Mulți dintre noi am încârcat de pe youtube imagini cu această înmormântare mega- spectacol. Am mai făcut-o și revin pentru că nimic nu m-a impresionat mai mult decât îngrozitoarea idee că și noi puteam să ajungem într-o stare asemănătoare. Faptul că există persoane mature care preamăresc acele vremuri mă sperie. De aceea, cred că niciodată nu e prea mult de spus sau de scris în această privință.
Lună: decembrie 2011
Să nu judeci !
Ca orice muritor de rand am prostul obicei de-a judeca. Știu că greșesc dar, vorba reclamei ce ne-a cucerit în ultima vreme, nu mă pot abține.
Și, uite-așa , de fiecare dată descopăr c-am păcătuit.
Mărturisesc , abia acum , că mă gândeam de fiecare dată când ajungeam cu telecomanda pe B1TV și o vedeam pe tânăra Monica, pe-atunci Columbeanu, că este o gâsculiță râzgâiată care satisface prin prezența ei televizată gusturile îndoielnice ale unui public la fel de semianalfabet, ca ea, pentru că semicult mi se pare mult prea mult.
Cu toate că mai apucasem să aflu despre viața ei anterioară apariției lui Irinel Columbeanu, dar cum nu știam câtă credibilitate să-i dau domnului veșnic Zenzațional, n-am dat prea multă atenție acestor fapte și importanței lor.
Cine le-a dat presei, tocmai acum când nu mai este soția domnului Columbeanu , nu am de unde să știu dar, bănuiesc, că ceva bani au destupat gura ” sursei ” ce se vrea anonimă.
În mod sigur s-a dorit cu această ocazie și compromiterea tinerei doamne Monica Gabor.
Nu știu ce simt alții dar, în urma acestor dezvăluiri ” incendiare ” , cum ar spune alții, compasiunea mea pentru tinerele fete Gabor, mă refer la toate cele trei , a ajuns să mă copleșească.
Lângă noi , fără știința noastră, și , cel mai grav, a celor care sunt plătiți ca să ne apere de astfel de derapaje, se întâmplă mari tragedii mascate sub diverse forme .
N-avem o societate civilă care să ia atitudine, nici măcar femeile acelea bătrâne care altădată spionau ce fac vecinii parcă n-ar mai exista, n-avem asistenți sociali care să-și îndeplinească sarcinile ce le revin, n-avem o poliție și o administrație pe care s-o intereseze altceva decât propria îmbogățire și, ce este mai rău, multe mame își sacrifică proprii copii pentru o relație personală.
Ne mai mirăm că o fetiță de 13 ani a dat naștere unui alt copil, în urma unei relații cu un vecin de peste 60 ani, pentru niște acadele ?
Celor care plâng după Ceaușescu le amintesc că mai există o soluție
Românii emigranți în Coreea de Nord le vor fi de folos nord-coreenilor cu umorul lor :
Crăciun fericit !
Tuturor celor ce ajung, voit s-au întâmplător, pe acest blog le doresc din tot sufletul ca nașterea Domnului nostru Isus să le aducă pace în suflet și multă fericire !
Prietenilor mei necunoscuți :
le trimit în plus un gând de iubire necondiționată cerându-le iertare și înțelegere pentru faptul că nu pot să ajung mai des la fiecare în ”casă” !
Crăciun fericit !
UPDATE :
Scorpy, și îi mulțumesc pentru acest fapt, m-a atenționat că i-am omis pe cei care comentează, îmi sunt prieteni ca urmare, dar n-au un blog al lor.
Am s-o fac și ca nimeni să nu se supere îi voi menționa într-o ordine oarecum alfabetică.
Ary, Alexandra Vasilescu,Bela moșica mea, Ela, Scorpy, Vericu, …
Vă mulțumesc tuturor pentru înțelegere.
Crăciun fericit !
CRĂCIUN FERICIT !
Nașterea Domnului să vă aducă tuturor numai zile senine și liniștite !
Crăciun fericit !
DUZINA DE CUVINTE Teoria relativității
Mă uit la cuvintele înșirate , cuminți precum recruții, și am senzația că le văd pentru prima oară cu ochii larg deschiși. Treceam pe lângă ele, veșnic cu gândul la alte și alte probleme cotidiene, fără să mă gândesc că toate, sunt singure și ele ca și mine, stingherite mai mult de prezența unui singur bărbat și acela AUGUST.
Dacă mi-ar fi fost fiice, posibil , aș fi făcut efortul să le iubesc în mod egal. Cum însă nu sunt sânge din sângele meu, nici măcar discipole nu-mi sunt, deontologic vorbind nu-ncalc nicio dogmă, pot să afirm sus și tare că am preferatele mele.
Iubesc cel mai mult IULIE, luna în care m-am hotărât să cobor printre oameni.
Atunci florile sunt mai viu colorate, cerul mai albastru iar toată lumea este mai voioasă pentru că e vară, concendiu și vacanță.
IUNIE a fost cândva o lună dragă mie, nici căldură sufocantă dar nici vremea tristă , cenușie ca a altor anotimpuri. Era luna unui sfârșit dar și al unui început. Sunt sigură c-ați ghicit deja la ce m-am gândit cunoscând cu toții că toată viața mea este legată de școală. Acum această lună e strâns legată de existența… Să zicem că e vorba de uitare.
MAI luna bujorilor și-a crinilor înfloriți, luna în care inevitabil mă-ndrăgosteam în fiecare an. Luna în care totul este curat și pur iar sângele curge prin vene cu altă viteză. Pentru mine.
