Colegiul National „Fratii Buzesti” din Craiova, o școală unde nu se chiulea fără consecințe !

Am învățat în școli bune și sunt mândră de asta. Pe vremea mea Colegiul Național „Frații Buzești ” era în competiție cu Liceul „Nicolae Bălcescu ”.

Aveam profesori serioși și ei mi-au fost model în viață.
Am găsit astăzi următoarele:
„Liceul teoretic „Dante Alighieri” si Scoala gimnaziala nr. 195 din sectorul trei din Bucuresti, precum si Colegiul National „Fratii Buzesti” din Craiova sunt cele mai cautate scoli din tara, a anuntat ministrul Educatiei, Remus Pricopie. In cadrul unei videoconferinte cu reprezentantii inspectoratelor scolare din teritoriu, ministrul a declarat ca 99,5% dintre cererile de inscriere in clasa pregatitoare au fost solutionate in aceasta prima etapa.”
Restul găsiți :

Marti, 30 Aprilie 2013

Top 50 cele mai cautate scoli din tara in functie de concurenta la inscrierea in clasa pregatitoare

 

Misiune și Viziune la Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu ”

După cum era de așteptat directorul școlii trebuia să obțină rămânerea  în școală, cu orice preț,  a elevilor exmatriculați. Pe părinții elevilor îi înțeleg, cine nu s-ar lupta să-și salveze copilul dintr-o astfel de situație, dar îmi rămâne totuși neînțeleasă purtarea managerului. Vrea să dea un semnal că se poate chiuli de la școală și nu se vor lua niciodată măsuri?

Prima manipulare.
„Vă rog să mă scuzați, pentru faptul că am această ținută sport, dar vin din spital! ”
Dacă era grav bolnav și nicio datorie față de părinți rămânea internat , gândesc și eu pentru că încă mai am acest drept, erau atâtea persoane mature și care puteau să hotărască singure.
Din spital însă nu se putea manipula cum își dorea.
Prima măsură a fost aceea de a nu-mi permite să le înmânez celor 13 membrii ai consiliului materialul scris de mine.
Din acest motiv , mă văd nevoită să-l public pe blogul meu.

„NOTE SCRISE
Pentru ședința Consiliului de Administrație
al Liceului Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu”
din data de 29.04.2013
Am căutat pe adresa :
Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu” – Acasa
, înainte de a mă apuca să scriu aceste note, și am descoperit următoarele:
„Misiunea şcolii
Misiunea noastră are în vedere realizarea unui proces de predare-învăţare de înaltă calitate,……., în concordanţă cu noile cerinţe ale integrării învăţământului preuniversitar românesc în Spaţiul European.
O şcoală centrată pe promovarea valorilor şi principiilor democratice….
Crearea unei şcoli capabile să promoveze competenţele de bază: a învăţa pentru a şti, pentru a face,…”
Trebuie să recunosc faptul că mie una mi-a plăcut ce- am citit dar nu pot să nu mă întreb , retoric, dacă nu cumva noile cerinţe ale integrării învăţământului preuniversitar românesc în Spaţiul European promovează minciuna elevilor , chiulul elevilor de la ore în mod sistematic și promovarea lor fără să învețe „ pentru a şti ”.

 Reprezentanta elevei în discuție a venit îmbrăcată la ședință astfel. Vă dați seama care este atitudinea familiei față de o instituție de învățământ ?

„Viziunea şcolii
Progres pentru toţi elevii, şanse egale pentru toată lumea, dezvoltarea unui învăţământ de calitate pentru o societate a cunoaşterii. ”

Mă întreb dacă vor beneficia, toți cei trei elevi, de tratamente egale atâta timp cât consider
că eleva B L, declarată repetentă ,cu o medie egală, în toamna anului 2012 în urma examenului de corigență , nu a avut şanse egale cu eleva IA , colega sa de clasă și care a promovat grație domnului director.”

Un lucru meritoriu pe care vreau să-l semnalez. Părinții celor doi băieți nu au mințit ca să-și salveze odraslele. Încă mai există bun simț!

Floralia ? Floriile și Caragiale

Cine mai știe cum se numea schița în care Caragiale, cum care, marele nostru I.L. Caragiale, satiriza obiceiul românilor de a face trafic de influență și de a mitui cadrele didactice pentru ca odoarele să le fie promovate ?

