Ce nu face un amant pentru iubirea sa !

Amanta-este-femeia-care-caută-fidelitatea-şi-o-găseşte-gata-făcută-la-bărbatul-însurat - Copy

Dragostea este un motor cu mult mai puternic decât orice alt sentiment. Nu, nu e citat din nimeni, e propria mea  constatare dar, dacă aveți argument pertinente,  puteți să mă contraziceți.

Nu voi dezvălui adevăratele nume deoarece personajele sunt acum bătrâne, cu vreo 15-20 ani mai mari decât mine, și pot face cu mare ușurință un AVC.

Un tânăr profesor de matematică își permisese să declare câțiva elevi repetenți. Avea de unde, școlile erau pline cu copii-decreței! Greșeala sa, elevii proveneau dintr-o clasă unde învățătoarea era amanta directorului. Directorul din poveste, era învățător la originea sa de intelectual care își continuase studiile  universitare la fără frecvență sau frecvență redusă, parcă am mai auzit despre cazuri asemănătoare, și îi ura de moarte pe toți profesorii de matematică pentru faptul că ultimii erau candidații ideali pentru funcția de manager.

(E un neologism ultimul cuvânt dar am văzut noi adaptări și mai și.)

Învățătoarea, profesionistă de altfel, punea în scenă niște serbări ca nicio alta iar  ochii îi dădea peste cap cu mare farmec, avea o mare slăbiciune pentru copiii ai căror părinți aveau grijă să-I dăruiască mai tot timpul câte ceva. Cum ați dedus déjà aceia primeau întotdeauna premiu cu coroniță.

Tânărul profesor de matematică era ca un voinic, un David mioritic, ce voia să se lupte pentru cinste și dreptate cu orice Goliat întâlnit în calea-i.

S-a făcut o comisie de reexaminare pentru ca elevii repetenți să fie promovați.

„Loazele” nu știau matematică, niciun profesor nu declară repetent un elev care știe cât de cât noțiunile elementare, acolo, de un cinci, iar învățătoarea speriată , conștientă de faptul că își pierdea din aura pe care o avea de dascăl foarte bun,bazele operațiilor  matematice se pun în clasele primare,  i-a strecurat o fițuică profesoarei care făcea parte din comisia de reexaminare și care avea doar vreo 2-3 zile de când își începuse cariera. Aceasta urma să le dea fițuica cu rezolvările făcute elevilor reexaminați.

Profesorul de matematică a surprins mișcarea și i-a cerut colegei sale fițuica.

În acest moment trebuie să recunosc, directorul meu și-a luat toate măsurile necesare ca eu să nu pot demonstra că eleva Ionescu a fost promovată fără să fi învățat vreodată ceva. Să nu am probele materiale  necesare.

Inspectoratul școlar, în vremurile comuniste reprezentanții acestei instituții mi s-au părut că aveau un simț al datoriei mult mai evident decât astăzi, i-au dat câștig de cauză tănărului profesor de matematică pedepsind pe profesoara care acceptase să o ajute pe învățătoare.

Post Scriptum

Tânărul profesor de matematică, ajuns peste ani director de școală, s-a schimbat mult. Exigențele sale profesionale au scăzut, ajunsese să semene cu cei pe care îi combătea în tinerețe, iar ca professor nu a mai fost la fel de dedicat meseriei.

Funcția îl făcuse să aibă o altă viziune despre viață.

Învățătoarea a avut aceleași obiceiuri pănă s-a pensionat.

Tănăra profesoară nu a mai acceptat niciodată, în nicio împrejurare, să facă jocurile cuiva. A fost singura, dintre ei, care și-a făcut meseria timp de 36 de ani fără niciun compromis.

Astăzi, toți sunt  pensionari în viață,

„ Grețoșisme ” de Crăciun !

imagesMVGKP3CI

Poate că a mai citit și altcineva pildele scrise de părintele Cleopa, poate a mai fost și altcineva uimit de frumusețea și înțelepciunea ce răzbat din ele, nu am pretenția că aș fi singura care le-a găsit rătăcite prin reviste. Dumnezeu ne iubește oricât de păcătoși am fi, este perfect adevărat,  dar ne și dă exact ce merităm. Există un scop în toate  !

21 decembrie 2014, la plecarea președintelui Traian Băsescu de la Palatul Cotroceni
21 decembrie 2014, la plecarea președintelui Traian Băsescu de la Palatul Cotroceni

Ieri seară am scris Traian, cel iubit de Dumnezeu!

Nu mi s-a părut a avea o formă mistică pentru că m-am ferit să intru într-o zonă pe care foarte puțini o acceptă. După zeci de ani de educație  ateistă este greu să crezi în altceva decât în originea darwinistă!

