bolii decât datorită medicamentelor! ”
Nu mai știu de câte zile nu mănânc dar nu mă îngrijorează asta. Îmi iubesc corpul care se luptă de 60 de ani cu toți microbii vieții cotidiene.
De câte ori mă îmbolnăvesc am timpul necesar să reflectez.
„ Mor și rămân după mine haine nepurtate, va trebui să mă opresc din a mai cumpăra ceva. Vor știi băieții mei să le dea de pomană? ”
II
N-am prietene prea multe. Telefonul sună rar dar nu sufăr din cauza asta. N-am chef de vorbă, mi-e lene și să gândesc dar realizez că îmi dedic cel mai mult timp al meu elevilor. Ei mă sună.
„Ce-ați pățit doamna? ” , „Ne e greu fără dvs. ”, „N-a venit nimeni astăzi la orele de matematică.”, „ Ne-am obișnuit cu dvs. ”
Mă surprinde plăcut telefonul de la domnul Toni Guerini pe care nu am reușit să-l cunosc încă. Mă întreabă dacă am nevoie de ceva. Îl refuz politicos dar nu pot să nu remarc că mi-a făcut plăcere gândul său.
„Ce înseamnă să fii umblat prin lume printre artiști, oameni civilizați nu șăibari ! ” Îmi amintește de prietenul nostru de familie Mihai Smântânescu, cântăreț cunoscut pe vremuri în lumea boemei din Bănie, îmi amintește de serile în care se cânta la noi în curte sub dud.
Oftez după tinereațea ce-a trecut ca un vis.
Luni 2 martie merg la doctor la cabinet ca să mă consulte din nou.
„ Se mai aud niște hârăituri în plămân, vă mai dau câteva zile de concediu? ” mă întreabă domnu’ doctor Toma.
„ Prefer să merg la școală ca măcar mâine, marți, să mai repet cu elevii pentru simularea de miercuri.
„Să aveți grijă, să vă îmbrăcați bine! Să nu vă întoarcă boala să faceți ca atunci cu hernia de disc.”
Are dreptate doctorul meu să mă certe. După ce îmi cedaseră durerile, avusesem o formă ușoară, mă hazardasem să plec la Poiești. Am stat 5 săptămâni în concediu medical pentru că nu-l ascultasem și nu stătusem la pat.
Marți vorbesc până nu mai am salivă dar îi văd pe elevi dornici să repete și asta parcă îmi dă putere. Mă minunez și eu în sinea-mi de unde am atâta forță să stau în picioare după mai mult de o săptămână de când beau apă cu lămâie dar continui să le tot răspund la întrebări.
Când o văd îi spun Nicoletei că nu risc să mă îmbolnăvesc a doua zi și să stau în școală de la 7 dimineața până la 7 seara pentru că eu va trebui ca, după ce elevii dau examenul de simulare, să corectez lucrările elevilor de la cele 3 clase ale mele.
Nu știu dacă mă înțelege dar este mult prea fină să mă teoretizeze. N-aș avea destulă vlagă să –i aduc argumente și-i rămân datoare pentru asta.
Eram încă în pat pe la ora 10 când fetele, colegele mele profesoare de matematică, mă sună.
„ Carmen, ne pare rău că nu ești cu noi. Noi aici suntem trei și râdem într-una. Tu cum te simți ? ”
„ Mă simt destul de confuză și îmi pare rău că nu sunt cu voi dar mi-a fost teamă să nu mă întoarcă boala. Ne vedem la prânz. ”
Cum ajung la școală mi se spune să merg la director ca să-mi dea un înscris prin care-mi cere să dau notă explicativă.
N-am ce să-i reproșez pentru că mi-a vorbit într-un mod civilizat și politicos.
Dana cu mine mergem într-o sală de clasă , Marina și Daniela au ales o clasă răcoroasă și întunecată, luminoasă și care emană căldură. Până să vină baremurile amândouă rezolvăm subiectele date. Mă bucur că Dana este cu mine pentru că eu sunt încă amețită și am o mare teamă să nu greșesc. Iuliana ni se alătură și își vede și ea de treabă în liniște.
Apare și șefa noastră plină de viață și guralivă. Și-a cumpărat niște pantofi și ne amețește, pe mine una sigur, vorbind despre despre ei. Politețea mă oprește să-i spun că nu mi-e bine, sunt totuși în convalescență, și că nu stau în școală decât pentru că sunt datoare să o fac și nu de plăcere. Se încalță cu pantofii cei noi , se plimbă cu ei prin sală, nu cred că stă acolo lângă noi decât ca să ne păzească. Nu înțeleg de ce pentru că noi încercăm să ne corectăm lucrările date.