Vă întreb pentru că eu ieri, de sfintele Florii, mi-am petrecut întreaga zi ca să scriu un material pe care să-l prezint astăzi , nu, nu Marelui Juriu, Consiliului de Administrație al școlii întrunit cu scopul nedeclarat de a salva trei elevi de la exmatriculare. Dar știți déjà.
Când voiam să recitesc materialul, țâr, sună telefonul.
O cunoștință, nu vă dau mai multe detalii, mă roagă să cobor ca să vorbim nestingheriți și neascultați de nenorociții de la SRI.
Cobor, ce pot să fac.
„Uite, din respect pentru tine, nu l-a abordat direct pe director. De ce să-I dea mielul de Paști lui când tu te chinuiești cu copilul său ?”
„ De ce a apelat la tine ? Nu știe că nu accept să promovez un elev decât pe cunoștințele dobândite ?”
„Ba, tocmai că știe. A apelat la X care a vorbit cu Y și după aceea s-a ajuns la mine. ”

Sacrificat pentru dreptate și adevăr plânge cu lacrimi de sânge

E o seară frumoasă și aș fi vrut să mă bucur de ea.

Dar poți să rămâi pasiv atunci când vezi că oamenii de lângă tine nu vor să înțeleagă că ești unul dintre proștii care încă ții la principii ?
Că nu vrei să -ți mânjești conștiința cu sângele unui miel sacrificat pe altarul corupției ?

Dragii de ei, Scorpio ,tibi, Vero, dor, Max, Irina, lili3d au scris tema deja. psi are tabelul dar și inima ei mare alături de noi.

Doamna T

De câte ori se ivea ocazia, eram deja profesoară, mama se plângea râzând cunoștințelor sale sau neamurilor noastre de mine , fiica sa.
„N-am văzut pârâcioasă mai mare decât fiică -mea și părintele!”
Părintele Florian , la dânsul se referea mama mea , era un oltean cu suflet curat și o mare iubire pentru adevăr și dreptate și venise tocmai aici, pe meleagurile prahovene , ca să se însoare cu conița preoteasă.

Amândoi ne înțeleseserăm bine încă de la început pentru că știuse cum , arătându-mi respect și înțelegere, să –mi vorbească despre Dumnezeu și Sfânta Scriptură. Era un preot cu har, un dar pe care puțini îl au cu adevărat, iar pașii mei spre credință, sub îndrumarea sa, erau mici dar siguri. Discursurile pe care ni le ținea mie și coniței sale, în mica bucătărie a fostului conac de odinioară, erau un adevărat regal.
Mărturisesc acum, după treizeci de ani, că la început căutasem în dânsul, bătrânul cu părul alb, și chiar regăsisem , pe bunicul pierdut de când aveam doar patru ani și cu al cărui dor îl duc și și astăzi.

Dar să revin în zilele noastre, când pomii sunt în floare iar ramuri cu flori roșii sau galbene ne încântă privirile obosite încă de griul iernii sau , mai bine zis, al vieții cotidiene.
V-am scris de atâtea ori despre necazurile mele legate de profesia mea, încât , temându-mă că aș putea să vă plictisesc ,bat în lemn pentru că nu-mi doresc să se întâmple, am început să le povestesc vecinilor și cunoștințelor mele din oraș. Deocamdată.
Ieri, când mă întorceam de la școală , mă întâlnesc cu o fostă colegă acum pensionară.
„V-am văzut la televizor. Felicitări ! Ați vorbit bine. ”

„Ați ajuns o mică vedetă! ”
Râdem împreună când eu îi spun cu sinceritate că nu asta mi-am dorit.
Cu toate că noi două, ne cunoaștem de mai bine de douăzeci de ani , abia ieri mi-a povestit prin ce a trecut și soțul ei.
„Într-o vacanță de vară îl cheamă directorul de acasă pe bărbatu-miu, și acolo la intrarea din spate, fără martori, îi spune că trebuie să meargă în școală și să schimbe în catalog media la materia sa pentru ca vreo câțiva băieți de bani gata să nu mai râmână repetenți. Bărbatu-miu i- a zis că vine întâi acasă , s-a împlinit sorocul și capra trebuie să fete, și că precis o să-l sprijine pe manager , cum se spune acum.
Altă dată, povestește cu nesaț doamna T, am numit-o ca-n romanul lui Camil Petrescu, l-a chemat pe bărbatul ei ca să-i facă teorie, tot directorul, că doar el este tartorul într-o școală, taie și spânzură, pentru că nu-i dăduse subiectul de la teza pe care urma să i-o dea unui elev , fiu de patron.
Dar mai bine să revin în zilele noastre, când pomii sunt în floare iar ramurile cu flori roșii sau galbene ne încântă privirile dornice de iubire.