Am scris  acele rânduri convinsă fiind de faptul că președintele Traian Băsescu a știut , nu doar a știut ci și a simțit,  tot timpul că deasupra sa veghează bunul Dumnezeu și la El s-a rugat în momentele  grele pentru țară. Recesiunea omoară lent, nu este spectaculos   precum o furtună sau un uragan,  și cei  200 000 de bugetari ce puteau să rămână fără un loc de muncă în anul 2010 poate vor înțelege asta cândva.

A povestit  chiar el, comandantul nostru timp de 10 ani, despre momentele de mare cumpănă când marea era  dezlănțuită  și când salvarea sa și a oamenilor săi depindea  doar  de mila Lui, a Domnului.

Cine n-a simțit niciodată mâna care te ridică și te scapă de necaz nu poate să priceapă ce înseamnă ajutorul ceresc, gândește că-s misticisme.images[3]

Mi s-a reproșat că mă port ca pe vremea lui Ceaușescu sau ca nord-coreenii. Păcat! De la intelectuali  mă aștept , inutil se pare,  să gândească și nu doar să fie partizanii partidului din care fac parte.

Toți actorii cu care astăzi vă lăudați că vă susțin, să-l nominalizez  doar pe Florin Zamfirache,  au obținut beneficii în acele vremuri .

Traian Băsescu nu poate să-mi ofere nimic acum  în schimbul unor gânduri pe care mi le exprim liber , nu am beneficiat de funcții  ba, mai mult, mi-am pierdut-o pe cea pe care-o dețineam pentru că am fost împotriva suspendării sale în anul 2007.

Nici măcar o bere
Nici măcar o bere

Au trecut 25 de ani de la schimbarea fostului regim și cu toate că ne declarăm religioși și credincioși am rămas aceeași superficiali care ținem datinile fără a crede sincer în esența lor.

Vă doresc tuturor , credincioși sinceri sau doar pentru salvarea aparențelor, un  Crăciun fericit!

PS   Ce greață nesfârșită îmi provoacă toți cei care-au beneficiat de pe urma marinarului iar acum nu se opresc din a critica tot ce face el.

 

O poză pentru eternitate

Când se începuse urmărirea penală a fostului ministru țărănist Ioan Avram Mureșan , pe vremea premierului Adrian Năstase , am fost întrebați la o conferință județeană de partid ce afirmă lumea despre ei, foștii miniștrii CDR-iști. Eram într-una dintre sălile  „ Casei  Sindicatelor ” din Ploiești și , cum mi-e firea,  m-am ridicat în picioare.

Cercetatul penal Vlad Cozma, Inspectorul Școlar General Petre  Năchilă, cercetatul penal Mircea Cozma și încă actualul ministru al justiției Cazanciuc Doamnele sunt pesemne directoarele școlii
Cercetatul penal Vlad Cosma, Inspectorul Școlar General Petre Năchilă, cercetatul penal Mircea Cozma și încă actualul ministru al justiției Cazanciuc

 

„ Chiar vreți să știți ? ”

„Da, da. ” au răspuns cei de la prezidiu veseli. Cred că se așteptau la lucruri bune. Am fost sinceră, se vede după funcțiile pe care le dețin.

„ Ăștia au fost atât de proști că nici să fure nu s-au priceput. ”

Pe chipul invitaților, era și Mureșan printre  ei, s-a așternut tristețea. Nu fuseseră atât de proști cât să nu-și bage mâinile în borcanul cu miere dar nici nu puteau să se laude cu asta în fața noastră. Nu mai știu sigur  dacă aceea a fost ședința în care ni s-a cerut să fim cu toții alături de cei cercetați și să-I susținem sau o alta.

Cei care dețin funcții politice  sunt nevoiți deseori să se fotografieze alături de șefii lor, presupus  infractori,  dar care urmează să fie declarați astfel abia mai târziu , cât mai târziu posibil, de către instanțele judecătorești .

Dar ministrul Robert Cazanciuc cu ce îi este dator familiei Cosma încât   să riște, spune-mi cu cine ești prieten ca să-ți spun cine ești, să se compromită ? Sau îi vor declara și pe cei doi persecutați politic?

