Bărbații din viața mea : eu sunt acum

I. Cel mai mult în „ Roțile ” , cartea scrisă de Arthur Hailey, dincolo de poveștile de dragoste pe care le-am și uitat , m-au impresionat într-un mod profund descrierile ample despre muncitorii care trebuiau să asambleze, într-un timp record, zilnic aceeași parte a unei mașini. Și nu una ci foarte multe.
Același ritual repetat de zeci de ori zilnic, repetat în fiecare zi a săptămânii, în fiecare săptămână a lunii, în fiecare lună a anului.
Robotizarea îl arunca pe omul obligat să muncească zilnic astfel, contra cronometru, direct în brațele lui Bachus.
Cartea, cred că era încă proaspăt scrisă, am citit-o în anii aceia din perioada comunistă, cu zile lungi și nesfârșite, în care plictiseala era un cuvânt și un sentiment obișnuit.
Vremurile s-au schimbat, nu neapărat în bine, și gândurile mele se îndreaptă tot mai mult spre cercetarea naturii relațiilor umane care, cum este de așteptat, se desfășoară mai puțin în viața privată ci mai mult la locul de muncă.
Ne epuizăm zi de zi energia, răbdarea și imaginația , vânzându-ne , forța de muncă și sănătatea, de cele mai multe ori pe salarii derizorii.
Chiar dacă munca noastră, ne amăgim orgoliul că nu seamănă cu a muncitorilor din romanul „ Roțile ”, este departe de a fi precum cea a sclavilor de pe plantațiile din Sudul Americii sau cea a ocnașilor de pe corăbii, de multe ori devine lipsită de pasiune.


II Eu sunt acum ca un robot care trebuie să urce și să coboare zilnic nu știu câte zeci de trepte.
Cancelaria profesorilor, unde stau cataloagele, se găsește la parter iar clasele, cele la care predau eu , sunt la etajul doi al școlii adică la o înălțime egală cu etajul patru al unui bloc obișnuit.
Ca urmare traseul meu zilnic este următorul :
Parter / etaj \parter /etaj \ parter/ etaj \ parter / etaj \ parter / etaj \ parter / etaj \ parter/ etaj \ parter/ etaj \ parter.


Eu sunt acum profesoară la liceu.
Vinerea care a trecut am pierdut aproape 10 minute cu o elevă de clasa a X a ca să o las pe ea să rezolve singură un exercițiu teribil de dificil.

x_1=(1-1)/3
După 5 minute lungi, de îmi venea să-mi smulg părul din cap gândindu-mă la cruda mea soartă de profesor , eleva a scris pe tablă 1-1=0
Au urmat alte 5 minute în care 0/3 nu puteam să știm cu exactitate cu cât este egal.

Cum bine scria Tibi Orasanu în  Durerea unui gînd.
„Avem o singură problemă: incapacitatea noastră de-a accepta vina care ne aparţine; şi găsim întotdeauna, un subterfugiu ieftin: transferarea vinilor noastre, către un individ oarecare, care s-a purtat cu noi, cu adversitate. Niciodată înfernul nu este în noi; întotdeauna infernul aparţine în totalitate, celorlalţi: cei către care transferăm totalitatea eşecurilor noastre. ”
eleva mea a început să se plângă cum că profesoara de anul trecut, cea cu care învățase în clasa a IX a , nu a învățat-o nimic.
Nu m-a surprins pentru că , doar cu o săptămână înainte, o altă elevă și-a motivat neștiința spunând că fosta sa profesoară era alcoolică ! Nimic mai neadevărat.

Mă uit la unghiile albastre cu steluțe negre  ale elevei de la tablă, este o alta și exercițiul ei este la fel de dificil x= 1+9∙6, nu știu încă dacă nu cunoaște ordinea efectuării operațiilor sau tabla înmulțirii, și am bucuria să constat că nu se plânge de faptul că riscă să i se rupă vreuna, din unghiuțe,  și nici nu cxheamă pe cineva ca să-i șteargă tabla de praf.

O mare realizare după un an de când sunt profesoară în acest liceu !