Au mai scris :  psi, Scorpio, tibi, Vero, psi 2, Some Words,Max , alma nahe, lili3d

AMR ar trebuie sa actioneze pentru magistrati, nu impotriva acestora

CRISTI DANILEŢ - judecător

Am vazut ca AMR contesta numirea lui Daniel Morar la CCR. Calea aleasa este una judiciara: AMR a formulat plangere prealabila impotriva decretului Presedintelui tarii dupa care, in caz de respingere, se va duce probabil in instanta de contencios administrativ pentru a se anula decretul presedintelui. 

Acum, nu vreau sa intru in a analiza si combate argumentele aduse de AMR – as putea sa o fac foarte usor si sa arat daca si in ce conditii poate fi contestat decretul presedintelui in exercitarea atributiei constitutionale de numire a judecatorilor la CCR sau hotararile Parlamentului de numire a judecatorilor la CCR. Altceva vreau insa sa remarc: aceasta organizatie profesionala – din care spun cu mandrie ca am facut parte in perioada 2002-2005, o perioada in care activitatile noastre se derulau strict pentru apararea independentei justitiei si a statutului magistratilor – a luat parte la anumite actiuni ce nu au nicio legatura…

Vezi articolul original 663 de cuvinte mai mult

Pușcăria – „reper moral” al PSD

Mă întreb care a fost motivarea, sau care va fi de fapt, de numitul Florin Costiniu, soțul doamnei judecător Costiniu, prieteni buni cu Mona Pivniceru, a primit condamnare doar cu suspendare. Să fi fost mai puțin vinovat pentru faptul că a devenit ceva obișnuit traficul de influență prin instituțiile statului ?

Sare'n Ochi

de Ștefan Ciocan

PSD ar fi avut în acest weekend şansa de a se rupe definitiv de trecutul comunist. Congresul organizat de „lupii tineri” a demonstrat că în Sala Palatului bântuie încă fantomele foştilor tovarăşi: Ceauşescu (el şi ea) Dăscălescu, Bobu, Burtică, Suzana Gâdea şi alţii ca ei. Unanimitatea în alegerea liderului absolut, discursurile sterile îndelung ovaţionate, rapoartele lăudăroase şi lipsa oricărei aparenţe de democraţie au dus cu gândul la congresele lui Ceauşescu. Până şi modul în care întreaga sală l-a aplaudat în picioare pe „ilegalistul” Adrian Năstase, aruncat în temniţă de regimul „burghezo moşieresc” al lui Traian Băsescu, a demonstrat că PSD este demnul urmaş al fostului PCR. Nu este posibil ca într-o ţară membră a Uniunii Europene, în mileniul trei, un deţinut de drept comun, condamnat de instanţa supremă printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă să fie catalogat de un fost şef de stat ca un „reper moral” pentru…

Vezi articolul original 276 de cuvinte mai mult

M-a tras disperată de mânecă

Nu aveam decât cu puțin peste șaptesprezece ani când o țăgancă, nu se inventase cuvântul rrom vorba lui Radu Banciu, scundă ,precum întreg neamul lor, și plinuță , cu obrajii bucălați și roșii, m-a tras disperată de mânecă.
„Mâncați-aș ochii de fată frumoasă ! Fă-ți un mare bine cu mine! Am bărbatul internat în spital, pentru cine nu știe casa noastră se găsește la vreo 5-10 minute de Spitalul Județean Craiova, și li s-a terminat spirtul. Bărbatu’miu, bată-l vina, s-a tăiat și-I curge sânge. ” Se jelea de credeai văzând-o că urma să-I moară bărbatul în câteva momente..