Sunt supărată încă de ieri pe ea pentru că s-a certat cu o colegă pe care eu o respect mult și mă gândesc că de aceea nu-mi face plăcere prezența ei. Mă controlez, este cu douăzeci de ani mai mică decât mine dar încerc să-i înțeleg infantilimul de care dă dovadă, și nu spun nimic. Nu mai rezistă în schimb ea și mă face nesimțită.
„ Eu am venit de la ora 7 și uite și acum sunt în școală. E o nesimțire să nu veniți!”
Îmi stă pe limbă să o întreb de ce pierde vremea și dacă tot nu are o trebă anume de ce nu se duce acasă dar mă abțin.
„ De câte ori fac de serviciu pe școală eu mă îmbolnăvesc dar nu ți-am reproșat vreodată că tu de trei ani nu faci de serviciu. ”
„Dacă pe mine m-au ales colegii în consiliul de administrație, poate dvs. m-ați tăiat de pe listă. Dacă sunt apreciată ce să fac ?”
Tac. S-a certat cu Podumneaca Danielade mai multe ori, am asistat cu toate, s-a certat cu Marina. N-am puterea să ripostez și nici nu vreau să mă enervez prea rău.
Cercetările în acest caz nu este cumva de competența DNA-ului ?
Fani ai DNA-ului fiți mai viligilenți ! Fiți atenți la nuanțe, observați cu atenție că DNA-ul doamnei Kovesi nu-I DNA-ul lui Morar!
Lucrurile s-au schimbat, DNA-ul își priorifică anchetele după criterii care de multe ori ne facem că ne scapă dar, dacă nu am fi înregimentați politic sau în structurile serviciilor secrete ori, mai grav după mine, naivi ca să nu zic proști, le-am vedea cu mare ușurință.
Cu patru zile înainte de alegerile din 16 noiembrie am primit în conturile din bancă 700 lei. Absolut toate cadrele didactice și cele auxiliare din România!.
Arăta a mită electorală mascată ca și cozonacul și sticla de vin primite în ușa casei vezi Doamne de Sfintele Paști, dar asta doar înainte de alegerile locale adică din 4 în 4 ani.
Am sesizat ca orice om cu conștiință civică DNA-ul.
Când premierul Ponta, candidatul stângii, va trebui să fie dat ca exemplu precum Udrea astăzi , dacă nu cumva liberalii peste 5 ani vor folosi aceeași metodă, DNA-ul va începe o urmărire penală, sunt sigură.
Acum însă, cu toate că sumă este uriașă și întră în competența instituției menționate, și- a declinat-o în favoarea ICCJ.
Am primit o înștiințare. Înalta Curte de Casație și Justiție ce era să facă sărmana?
Cartoful fiebinte a ajuns la…. Poliția Vălenii de Munte.
Asta înseamnă un NUP cât Casa Poporului . Nu cred că merită să mă mai deranjez, ce credeți ?
PS Polițistul care trebuie să cerceteze cauza încerca să mă facă să înțeleg că greșesc și că totul a fost OK.
![images[3]](https://dictaturajustitiei.files.wordpress.com/2015/03/images3.jpg)
Nu-i iubesc pe procurorii Parchetului General indiferent la ce nivel se găsesc ei… Motivele mele sunt cunoscute, începând de la faptul că nici până astăzi n-au fost găsiți și pedepsiți autoriii morali ai crimelor din timpul revoluției române, cea din anul 1989 când puteam să fiu și eu rănită sau omorâtă de gloanțele ce-mi șuieream pe lângă urechi mie și soțului meu, sau cei care au lovit, violat și omorât în timpul mineriadei din iunie 1990, și până la șirul nesfârșit de NUP-uri din plângerile penale pe care le-am făcut eu.![images[4]](https://dictaturajustitiei.files.wordpress.com/2015/03/images4.jpg)
![10430398_247856895409953_2892683087955484815_n[1]](https://dictaturajustitiei.files.wordpress.com/2015/01/10430398_247856895409953_2892683087955484815_n1.jpg)
![images[1]](https://dictaturajustitiei.files.wordpress.com/2015/03/images11.jpg)
![images[1]](https://dictaturajustitiei.files.wordpress.com/2015/03/images1.jpg)
![images[6]](https://dictaturajustitiei.files.wordpress.com/2015/03/images6.jpg)
![images[2]](https://dictaturajustitiei.files.wordpress.com/2015/03/images2.jpg)
Dictatura justitiei 