Eu sunt acum gripată .

Un mare impact asupra alegerii temei a avut-o și Cristina cu comentariul său    făcut la Sindicatele din învățământ fac politică fără jenă ! « Dictatura justitiei

Să sperăm că psi 

mă va crede că de trei zile încerc să scriu un comentariu pe blogul ei și nu reușesc.

Să sperăm că toți membrii clubului Psi vor veni la întâlnirea de mâine .

Să sperăm că lista va fi următoarea : Clubul psi

 Almanahe, Altcersenin, Anacondele, Cammely, Cantina socială, Carmen Pricop, Cita, Cristian, Dagatha, Dor de femeie, Drugwash, Icognito, Irealia, Scorpio, Simona R, Tibi, Vanessa, Vero , Vero vers, Virusverbalis.

Noapte bună !

Bună dimineața !

psi,  Scorpio, carmen pricop, almanahe, dordefemeie, dagatha

Anunțuri

DUZINA DE CUVINTE Țara lu’ Căcărău !

Cum reflexia noastră , în legătură cu vechile imagini, este de fiecare dată altfel nuanțată mă determină să revin asupra evenimentelor cu o reală plăcere.

Modul în care s-a desfășurat ședința din primăria Star City , atunci când a venit scriitorul Ion Lăncrăjan, nu a ieșit din tipare.


Neliniștea primarului Sandu Nedelcu era, până la un punct, normală dar demonstra și faptul că el, contabil de meserie, nu cunoștea prea bine oamenii.
Fostul meu director de școală, domnul profesor Roman, ne-a prezentat la începutul discursului său bla-bla-ul obișnuit. Ca un comunist adevărat , juca tot timpul acest rol, nu a uitat să facă referire și la măreața realizare din toate sectoarele a partidului de guvernământ.


Că era unicul partid din România, nu ținea nimeni să amintească pentru că o astfel de inconștiență ar fi dat posibilitatea unor interpretări răutăcioase din partea turnătorilor plătiți.
Împrejurarile din aceea seară mi-ar fi permis să-mi exprim neacceptarea unei anumite situații, slavă Domnului totdeauna speculez astfel de oportunități, dar nimeni , dintre cei prezenți , nu avea de unde să știe că eu eram fericită că întâlnesc un scriitor a cărui carte tocmai o citeam.

Adăugire pentru almanahe care, în stilu-i delicat , a comentat  „Scurtuţ azi, nicio ceartă cu membrii unicului partid, nicio limbă scoasă ”.

În plină dictatură ceaușistă , eram cu bine știți în anii ’80, prim secretarul PCR al comunei, primarul cum impropriu ne încăpățânam să-i spunem noi toți, s-a supărat pe noi. Nu știu care i-a fost motivul, bănuiesc că era ceva derizoriu.

Ne-a transmis prin secretarul primăriei să mergem cu toții la el la primărie.

Noi însă ne-am făcut socoteala că el este unul singur în timp ce noi eram mulți, o educatoare , doi învățători și vreo șapte profesori, în total vreo zece indivizi cu toții, și ca urmare nu ne-am dus.

La prima ședință, erau și atunci destul de dese, primarul ne-a spus :

„Voi, cei de la Valea Anei, ați făcut grevă . ”

„Nu domn’ primar, i-a răspuns promt o colegă, noi am muncit. Dacă făceam grevă aveam timp de pierdut ca să venim la dumneavoastră. ”

Și uite așa am mai câștigat, prin unire, o bătălie cu sistemul.

psi ne-a invitat iar noi am răspuns :almanahe, carmen pricop, Irealia, Some Words, virusverbalis, Scorpio,dordefemeie, Vero

Sindicatele din învățământ fac politică fără jenă !

De când am realizat faptul că sindicatul nu mă mai reprezintă deoarece face politică, am hotârât să nu mai fiu sindicalistă.
Se întâmpla în anul 2008 atunci când, în mod absolut nejustificat, greva generală din noiembrie nu s-a mai declanșat cu toate că o lege, cea 221/2008 , nu se punea în aplicare.
S-a preferat ca să fie dat în judecată guvernul următor, cel al lui Emil Boc, în loc să se intre în grevă general atunci când liberalul Tăriceanu refuza aplicarea unei legi.
În anul 2009, când ministru al educației era doamna Andronescu, s-a întâmplat la fel.