Era perioada aceea minunată, pe care o regretă pensionarii la mormântul lui Ceaușescu, când începuse să nu fie pe piață nici hârtie igienică, de scobitori nici nu mai amintesc, darămite spirt medicinal.
Dau să intru în casă când mama și mătușa mă strigă , erau în curte cu treburi, și mă întreabă ce mi s-a întâmplat. Le povestesc impresionată despre necazul femeii și rămân înmărmurită când ele încep să râdă distrându-se pe seama mea.
„Dar naivă mai poți fi.Hahaha! Proastă rău!”
„N-aveți milă de biata femeie, cum puteți fi atât de inumane ? ”

M-au lăsat să pun într-o sticlă de vreo 300 ml spirt dar m-au sfătuit să o urmăresc după ce i-o dau.
Am ieșit pe poartă auzind în urma mea chicotelile lor.
Nu știu dacă mi-a pupat și  mâna , îi știți ce obiceiuri servile au atunci când vor ceva , sau doar mi-a mulțumit dar, după ce i-am dat sticla, femeia s-a îndepărtat de mine foarte grăbită și  fără să se gândească vreun moment că eu aș putea să o urmăresc.
După ce a dat colțul străzii noastre, pitindu-se după un pom crescut chiar lângă un gard, strategie pe care bănuiesc că o mai folosise, a desfăcut sticluța și a dus-o la gură.
M-am întors acasă dezamăgită. Mă prostise.

Cu riscul de a întârzia mi-am făcut  psi și tema asta! 😆  Scorpio    ,  anacondele – de s?mbata     ,  anacondele     , alma nahe, alma nahe,  tibi,  Gara pentru doi

„Romeo” și „Iorga”

Am plecat spre casă preocupată. Spre deosebire de alte persoane, care consideră în infatuarea lor că dețin adevărul suprem doar pentru că au absolvit niște cursuri făcute la grămadă  sau dețin o funcție, eu mă dau de ceasul morții muncindu-mi mintea cu întrebări în privința acțiunilor mele.

E posibil să greșesc eu și toți ceilalți, Doamne, dețin majoritatea zdrobitoare de peste 70% , să aibă dreptate?

Dintre multele învinuiri aduse mie în mod profesional, a fost și aceea că eu sunt cea vinovată de faptul că elevii nu sunt atrași de matematică și chiulesc în masă.

După cum a aflat deja toată România, sâmbătă s-a muncit în școlile din întreaga țară pentru a se „recupera ” ziua de 3 mai.

Cu mare greutate am făcut ore cu vreo 9 elevi din clasa a XII a, chiar din colectivul care se plânge că eu le cer prea mult, cu vreo 6 elevi din clasa a  XI a și cu alți nouă elevi adunați din două clase de a X a.

Toți cei care-au lipsit au avut „probleme”. Vreo mie de elevi cred că au avut diverse probleme de rezolvat în familie și nu s-au deplasat la școală.

N-am să mint spunând că eu am fost fericită de faptul că sâmbătă am muncit în loc să stau acasă dar, învățată din vremurile comuniste, m-am conformat.

Pe drumul meu spre casă măcinată de propriile mele întrebări o zăresc pe Lumi, o fostă elevă, care învață la „Iorga”.

Foarte frumos îmbrăcată, în uniforma Colegiului Național „Nicolae Iorga”, o întreb mirată ce caută la ora aceea, era aproape ora șapte seara, în oraș.

„Acum am terminat orele de curs.”

„Ați făcut toate orele? Ați fost toți prezenți ? ” O privesc mirată ca pe cineva venit din Cosmos.

Mama ei, o însoțea pentru că nu exista microbuz la aceea oră târzie de sâmbătă, imi răspunde în locul fetei sale.

„Am rugat-o să stea acasă ca să aibă grijă de gospodărie dar nu a vrut. Au fost toți elevii prezenți. ”

„Da, întărește spusele Luminița, nu știu să fii lipsit cineva.”

„ Ai fost tot timpul o elevă ambițioasă, mă bucur mult pentru tine că ai reușit să ajungi la Colegiul Iorga. ”

O ocazie oprește și ne despărțim în mod precipitat.

Râmân tot cu întrebarea mea, oare eu sunt de vină pentru faptul că se lipsește masiv în școală?

O realitate tristă

Orice elevă care nu învață la matematică, să fie promovată ! Directorul școlii va veghea!