Luna macilor roșii …
APRILIE ne păcălește cu vremea ei. Sau ne păcălea ? Cine mai știe ?
Narcisele galbene….
MARTIE e o lună pe care-o aștept din FEBRUARIE. Faptul că Mihai e născut în martie iar Alexandru în februarie, fiii mei, spune mai mult decât aș putea eu exprima în cuvinte.
Fe- martie spunea bunica mea. Fe-martie spun și eu citind factura de la gaze.
O crizantemă asemănătoare aveam și noi în curte…
Gerul Bobotezei e în IANUARIE și tot pe atunci se termină și sărbătorile iernii, fiecare pleacă, din căminul încălzit mai mult de iubire decât de tradiționalele lemne puse în soba de teracotă, către locul unde datoria-l cheamă. Pentru mine luna asta înseamnă despărțire. O despărțire finită ce-i drept dar care rămâne tot o desprindere , o dezrădăcinare.
DECEMBRIE a fost și rămâne, pentru mine, o lună a apropierilor tandre, a iubirilor lipsite de încărcături voluptuoase, lună a poveștilor cu sfârșit fericit. Luna de vis , luna clădită pe iluzii viu colorate.
Of! NOIEMBRIE lună cu încărcături sufletești diferite.
Când eram mică , parcă văd, crizantemele din curtea noastră sub zăpada căzută peste ele. Era ziua mamei, era ziua tatei.
Mama iubea florile, muzica, dansul și tot ce era frumos .
Mai târziu, destinul mi-a jucat o festă. M-am îndrăgostit de cineva născut în aceeași zi cu tatăl meu și aceeași cu cea în care mama ne- a părăsit.
OCTOMBRIE. Nicio semnificație.
SEPTEMBRIE. Septembrie , un nou început.
Tufănici albe….
Vă dăruiesc tuturor celor ce -mi
călcați ” pragul ” , cu multă dragoste , toate florile din lume : psi, vero, mitzaabiciclista, blueriver, virusache, scorpio, redsky, tiberiu, cita, abisuri, cristian, rokssana, dagatha !
Dacă aceștia sunt adevărațiii revoluționari atunci eu n-am fost la Revoluție
Corupți din toată lumea cereți cetățenie în România , justiția este în slujba voastră !
Prietenie
M-am hotărât, în fine, să privesc dintr-o altă perspectivă relația de prietenie. Am fost înspirată , poate, nu sunt sigură, de o carte pe care-am citit-o în adolescență. ” N-a dansat decât o vara ” e o poveste de dragoste plină de sensibilitate. Dar care poveste de iubire nu e ?
Suntem tentați, de fiecare dată când ne despărțim de o prietenă, prieten sau un iubit, să considerăm că totul a fost o minciună, o plăsmuire a minții noastre dornice de înțelegere și iubire. Că am fost păcăliți.
Dar oare e adevărat ?
Pentru că ne-am despărțit de o prietenă, pentru că s-a frânt în două o relație care cândva era frumoasă, e oare necesar să negăm întreg trecutul comun ?
De unde știm că altcineva, mai sensibil și mai slab decât noi, n-are nevoie de o relație nouă în care fosta noastră prietenă să-și pună mai bine în valoare calitățile sale ? În care și ea să se simtă mai împlinită.
Sunt întrebări pe care mi le pun și ale căror răspunsuri cred că pot schimba tristețea ce ne cuprinde atunci când o prietenie se destramă.
Psi ne-a propus această temă și deja au scris Psi,Virusverbalis,Cita,anavero,Tiberiu,Gina
DUZINA DE CUVINTE ” PRĂPĂD ”
Ne plângem tot timpul spunându-ne ACRU că urmează un PRĂPĂD .
Uităm cu bună voie , ce scurtă ne este memoria colectivă, ce DIMENSIUNE avea dictatura, noi , majoritatea n-am prins-o pe cea dejistă, comunistă a lui Ceaușescu.
Uităm faptul că ne simțeam prinși între ȘURUBURI imaginare și că răbdarea noastră mută, nu fizică ci psihică, avea o INTINDERE inimaginară. Orice ASEMĂNARE cu acele vremuri este imposibilă și de aceea este forțată.
Politica e murdară, știm cu toții, dar , parcă niciodată, n-am fi vrut să vedem cum minciunile urcă în SPIRALE uriașe către cer.
MASA mută, a cetățenilor ce zeci de ani înduraseră întunericul, ați uitat că aveam rație zilnică la lumină, ce se luptau la cozi interminabile pentru ” pâinea noastră cea de toate zilele ”, unii aveau acces la hrană, gospodăriile de partid sunt acum în proprietatea lor particulară, majoritatea nu, ce nu cunoșteau ce înseamnă libertatea de exprimare decât din dialogurile din filme ce scăpaseră necenzurate, într-un ALAI, ce semăna cu cel de la înmormântările tradiționale, s-a hotărât să denunțe nedreptatea.
Il DUCE fusese numit Benito Mussolini, al nostru doar ” geniul al Carpaților”.
Nu mai știu câți aveam voie să ne mai adunăm în decembrie 1989, parcă totuși mai mulți decât un simplu TANDEM, vă rog să-mi amintiți domniile dumneavoastră, cert este că la DATA respectivă niciunul dintre noi, cei care ne-am revoltat, nu o făceam pentru beneficii pur materiale cum ar fi scutiri de taxe și impozite.
Ultima la chemarea psi-ei, după multe alte duzini, şi anume: Miţa . şi almanahe . şi anaveronica . şi scorpio . şi cita . şi redsky . şi rokssana . şi virusache . şi grig și
tiberiu, iaca vin și eu.
.
Dictatura justitiei 