Trebuia să fii prost din cale afară ca să nu pricepi că liderii de sindicat fac o politică favorabilă pentru ei personal, folosesc sindicatul ca o trambulină în politică, și nu pentru sindicaliști.
Acum , când USL-ul „ democratic” ne conduce, nu se mai jenează liderii de sindicat de nimeni și atacă, opoziția !, fără jenă.

PDL îşi pune ambiţia cu românii

Membrii Partidului Democrat-Liberal vor să se joace de-a Opoziţia însă domniile lor au înţeles greşit această noţiune iar dacă au impresia că rolul lor se rezumă la a contrazice actuala Guvernare şi la a depune din când în când, de plictiseală, moţiuni de cenzură, se înşală amarnic. Rolul Opoziţiei, la fel ca cel al Puterii, este acela de a apăra românul şi de a-l reprezenta la nivel înalt, nicidecum de a pune beţe în roate doar din ambiţie. Prin moţiunea de cenzură pe Legea Educaţiei, domnii de la PDL doresc distragerea atenţiei de la problemele reale cu care se confruntă România la ora actuală, probleme pe care nu numai că nu le-au rezolvat când au avut ocazia, dar pe care le-au şi provocat. Le reamintesc democrat-liberalilor că au avut la dispoziţie opt ani. Opt ani în care ar fi putut, dacă ar fi existat voinţă, să pună ţara pe roate, în toate domeniile, nu numai în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ.
Înainte de a depune moţiunea de cenzură, cei de la PDL ar trebui să îşi citească Legea Educaţiei, pe care Guvernul Boc şi-a angajat răspunderea, iar când vor înţelege că această lege împiedică toţi copiii din România să meargă normal la şcoală, s-ar putea să renunţe la acţiunea lor împotriva elevilor români. Doamna vice-preşedinte PDL Raluca Turcan descrie haosul creat în sistemul educaţional de partidul din care dânsa face parte, ca fiind „minuţios organizat”. Să impună clase pregătitoare fără a asigura spaţii, mobilier, materiale şi cadre didactice este o organizare minuţioasă în viziunea domniei sale. Să fii incapabil să organizezi, în patru ani de zile, un concurs pentru postul de inspector sau director de unitate şcolară, lăsându-i în funcţii pe cei care stăteau la pixul partidului este, în opinia doamnei Turcan, o încurajare a sistemului educațional. Învăţământul profesional intră de asemenea pe lista marilor „ţepe” pe care Guvernul Boc a încercat să îl includă în Lege fără a mai face un pas spre normala sa desfăşurare, uitând de cifra de şcolarizare pentru învăţământul profesional, Hotărârea de Guvern care prevedea o plată pentru aceşti elevi dar şi pentru angajatorii care aveau contracte cu şcoala.
Ştiu că cei de la PDL sunt disperaţi însă vreau să le precizez că AMR-ul Guvernului Ponta nu este de 77 de zile, este de cel puţin 4 ani şi 77 de zile, pentru că după finalizarea alegerilor din 9 decembrie vom avea tot un Guvern condus de premierul Victor Ponta. Un Guvern care va avea un singur atuu faţă de cel actual: un timp suficient de lung pentru a îndrepta toate greşelile din ultimii opt ani. Asigurăm de faptul că modificarea Legii Educaţiei Naţionale, care se află în Senatul României, va pune la punct marea majoritate a problemelor lăsate de PDL în urma lui. ”

Publicat de LIVIU MARIAN POP la 9/24/2012

http://liviumarianpop.blogspot.ro/2012/09/pdl-isi-pune-ambitia-cu-romanii.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed:+Liviumarianpop+(LIVIUMARIANPOP+…+++++++++++….Numai+persoanele+educate+pot+fi+libere

La fel ca și pe vremea comuniștilor din regimul totalitar sindicatele reprezintă

„ cureaua de transmisie ” a partidului !