I. Nu știu dacă am să pot râmîne până târziu, astăzi 19 aprilie 2013, în fața calculatorului. Sunt foarte obosită, zgomotul fără încetare, un zumzăit continuu, făcut de către elevi în timpul orelor, faptul că stau ore în șir în picioare, astăzi doar opt, până simt o durere nesuferită în ele , că vorbesc necontenit până când rămân fără voce, sunt motive serioase ca să-mi doresc cu ardoare să rămân într-o dulce intimitate doar cu mine.
Bănuiesc că mâine până să plec iar la serviciu, recuperăm niște ore pe care încă nu le-am pierdut pentru că nu aveam cum deoarece ele urmau să se desfășoare în ziua de 3 mai, mă voi putea trezi fără greutate ca să postez tema propusă de anacondele .
Voiam să vă povestesc despre cum descopăr eu că istoria se repetă mereu.
„A greși e omenește !” știm cu toții, adică și eu, și cu toate astea nu simt un imbold puternic de a mă potoli și de a nu riposte ori de câte ori sunt călcată pe bătături.

Și dacă mi-ar pune pistolul în spate amenințându-mă cu moartea prematură eu tot aș ține-o pe a mea, „păduchiosule, păduchiosule! ” spune povestea, și anume că elevii trebuie să învețe ca să promoveze și , în plus , să nu chiulească de la ore.
Mă tot întreb ce poate fi mai rău decât să promovez elevi care mă sfidează chiulind de la ore convinși, o adevărată dogmă, de faptul că va găsi directorul meu vreo metodă ca să mă sperie și astfel să mă determine să-I promovez fără ca ei să învețe ceva.
Rareori întâlnești elevi, cel puțin în școala unde predau eu, care să nu viseze să promoveze clasa fără niciun efort intelectual.
O realitate tristă.

II

Își închipuia cineva că în acest secol târziu ,  când în SUA a fost ales un președinte de culoare, nici măcar  Martin Luther King nu și-a permis să viseze atât de mult și atât de sus , când a fost ales ca Papă călugărul Francis, când femei au putut să acceadă la funcții de premier sau președinte de stat , Întâlnești oameni care se zbat ca  limba română să fie vorbită în public cu voce tare  și nu doar în Intimitate.

Dacă simțiți puternic românește, vă rog să vă „pierdeți” ceva timp , să fiți siguri că nu veți greși,  ca să vedeți filmul de mai jos, veți afla cât de rău o duc alți profesori și elevi români, care cu mare greutate, zgomotul gloanțelor nu este doar o figură de stil, rar întalnesti oameni atât de minunați,  reușesc să învețe să vorbească și să scrie  limba natală.

Pentru alți români nu există dogma, nescrisă în niciun regulament,  că indiferent ce atitudine vor avea față de învățătură ei vor fi promovați.

O altă  realitate tristă.

Cum , doar pentru 41 de absențe să fie exmatriculat ? Să nu mai aibă voie să doarmă în timpul orelor ?

Sunt prea supărată ca să răspund la comentarii sau să pot veni în vizită dar promit ca mâine să o fac.

 

1.	dor	2.	roxana
3.	carmen pricop	4.	Cristian
5.	Some Words	6.	Scorpio
7.	moi	8.	alma nahe

1.	anacondele	2.	psi
3.	Gara pentru doi	4.	dor
5.	lili3d	6.	almanahe

Cătăline, o să-ți treacă !

Nicolae Iorga ar fi fost de acord cu modul în care se desfășoară azi procesul de învățământ ?
Mihai Viteazu ,eroul meu preferat i-ar fi tăiat capul cu paloșul unui astfel de dascăl.

Luni de zile mi-ai spus să fiu bună și iertătoare și să trec peste incidentul cu eleva care a rămas repetentă cu media 2,50(doi și 50%) , adică doi în scris și trei în oral, și promovată de către directorul liceului. Ți-am zis că nu pot și mi-ai făcut aproape zilnic teoria despre milă și creștinism încercând să mă faci să înțeleg cât sunt de păcătoasă. OK !
Îți răspund abia acum, ai posibilitatea ca tu, după ce primești un bolovan în cap de la mine, a se înțelege o plângere penală și o reclamație la ministerul de resort, să-mi dovedești că ești un mai  bun creștin decât mine  și să treci râzând peste incident.
A, nu mai ești de acord cu iertarea creștinească ?