Articolul mi-a fost  inspirat, nu mi-era în plan, de una dintre fotografiile postate  pe blogul „La Colțul Străzii”  http://lacoltulstrazii.ro/2014/09/16/o-tara-vesela-sfanta-prima-zi-de-scoala/

Un coșmar numit Macovei

Bănuim cu toții , dacă suntem oameni raționali, că fiecare nație își are procentul său de hoți sau proști dar niciodată nu mi-aș fi putut închipui că la noi, în Românica noastră, procentul poate să fie atât de mare. Uriaș!
Cine a învățat câteva noțiuni introductive de sociologie, și cum se face și se citește un chestionar , își dă seama că prin voturile pe care le-au dat cei din PDL ieri au constituit adhoc un astfel de instrument de analiză.
Ce înțelegem noi din faptul că doar 4,5% au votat cu doamna Monica Macovei ?

monica-macovei-stefan-micsik[1]
Că restul de 95,5 % de cetățenii acestei țări , cei peste 4000 de invitați constituie un eșantion reprezentativ, admit în mod subliminal că și ei fac mici aranjamente, traficuri de influență, furtișaguri sau alte fapte de natură penală ?
Chiar și cei cinstiți au fost conștienți de faptul că la noi în România integritatea nu are o valoare prea mare pentru că„ nu se vinde ,nu se cumpără.”
Unul numit Remus Cernea bate rău câmpii acum la B1Tv făcând o comparație, total deplasată, între Barack Obama și Hilary Clinton.
„ Păi, bine domnule Cernea, a furat cumva voturile Obama? Au fost diferențe între mulțimea de cetățeni americani care s-a prezentat la vot și numărul buletinelor din urnă ? Ne crezi proști pe toții? ”

200px-Monica_Macovei_(nov_2011)[1]
Și, din pură întâmplare aflu, că un blogger pe care eram tentată să-l respect, este bine venit la Adrian Nastase pe blog.
Îmi zic c-ar fi bine să verific personal informația și mă duc la „fața locului. ”
Dumnezeule , ce descopăr !
Că 15.267 de persoane apreciază Adrian Nastase.
Vă las să citiți singuri și să vă minunați.

DEZBATERE - JUSTITIE

adrian-nastase4[1]

Johann Nunweillermartie 19, 2013 la 11:55

Ne bucuram sa va citim randurile! ”

alergatorulmartie 19, 2013 la 11:59 am

„ Multa sanatate,

Si sa aveti putere si dorinta sa luptati pentru oameni. Pentru Tara.
Si, insist, formati o societate civila puternica. Cu minimum de costuri (numai voluntari) veti capacita mare parte din fortele motrice ale tarii.

Succes ! ”

Horia-Andrei Budmartie 19, 2013 la 12:00 pm

„Ma bucur sa va “aud” si liber fizic, caci in spirit mi-a fost evident ca nu v-au putut incarcera. Bucurati-va de aceste zile caci le meritati din plin. Ma bucur ca nu veti abandona lupta si nu uitati ca asteptam semnalul dumneavoastra. Am folosit pluralul … prietenii stiu de ce …”

Alexandru Cernaianumartie 19, 2013 la 12:10 pm

Respect domnului Adrian Nastase !!!

Nechiformartie 19, 2013 la 12:10 pm

„O zi buna, domnule Adrian Nastase . Romania te respecta exact cum respectati si dumneavoastra ROMANIA !”

catalinamartie 19, 2013 la 12:12 pm

”Domnule presedinte, cuvintele sunt putine fata de ceea ce ati trait! Dar cu siguranta ca aveti puterea necesara sa mergeti inainte, in speranta ca o mica consolare este faptul ca nu sunteti singur…”

Marc Dumitrumartie 19, 2013 la 12:13 pm

„Va doresc multa sanatate si putere. Am asteptat foarte mult acest moment. Doamne ajuta-ne!”

Horia-Andrei Budmartie 19, 2013 la 12:00 pm

„Ma bucur sa va “aud” si liber fizic, caci in spirit mi-a fost evident ca nu v-au putut incarcera. Bucurati-va de aceste zile caci le meritati din plin. Ma bucur ca nu veti abandona lupta si nu uitati ca asteptam semnalul dumneavoastra. Am folosit pluralul … prietenii stiu de ce …”

Alexandru Cernaianumartie 19, 2013 la 12:10 pm

„ Respect domnului Adrian Nastase !!! ”

Dacă nu v-ați lămurit puteți găsi și alte mesaje pe ministru >> prim-ministru >> blogger | Blogul lui Adrian Năstase

Ca dovadă că și  pentru Năstase coșmarul este Monica Macovei este și coperta sa de pe facebook  http://www.facebook.com/Nastase.Adrian

Monica Macovei: Eu sunt coşmarul lui Ponta, Năstase, Antonescu şi Voiculescu. Cu mine nu le merge

Oana, fii bărbată !

Acum mai bine de douăzeci și ceva de ani, s-a prescris orice faptă de atunci, la un moment dat aveam un director care avea obiceiul să fure.