Cred că imnul României nu ne trezește defel.

Copiatul declanșează un scandal de proporții !

Pentru că sunt constantă cu mine însămi, altfel nu m-aș fi agitat atât  În România există un liceu făcător de minuni – Academia Catavencu, am semnat petiția pentru boicotul conferinței patronate de cel mai celebru plagiator de pe mapamond.

 

 


Mă numesc Cristian Dogaru, sunt cercetător științific la Universitatea din Berna, Institutul de Medicină Socială și Preventivă. Am absolvit Facultatea de Medicină din București și am terminat un doctorat în Științe Sociale (Human Development) la Oregon State University, USA.
Am creat această platformă ca răspuns la evoluțiile recente, sociale și politice, din România.
O problemă critică a societății românești este situația învățământului – mai ales a învățământul superior. Scandalurile recente de plagiat, care au implicat oameni de la cel mai înalt nivel politic, oameni care ar trebui să ne reprezinte, sunt doar un simptom al putreziciunii dinăuntru învățământului românesc.
Sper ca prin scrisorile deschise și petițiile publicate pe această platformă să contribuim la vindecarea societății noastre.
Găsiți mai jos o listă a scrisorilor și petițiilor publicate aici.

english
My name is Cristian Dogaru, I am research fellow at University of Bern, Institute for Social and Preventive Medicine. I graduated Medical School in Bucharest (Romania) and gained a PhD in Social Sciences (Human Development) from Oregon State University, USA.I created this platform as a reaction to the recent social and political developments in Romania.A critical issue of Romanian society is the educational system’s situation, especially the higher education and research sectors. The recent plagiarism scandals, involving top-level politicians, people who supposedly represent us, are just a symptom of the core rot of the Romanian educational system.I hope that these petitions and open letters will contribute to the efforts aimed at normalizing and healing of our society.Below you can find a list of letters and petitions published here.

Cristian Dogaru, MD, PhD
Research Fellow
Institute for Social and Preventive Medicine
University of Bern
Switzerland
Pediatric Respiratory Epidemiology ”

Găsiți adresa unde puteți să semnați în cazul că nu aveți obiceiul de a copia:

http://civitas.dogaru.net/boicotarea-conferintei-diaspora-in-cercetarea-stiintifica/

Bărbații din viața mea : durerea unui gând


Durerea unui gând chinuitor și trist, rătăcit printre alte multe altele, mă urmărea, în tinerețe, la fel cum umbra se furișează după orice mișcă.
Când speram, fiecare dintre noi are chiar și în timpul celui mai mare dezastru din viața sa astfel de sentimente, că s-a dus, gândul dureros, apărea subțirel , anemic și plăpând, furișându-se tiptil, tiptil, ca apoi să crească ca și legendară pasăre Phoenix.

  Mi-au trebuit mulți ani , dacă nu chiar zeci, ca să înțeleg că spre binele meu este preferabil să uit totul și să merg mai departe. Cât de departe ? Doar Dumnezeu știe !
Ușor de zis, greu de făcut !
Trecuseră nici mai mult nici mai puțin decât cinci ani de când ne despărisem, iubitul meu soț și cu mine, mii de zile în care fiecare dintre noi ne chinuiam , într-un fel sau altul , să ne uităm unul pe altul.
Mă mai chinuiam totodată să învăț pentru examenul de gradul al doilea, era cald ca în aproape orice vară , nici bine nu mai vedeam literele și semnele din carte, așa că , cum procedez ori de câte ori nu-mi iese ceva, m-am hotărât să trag un pui de somn dulce cum se întâmplă să fie doar atunci când ai treabă multă și timp liber ioc.


Afurisitul de telefon fix nu voia deloc să tacă , perna pusă peste cap n-avu niciun efect, așa că m-am îndreptat nervoasă spre el radicând brusc receptorul.
„ Alo ! ”
În locul unui glas, care să-mi răspundă , am auzit muzica unui cântec popular.
Povestea s-a repetat de atâtea ori încât somnul, dulcele meu somnic de după amiză, mi- a zburat definitiv.
M-a cuprins o furie atât de mare încât și dacă vedeam un taur în fața mea, blând precum în fotografia de aici, tot nu renunțam la a mă lupta cu el.
Mi-am pus fusta albă dintr-o stofă subțire de vară, care-mi venea cam cu o palmă mai sus de genunchi, bluza albă din dantelă care lăsa să se vadă lănțișorul de aur cu medalion, mi-am roșit buzele și m-am parfumat cât să-l enervez pe fostul meu soț.
Am coborât scările aproape în fugă și cu cât mă gândeam la telefonul buclucaș cu atât eram mai sigură că farsa era pusă la cale de către amanta lui.
L-am văzut, ce noroc, cu un individ alături. Un client , mi-am zis.

„ Să-I spui amantei tale să mă lase în pace !”
Clientul său a făcut ochii mari nemaiînțelegând nimic deoarece ex-ul meu mă prezentase drept soția sa.
„ N-are telefon, nu putea să fie ea. Hai să bem o cafea împreună ! Te mai calmezi și tu. ”
Ori mersesem prea repede și mi se duseseră toți nervii ori glasul său mă calmase ca atunci când îmi spunea că mă iubește.
„ Te-ai rujat ? ”
„ Ce n-am voie ? Nu mai ești tu stăpânul meu.”
„ Ești tot frumoasă ! ” Care dintre noi nu se moaie la astfel de complimente, să-mi spună.
„ Știi, eram supărat pe tine c-ai dat divorț dar , abia acum, îi înțeleg rostul. ”
Era rândul meu să mă minunez .
„ Ai păstrat iubirea noastră vie ! ”

Ultimii sunt întotdeauna primii !

 Clubului Psi :  Scorpio, almanahe, carmen pricop, Dragos, dordefemeiepsi,  virusverbalis, Mariana,    Vero,  incognitotibiSilving, cammely, dagatha

Într-o ordine normală , într-un tabel , găsiți la psi !

Bărbații ăștia, Durerea unui gînd,  dau vina pe curent când scriu două-ntr-una ! 

Cred că știi de glumă Dragos ?

DUZINA DE CUVINTE Țara lu’ Căcărău

Prima lecție
Am aflat, încă de când aveam doar 24 ani, că un om puternic cu adevărat, nu este neapărat  cel care deține o funcție , director, inspector, prim-ministru sau președinte de țară , are curajul să recunoască atunci când a greșit.
Bănuiesc că la baza multor minciuni stă teama. Teama de ridicol, teama de a nu fi pedepsit, teama de a nu fi considerat prost sau doar neinformat.
Încă nu știu dacă cel ce minte este de fiecare dată conștient, mă gândesc că mulți se amăgesc singuri că lucrurile chiar s-au desfășurat astfel, că faptele și vorbele sale sunt scrise undeva, în Cer, pe un papirus imaginar și că fiecare rostire a sa va avea un ecou cândva.


Sărmanul primar Sandu Nedelcu, să-I fie țărâna ușoară, avea toată dreptatea din lume să nu se bucure de venirea mea la ședința cu scriitorul Ion Lăncrăjan.
Crezuse la început, fiind o tânără ca oricare alta, că voi reacționa cu cadența obișnuită și că nu voi ieși din ritmul curent.
Două dacă nu trei luni mă plimbase pe drumuri, dacă nu zilnic la două – trei zile în mod cert, promițându-mi de fiecare dată că-mi va elibera un amărât de bon în baza căruia puteam să-mi cumpăr un metru cub de lemne de foc.
Bănuind că sunt păcălită , mi-au trebuit câteva săptămâni ca să realizez reaua lui credință, când déjà răcisem și aveam febră mare l-am rugat pe directorul școlii, cel cu limba mare de nu putea să și -o țină în gură, să mă sprijine.