Oana Andrea Schmidt-Hăineală
procuror Oana Andrea Schmidt-Hăineală

Nu ne lua banii din buzunare, nu ne fura obiectele mărunte pe care le aveam asupra noastră, telefoanele mobile după cum știți nu apăruseră încă, pentru că era o persoană religioasă și mergea frecvent la biserică iar în posturile obligatorii nu mânca niciodată de dulce.
În schimb, produsele obținute pe lotul școlar, merele și prunele, din astea-și făcea țuică pe care mai apoi o comercializa, din pomii fructiferi ce creșteau în curtea gimnaziului, lemne din magazine, toate luau drumul către casa lui.

Tremuram din greu, copii și dascăli, dar câștigam prin acest viciu al conducătorului nostru mult mai mult. Libertate de mișcare și de exprimare. Șeful nostru e drept că își primea aceea idemnizație lunară de conducere dar era de fapt prizonierul nostru și, ca orice ostatic, făcea doar ceea voiam noi ceilalți.
Fii bărbată, Grace ! Film franțusescOana, dacă ești curată și nu te au cu nimic la mână, fii bărbată !
Poți câștiga mai mult decât îți oferă ei în schimbul cedării tale, poți să-ți păstrezi respectul de sine.

Vreți să fie conform legii , apelați la inspectorul Tudor Iancu !

 De mai mult timp observ că este citit articolul Oameni pe care-i respect : astăzi inspectorul şcolar Tudor Iancu   și acest fapt mă încântă. Unii cred că am nevoie de inspectorul Tudor Iancu, ceva material de câștigat, și îmi propun să-l pup.  Inspectoratul Școlar Prahova 

Unde , deduceți și singuri.
Sigur, nu mă supăr pe respectivii, atâta timp cât deontologia unor foarte mulți jurnaliști lasă de dorit se crede că și noi bloggerii procedăm la fel și fiecare se întreabă în mod firesc ce se ascunde în spatele unei laude.
De cele mai multe ori, nimic, sau aproape nimic.

      Poate ați observat sau poate nu dar oamenii au început să se poarte „frumos ”, corect aș zice eu, doar de teamă.
Am încercat în luna iunie la ultima ședință a consiliului profesoral , ca prin tactica laudei, să mă apăr de eventualele presiuni făcute asupra mea de către conducerea școlii.
„ Mulțumesc conducerii școlii că nu a făcut presiuni asupra mea ca să promovez elevii. ” ziceam eu atunci.
Nu le-a picat bine deloc. A doua zi se făceau, toți trei directorii, că abia de mă văd pe culoarele liceului.
Și uite așa, cu toată precauția mea am ajuns în situația de a apela la presă.

Mulțumesc tânărului Ciprian Pap  care fără să țină de orientarea mea politică a scris un articol într-un jurnal on-line.                                                                                     Incredibil! O profesoară acuză presiuni pentru a

http://www.observatorulph.ro/observatorulph/exclusiv/incredibil-o-profesoara-acuza-presiuni-pentru-a-scapa-de-repetentie-un-elev
Să revin însă la domnul inspector Tudor Iancu. Cu amănunte.

                                                                                                           Omul care a invins sistemul

 Prin toamna anului 2002 sau a cea a anului 2003 m-am trezit la ușa mea cu Constantin Păduraru ( cel care  este cu mâinile ridicate și le explică jurnaliștilor de la Evenimentului Zilei despre corupția judecătorului Vasile Mălăiescu ) și fiica sa Luminița. După cum realizați faptele sunt prescrise și de aceea le pot face publice.
Am deschis ușa , i-am văzut pe cei doi după care ochii mi-au căzut pe sacoșa rezemată de perete.
„ Da, despre ce este vorba ? ”
„Nu ne primiți în casă ? ”
Nu știu ce anume am îngăimat. Că-mi dorm copii, era seara deja, că am musafiri dar n-am căzut în capcana de -ai primi în locuința mea.
Mi-au cerut să le semnez o hârtie prin care eram de acord cu transferul Luminiței la școala unde eram directoare. Era ca și cum eu  aveam nevoie de ea la școală.
„ Îmi pare rău dar eu nu semnez.”
„Cum , un general a semnat deja, se referea la inspectorul general adjunct Ene Stelian, un director de coordonare și-a pus semnătura , prietenul și colegul său de partid Dumitru Ciubuc, și un soldat oarecare ca tine nu vrea să semneze ? Cine te crezi ? ”
Uitase de fărâma de politețe pe care-o afișa perfid de obicei.
A coborât scările înjurând și proferând cuvinte jignitoare la adresa mea.
După cel mult o săptâmână m-am trezit cu Luminița Păduraru la școală.
Relațiile datorate legăturilor de partid, mă refer la PSD dacă nu v-ați dat seama încă, își făcuseră datoria.
După câteva luni, fără să îndrăznesc să-l întreb, domnul inspector Tudor Iancu mi-a spus :
„Eu n-am semnat acel act ilegal. ”

„Nea Titi” Păduraru i-a păcălit pe foarte mulți  oameni, majoritatea  cu multă experiență, și pe judecătorul Vasile Mălăiescu a reușit să-l „ îmbie să ia mită” ca mai apoi să-l reclame la DNA.