Doctorul de la dispensarul sătesc îmi prescrisese câteva tuburi de medicamente, febra –mi ajunsese la 40, când i-am spus domnului Roman, cu lacrimi în ochi , că mă voi duce la minister.
M-a privit mai mult ironic decât cu compasiune și mi-a răspuns râzând :
„ Dacă ți s-a făcut dor de ducă , du-te ! ”
Asistasem toată toamna la procesul de desfrunzire a pădurilor ce se vedeau pe dealurile comunei cu un sentiment de mare tristețe. Urma să vină iarna iar eu nu aveam lemnele de foc necesare. Nimic romantic.
Cum nici eu nu păream , slabă , alintată și miorlăită cum eram, dură ca iridiu , nimeni nu m-a luat măcar o clipă în seamă.
Ținându-mă de ziduri, am ajuns la ajuns la sediul ministerului.
Am cerut o audiență la ministru, doar nu mă încurcam cu orișicine la temperatura pe care-o aveam.


„ De unde sunteți ? Din ce județ ? ”
„ Din Prahova. ”
„Acolo trebuie să mergeți. Trebuie să vă adresați într-o ordine ierarhică. ”
Știam , dar tot la fel bine cunoșteam că fiecare dintre șefii mei aveau pe cineva , acolo la județ, care-i ținea în brațe.
„Nu cred că vor vrea să-mi rezolve, am nevoie de cineva important. ” I-am spus funcționarei din minister.
„Spuneți-le că noi v-am îndrumat să mergeți la ei. ” Mi-a aruncat o vorbă bună un domn impresionat de paloarea feței mele.

Sediul Inspectoratului Școlar Prahova se găsea la etajul 7 al clădirii numite și atunci „ Casa Albă ” și, așa cum bănuisem încă de la început, nu voia nimeni să mă primească în audiență.
„ Cei de la minister mi-au spus să vin la dumneavoastră cu toate că-mi închipuiam eu, le-am și spus de altfel, că nu vreți vrea să mă primiți. ”

Ca un „ sesam deschide-te ” au fost vorbele mele spuse , mă repet, pe un ton leșinat.
„Așa v-au spus la minister ? ”
„ Da. ”
„ Așteptați, vă rog, să văd ce pot face. ” mi-a zâmbit doamna secretară, un adevărat tartor cum aveam să aflu mai târziu.
Primirea a fost peste așteptări.
De frig, aveam în continuare temperatură mare, de nervi, avusesem nevoie de toate resursele ca să fac acele drumuri , m-am așezat ostenită pe un scaun.
Le-am povestit toată tărășenia după care un domn mi-a spus foarte mirat :
„Astăzi am fost la voi în comună și tovarășul director Roman mi-a spus că nu lipsește nimeni. M-a mințit. ”
N-a fost singura sa minciună. Când distinsul tovarăș din minister l-a sunat și întrebat de ce nu am primit bonul de lemne el i-a răspuns că habar nu avea că eu am nevoie de lemne.
Câte ore mi-au trebuit să fac din Ploiești până în Star City ? Nu mai știu.
Ajunsă acasă, acolo unde stăteam cu chirie, am văzut cu bucurie lemnele din curte.
Le- am pipăit cu plăcere peste nervuri și mi-am imaginat ceaiul fiebinte băut într-o cameră încălzită.
Întorcându-mă, ca un saltimbanc , în timp pot să afirm că nu m-a mirat nicidecum minciuna actualului meu director.

Minciuna spusă jurnalistului de la „Academia Cațavencu ” că   noi, adică el, domnul Ghencea Nicolae,  și cu mine,   „Am avut consultări prealabile cu doamna Amza, dânsa ştia deja de intenţia înfiinţării unei comisii de reexaminare, dar nu era de datoria mea să o anunţ şi când anume se va desfăşura reexaminarea! ” îmi demonstrează faptul că nu întotdeauna și în fața oricui are curajul de a spune : „ Eu sunt managerul școlii și eu hotărăsc ! ”

 Citatul îl găsiți în articolul de mai jos și a fost înregistrat pe reportofom.

În România există un liceu făcător de minuni – Academia Catavencu

Nu înțeleg de ce nu pot să ajung la psi, dar cum nu mă sperii ușor, merg mai departe. Au scris deja :almanahe , psicammely, Vero,   dordefemeie ,  Scorpio , virusverbalis , irealia, jora, incognito

Catrene , copy-paste , Omar Khayyám


I

Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi si zei.
Nu neaga, nu afirma. Dar vezi in ochii sai
Ca nimenea nu este mai trist si mai uman.

II

Nu mi-am facut vreodata din rugi sirag de perle
Ca sa-mi ascund noianul pacatelor cu ele.
Nu stiu daca exista o Mila sau Dreptate
Dar totusi, nu mi-e teama: curat am fost în toate.

III

Spun unii ca exista un Creator si zic
Ca pentru a distruge, fiinte a creat.
Fiindca sunt urâte? Dar cine-i vinovat?
Sau pentru ca-s frumoase? Nu mai pricep nimic.

IV

Natura cu-ale sale stihii si elemente,
Sofismul si-adevarul – îmi sunt indiferente.
Da-mi vin si-atinge harfa cu modulatii moi
Asemeni cu-ale brizei ce trece ca si noi.

V

Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Caci, în afara cupei, Khayyam azi nu mai are
Macar un singur prieten cu inima curata.

VI

Sunt clipe când îmi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
„N-ai dezlegat nici una din marile întrebari”.

VII

În aceasta seara vinul ma-nvata-un sens mai pur:
Cu sânge cast, de roze, paharele ni-s pline,
Iar cupa-i modelata din închegat azur.
Si noaptea-i pleoapa unei launtrice lumine…

VIII

Renume de-ai sa capeti, hulit vei fii de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg,
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?

IX

Fii vesel, caci tristetea o sa dureze pururi.
Mereu aceleasi stele s-or învârti-n azururi.
Din caramizi facute din trupul tau, n-ai teama,
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama.

X

Avui vestiti maestri. Facusem mari progrese.
Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar
Cu apa ce ia forma impusa de pahar
Si fumu-n care vântul naluci ciudate tese.

XI

Credinta si-ndoiala, eroare si-adevar,
Ca boaba unei spume, usoare sunt si goale.
Opaca sau bogata în irizari de cer,
Aceasta boaba-i chipul si tâlcul vietii tale.

XII

Atâta duiosie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi si-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi – apoi. De ce? Si-acum,
De ce sunt toate ura si lacrima si fum?

XIII

Putina apa si putina pîine
Si ochii tai în umbra parfumata.
N-a fost sultan mai fericit vreodata
Si nici un cersetor mai trist ca mine.

XIV

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o sa-i schimbe rotundul si splendoarea.
Si nimeni nu-i sa-mi spuna ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Si-acum, ce sens plecarea?

XV

Priveste cedrul mândru: atâtea brate are!
Dar nu ca sa cerseasca, ci ca s-adune soare.
Si limbi nenumarate au nuferii si crinii.
Vorbesc însa limbajul tacerii si-al luminii.

XVI

Da-mi cupa si ulciorul! Sa bem fermecatoare
Faptura plamadita din roua si eter!
Câte minuni ca tine zeflemitorul cer
De mii de ori schimbat-a în cupe si ulcioare?

XVII

Sarmane om, nimica tu n-ai sa stii vreodata.
Nimic din ce-nconjoara aceasta ora trista.
Încearca sa-ti faci Raiul, promis de zei odata,
Aici, caci altul poate dincolo nu exista.

XVIII

Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi
Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.
Când ti se-ntinde o mâna, ‘nainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.

XIX

Toti idolii pe care atât i-am adorat
Mi-au sângerat credinta cu rani ce nu se vindec.
Mi-au înecat tristetea în vinul parfumat
Si mi-au vândut la urma renumele pe-un cântec.

XX

Ma dojeniti ca vesnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios ma faceti. Si ce daca-i asa?
Puteti orice sa spuneti pe socoteala mea.
Îmi apartin. Pricepeti? Si sunt ceea ce sunt!

XXI

Spuneti-mi, ce-i mai bine? Sa mergi într-o taverna,
Sau sa te tângui zilnic cu sufletul pustiu,
Îngenunchind în templu? Dar eu nu vreau sa stiu
De-Alah si alta viata, caci stingerea-i eterna.