Dacă jurnaliștii ar fi vorbit cu consătenii domnului ar fi înțeles că omul nu este curat ca lacrima și că multe are la activ.

Cum poate fi presa intoxicată :

Omul care a invins sistemul

Poveşti ce m-au influenţat profund

Bunicul meu avea părul alb, ochii albaștrii, mustață dar chipul său nu exprima pic de viclenie
Bunicul meu, din partea mamei, era recunoscut pentru cinstea sa. Era un bărbat solid, avea aproape 1, 80 cm şi cred eu, căntărea peste suta de kilograme. În poze era blond dar, eu mi-l amintesc, cu părul alb. Aveam doar patru ani când a murit dar, în mod sigur, din cei patru bunici ai mei a fost cel mai blând şi iubitor.

Bunicii mei, din partea mamei, erau oameni simplii, munteni veniţi din Gorj, de la Padeş. Reuşiseră să îşi facă o mică făbricuţă de dulciuri şi un magazin unde vindeau mărfuri alimentare. Nu ştiu ce îi determinase să devină adventişti. Ştiu însă ce i-a determinat să se supere şi să renunţe la a mai aparţine acestei biserici. Creduli, au vândut pe datorie fraţilor adventişti, era râzboi şi multă sărăcie, aceştia nu şi-au onorat cuvântul dat, şi astfel firmele bunicilor mei au dat faliment. Bunicul meu a fost atât de supărat pe făţărnicia semenilor încât, ani de zile, nu a mai frecventat nicio Biserică. Nu s-a supărat pe Dumnezeu ci pe oamenii bisericii. Bunicul meu nu făcea confuzie între Dumnezeu şi instituţia care se erijează în reprezentantul său pe Pământ, oricare ar fi ea.

Bunicii mei, Domnica şi Grigore, sărăciţi din cauza prea marei lor credulităţi, întâmplarea a făcut ca acei care i-au adus în această situaţie să fie adventişti, puteau foarte bine să fie de orice religie sau chiar declaraţi atei, îşi creşteau cu mare greutate cei opt copii.

Singurul care aducea bani în casă era bunicul, bunica avea grijă de copii şi de gospodărie. Aşa era pe atunci, marea majoritate a femeilor erau casnice.

Într-o zi, băieţii, au mers împreună cu alţi copii, la furat de ştiuleţi de porumb. Nu-mi amintesc ca mama mea să-mi fi povestit de reacţia bunicii mele. Cert este că, bunicul întors mai devreme acasă i-a găsit mâncând porumbul fiert.

,, De unde aveţi voi porumb ?” i-a întrebat acesta.

,, Păi, ştii….” Într-un târziu au recunoscut faptul că îl furaseră.

Bunicul meu nu a mai spus nimic, şi-a scos cureaua de la pantaloni şi a ieşit afară îndreptându-se către o magazie. Bunica şi-a dat seama prima că urma să se întâmple ceva grav.

,, Grigore, ce vrei să faci ?” Cu toate că nu răspunsese încă nimic, copii şi-au dat şi ei seamă că urma să se întâmple ceva ireparabil şi au început să plângă ţinându-se de poala bunicii.

Bunicul nu se oprea din mers şi toţi se ţineau după el.

,, Grigore, ce vrei să faci ?” l-a întrebat bunica a nu ştiu câta oară. Nu era în stare să spună altceva.

,, Ce pot să fac nevastă? Dacă copii mei au ajuns atât de mizerabili încât să fure de la biete văduve de război sau de la invalizi de război, ce mai pot eu să fac ? ”

,, Grigore, ce vrei să faci ?” ,, Ce să fac, îmi pun capăt zilelor. Nu pot să suport ruşinea asta.”

,,Şi pe urmă ce aţi făcut ? ” am întrebat-o eu pe mama. Am plâns toţi, mama şi noi toţi copii, l-am inplorat în genunchi să ne ierte şi nu l-am lămurit până, nu am jurat cu toţii, că nu vom mai fura niciodată nici un capăt de aţă.

,, Mamă, nu cumva bunicul a jucat teatru? Nu cumva doar s-a prefăcut ca să vă sperie?”

,, Doamne, cum poţi să crezi aşa ceva? Tatăl meu era atât de corect, aşa de cinstit, aproape că nu ştia să mintă. Era sincer când voia să se sinucidă. Dacă ar fi încercat alcineva nu ne speriam aşa de rău. Tatăl meu a fost cel mai cinstit om pe care l-am întâlnit vreodată. Toţi îl respectam şi eram tare mândrii de el. Chiar dacă sărăcisem, cu toate că am fost cea mai mică dintre copii, am apucat şi eu şi vremurile bune, când aveam de toate, niciunul nu îi reproşam nimic. Cred şi acum că este persoana pe care am respectat-o cel mai mult. Chiar mai mult decât pe mama. Pe ea am iubit-o mult.”

Mi se pare incredibil ce îmi povesteşte mama dar, recunosc, îmi place să cred că este adevărată povestea ei. O voi ţine minte şi o voi păstra ca pe o bijuterie scumpă, rămasă moştenire de familie.

La Psi am găsit un joc nou, frumos. Tiberiu a venit cu ideea repostării unor texte mai vechi, așa că a șaptea zi din săptămână a devenit duminica amintirilor.

Recurg pentru prima dată la o amintire scrisă deja pentru că am fost un pic mai leneșă precum motanul Tomi.

Au mai scris :  psipsina  anaveronica  carmen sima  lotusull tiberiu,   blueriver,  valentina  D\’AGATHA

Cu Dumnezeu vorbesc tot timpul

Doamne, Dumnezeul meu, ce mă fac singură în fața vrăjmașilor ? Apără-mă Tu, Doamne !
Nu, nu vă speriați !
Nu sunt nici Moise, nici proroc, nici măcar Sfântul de la Maglavid.
Dumnezeu nu-mi vorbește ci doar eu, de câte ori îmi amintesc, vorbesc cu El.

Nu-I cunosc glasul, nici de scris nu-mi scrie, de răspuns pe mess nici atât.

Și, totuși , Dumnezeu mă aude de fiecare dată și-mi răspunde în felul Său caracteristic.

Era prin vara lui 1992.
Eram teribil de supărată, atât de necăjită încât fără să vreau, fără să conștientizez măcar că o fac, încât m-am adresat Domnului.

” Doamne , Dumnezeul meu, mă vezi că sunt nevinovată, mă vezi că sunt nedreptățită, acum cine mă mai ajută pe mine ? ”
Văd drumul cu praful alb, soarele fierbinte ce mă bătea în creștetul capului și lung ca o zi de post. Neputința mea era mare și disperarea și mai grea.
Eram profesoară la o școală unde, niciun profesor de matematică, nu făcea pureci mulți . Unul singur rezistase 6 ani , un altul 3 ani iar restul cel mult câte unul.

Mă transferasem în anul 1990 fără a bănui că directorul școlii, profesor de educație fizică,, se va dezlănțui .
Mă reclamase pe la diverse inspectoare, cu plocoanele aferente ca să se facă mai credibil, iar ,acestea, își arătau grija firească față de procesul instructiv -educativ.

Până în acel moment avusesem însă noroc cu carul . O doamnă inspector general școlar , Gabriela Dobrescu, om integru și, pe deasupra, inteligentă mă susținea având încredere în mine.

Mă apărase împotriva tuturor vrăjmașilor mei. Atâta timp cât o știusem în funcție fusesem liniștită. Nimeni nu-mi va face rău, mă gândeam.

Citisem în presă însă că domna Gabriela Dobrescu, sătulă de toate mașinațiunile politice renunțase la funcție și prefersae să își dea demisia și să revină la catedra de chimie de la Liceul Nichita Stănescu din Ploiești.
Rămăsesem singură în fața inspectoarei Dinulescu, pe care eu nu o agreeam încă din decembrie 1989, când la Timișoara se trăgea , pentru purtarea ei disprețuitoare față de mine , care nu mă avea la inimă pentru poziția mea anticomunistă.

” Doamne , Dumnezeul meu, ce mă fac singură cu Dinuleasca ? ”

Epilog

Vacanța de vară s-a terminat și m-am întors la școală. Spre marea mea surpriză și fericire, tovarășa Dinulescu a fost demisă de către noua conducere a inspectoratului școlar Prahova. În schimb, eu am avut zile mult mai bune.

Un editorial care mă unge la inimă

Mică la stat , mare la curaj ! Nicoleta Savin


EDITORIALUL EVZ: Scrisoare (ne)deschisă către Nicolae Ceauşescu
Dragul nostru, România nu mai este ţara corupţiei fără de corupţi. Ce vremuri, Nicule!
Nici unghie de demnitar nu era deranjată de procurori, ANI nu se născuse, PNA era curat independent şi controla plevuşca cu Ioan Amărie pe post de şef. Făceam contrabandă cu tot ce ne trecea prin minte, făceam legi pentru noi, încasam comisioane uriaşe, scoteam banii din ţară cu valiza, îi aduceam şii reinvesteam. Oamenii noştri, pe post de paravane, intrau în Top 300, în Top 500, în Top Secret, la purtător, prin Elveţia, SUA şi prin paradisuri fiscale. Închideam gura oricărui fraier care o deschidea, pe Mugur Ciuvică l-am ridicat de pe stradă că s-a jucat cu calculatorul şi a transmis Armaghedoane. Să se înveţe minte. Acum e de-al nostru.
Procurorul rebel Cristi Panait după ce ne-a deranjat vinerea o beizadea pesedistă care se juca cu de-a kerosenul şi vama a fost cuprins brusc de regrete şi s-a aruncat de pe acoperiş. Şefii lui l-au expertizat psihiatric post-mortem, ca să-şi recunoască depresia. Premieră mondială, Nicule dragă! Pe procurorul ne-rebel Victor Ponta l-am promovat să-i conducă lui Năstase Corpul de Control şi apoi să păzească proiectele fraierilor de europeni care ne dau bani. A fost şi parlamentar, şi ministru, acum e Che Guevara în Kiseleff. Ai muri de drag să-l vezi şi pe el, şi pe unul, Antonescu, de la liberali.

Acum liberalii sunt cu noi. Ne-am botezat USL. Nicule, cât eram noi la putere, pe infractorii fugiţi nu-i căuta nimeni, pe cei promovaţi în Parlament îi ocrotea imunitatea, timp în care se privatiza la foc automat cam 80% din economie. Romtelecomul a fost dat de nătărăii Convenţiei Democratice, în rest, absolut tot ce se putea, era vândut de Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu, Muşetescu şi alţii de-ai noştri, cu clauze la secret, ca să nu le găsească nici un şmecher, în veacul vecilor. Iar Adrian Năstase era blând, nu-l înhăţa pe deşteptul care a luat milioane de euro comision la vânzarea Petrom fără să spună şi fără să-i împartă cu partidul. Acum, de când cu afurisitele astea de State Unite ale Americii şi statele membre ale UE, care trag de noi să ne trimitem corupţii şi evazioniştii la mititica şi-i suflă în pânze dictatorului Băsescu, fascist şi iubitor de băuturi şi senzaţii tari, nu mai poate respira demnitarul liniştit. Şi culmea, nu mai contează dacă este la putere sau în opoziţie. Că şi la putere sunt mulţi de-ai noştri, pe post de cai troieni. Păi să-şi sărbătorească Adrian Năstase ziua de naştere în instanţă pe la Cluj, Nicule? Să stea majoritatea USL în Senat, venerabilul Cătălin Voicu în arest, laolaltă cu borfaşii? Păi n-are dreptate Vanghelie că trebuie adus să trântească fiecare lege a nemernicilor ăstora ai lui Băsescu la vot? Să-l decorezi cu cătuşe pe Laurenţiu Mironescu, secretarul de la Interne? Păi aştia ai lui Băsescu nici la putere nu ştiu să fie.

Cum să-i iei şi pe ai tăi la control? Să bată mascaţii la poarta mogulului Sorin Ovidiu Vîntu, a senatorului Mircea Banias, a omului nostru de la Argeş, Constantin Nicolescu? Pe ăsta cred că-l ştii şi tu. Păi drept este să dea cu subsemnatul tinerii lor, Monica Iacob Ridzi, Dan Păsat? Sau să-i aduci din ţările calde pe Nicolae Popa şi Mihai Necolaiciuc? Ce ne facem, Nicule, că tinerii n-au minte şi aştia ne închid? Cine n-are bătrâni, să-i cumpere, nu să-i împuşte, cum am făcut noi cu tine. Aşteptăm indicaţiile tale preţioase. Să ne spui cum oprim morişca asta şi cum salvăm sistemul. Nu semnăm (ne ştii tu…) că oamenii lui Băsescu sunt cu ochii pe noi.”

Îl găsiți :
http://www.evz.ro/detalii/stiri/editorialul-evz-scrisoare-nedeschisa-catre-nicolae-ceausescu-935640.html

Domnule Ministru CSEKE ATTILA, eu vă mulțumesc sincer !

Cred că este domna doctor Maria Oprea

O măsură absolute nepupulară,  întâmplător, mi-a fost mie folositoare. Am fost în ultima jumătate a lunii aprilie și primele trei săptămâni ale lunii în curs bolnavă. Diagnosticul este de pleomonie. Mă cam îndoiesc, atâta timp cât o pleomonie se vindecă în doar 7 zile. S-a afirmat că de vină ar fi alergia mea multiplă la diverse și chiar și la medicamente. Bănuiesc care ar fi trebuit să fie diagnosticul  și de aceea mulțumesc lui Dumnezeu că am scăpat cu viață.

Dar nu acest fapt m-a determinat să scriu ci,  bucuria că am întâlnit în aceste săptămâni, doar medici care și-au făcut meseria cu devotement și fără a sta cu mâna întinsă să le dau bani, motivând că spitalul nu este dotat și că statul este dezinteresat de soarta noastră , a bolnavilor.

Pentru că știm cu toții că s-au desfințat spitale, în Prahova au fost patru, când ambulanța m-a dus la Spitalul Orășenesc Vălenii de Munte medical de gardă și-a cerut scuze că nu  mă poate opri și m-a trimis la Spitalul  de PNEUMOFTIZIOLOGIE DRAJNA unde director este domnișoara doctor Greta State. O știam de 20 ani și cunoșteam de asemenea și faptul că în acest spital cuvântul de ordine este : NU PRIMIȚI BANI DE LA PACIENȚI.

Știu că veți spune cu umor : LUAȚI BANII DE LA APARȚINĂTORI.

Cu câteva săptămâni în urmă o colegă a avut mama internată în acest spital și incercase de mai multe ori să-I ofere drept recompensă bani domnișoarei doctor. Fără succes pentru că aceasta refuzase cu politețe de fiecare dată.

Eu am fost internată la domnul doctor Dănilă, un tânăr care de la început mi-a inspirit încredere. Nu m-am înșelat și mă bucur. Văzând că tratamentul medicamentos, care se dă în astfel de situații nu își face efectul, domnul doctor Dănilă a cerut transferul meu la Spitalul de boli infecțioase din Ploiești.

Am fost foarte sceptică în privința celor de la Spitalul de boli infecțioase din Ploiești   și, la început, am refuzat internarea preferând să stau acasă și să țin post negru. Nu neapărat cheltuirea unor bani dați doctorilor ca mită pentru primirea unui tratament corespunzător mă deranjează ci ,mai ales mod abject în care pacientul este lăsat să se chinuiască pe patul spitalului, până când nu mai rezistă psihic și fizic și scoate banii ținuți pentru zile negre sau împrumutați în pripă  de la rude și cunoscuți.

Am fost internată  la doamna doctor Maria Oprea. Aceasta m-a consultat cu foarte multă atenție, m-a întrebat detaliat despre evoluția bolii și a fost foarte receptivă la faptul că sunt alergică la mai multe medicamente. Vă rog să mă credeți că am fost plăcut surprinsă de faptul că am fost tratată, așa cum ar fi normal să ni se întâmple de fiecare dată, fără să mi se ceară în mod indirect , așa cum știu funcționarii statului foarte bine   să o facă, bani.

Mi-a dat un tratament bun și care imediat a început să dea roade. O să vă întrebați poate, de ce nu am primit acest tratament și la Spitalul Drajna. Pentru că acolo se tratează altfel de bolnavi și au în farmacie altfel de medicamente.

7 zile cât am stat în Spitalul de boli infecțioase din Ploiești nimeni, de la infirmiere, asistente, portari sau medici nu mi-au cerut bani.

M-am gândit mult în ultimile zile la acest fenomen.

În vara trecută la Spitalul Județean Prahova am fost ținută cu apă de ploaie și mi s-a cerut să-mi cumpăr medicamente ca să fiu tratată în spital. În urma sesizărilor făcute am primit un răspuns la care mă așteptam. Am fost tratată corespunzător.

Și, atunci ce să fie?  Eu cred că în spitalele mici teama de a nu fi desființate este mult mai mare decât de dorința de îmbogățire facilă pe seama bolnavilor.

De aceea cred că trebuie ,ca în mod sincer, să-I mulțumesc domnului Ministru al Sănătății CSEKE ATTILA că măcar pentru o perioadă mică de timp, la noi minunile țin totdeauna doar trei zile, ne-a  prilejuit ocazia să vedem cum ar trebui să se poarte medicii cu noi în spitale.

Castelul din incinta Spitalului de pneumoftiziologie Drajna