XXII

Nu judeca pe nimeni, ci cata sa-ntelegi.
Eu beau, dar aminteste-ti ca ai si tu pacate.
De vrei s-ajungi la pace si la seninatate,
Apleaca-te asupra durerii lumii-ntregi.

XXIII

E-april. Pluteste-n aer o vraja de nespus.
Se nasc din nou sperante si-ndemnuri de a fi.
Fiece floare alba e mâna lui Moisí
Si-n fiecare briza respira, blând Isus.

XXIV

Acest vas fu odata un biet îndragostit
Gemând de nepasarea unei femei frumoase.
Iar toarta era bratul ce mângâia mâhnit
Suavul gât cu-atingeri usoare, de matase.

XXV                                                                               

Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta mâine.
Tu bucura-te astazi! Atâta îti ramâne.
Ia cupa si te-aseaza sub luna de clestar,
Caci mâine poate luna te va cata-n zadar.

XXVI

Tu vezi doar aparente. Un val ascunde firea.
Tu stii de mult aceasta. Dar inima firava,
Tot vrea sa mai iubeasca. Caci ni s-a dat iubirea
Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.

XXVII

Coranul, cartea sfânta, citimu-l câteodata.
Dar cine se desfata din el în orice ceas?
Pe cupa plina însa o maxima-i gravata
Pe care zi si noapte o soarbem cu nesat.

XXVIII

Ni-i vinul si prieten si aur si noroc.
De cer nu ne e frica, nu-i cerem îndurare.
Caci suflete si inimi si cupe si ulcioare
N-au teama de tarâna, de apa si de foc.

XXIX

Cât de sarac e-acela ce nu poate sa spuna:
„Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii”.
Cum poate el sa simta în zori uimirea firii
Si noaptea vraja sfânta a a clarului de luna?

XXX

Nimic nu mai m-atrage. Da-mi vin! În asta seara
Cea mai frumoasa roza din lume-i gura ta.
Da-mi vin! Sa straluceasca aprins la fel ca ea!
Cainta mea sa fie ca bucla ta, usoara…

XXXI

Traiesc iar anii tineri. Aprinsul tamâios
În flacari sa ma arda, caci, iata, vine ceata.
Vin! Nu importa care. Nu sunt pretentios.
Pe cel mai bun gasi-l-voi la fel de-amar ca viata.

XXXII

Am întrebat Savantul si-am întrebat si Sfântul,
Sperând c-au sa ma-nvete suprema-ntelepciune.
Si dupa-atâta râvna atât se poate spune:
Ca am venit ca apa si-o sa plecam ca vântul.

XXXIII

De ce incertul mâine te tulbura mereu?
Caci nu sta în putere sa-i schimbi de astazi fata.
Traieste-adânc prezentul! Iar mâini? Nici Dumnezeu
Nu ar putea sa-ti spuna ce taina-ascunde ceata.

XXXIV

Dincolo de pamânt si infinit
Catam sa aflu cerul unde vine.
Si-un glas solemn atunci s-a auzit:
„Si cerul si infernul sunt în tine.”

XXXV

Cel ce-a cules în viata al cunostintei Mar
Pe-adevarata Cale purta-va pasii sai.
Numai acela stie ca azi e ca si ieri
Si mâini va fi asemeni cu Ziua cea Dintai.

XXXVI

Acum din fericire doar numele persista.
Iar cel mai vechi prieten tot vinul nou ramâne.
Mângâie cupa plina. E singurul tau bine
În ora asta goala, în ora asta trista

XXXVII

Viata se grabeste, rapida caravana.
Opreste-te si-ncearca sa-ti faci intensa clipa.
Nu ma-ntrista si astazi, faptura diafana!
Mai toarna-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa…

XXXVIII

Un joc ce se repeta e viata – si tu stii:
Câstigul e durere si moartea fara nume.
Ferice de copilul sfârsit în prima zi…
Mai fericit acela ce n-a venit pe lume.

XXXIX

Zefirul racoreste obrajii rozelor
Si-n umbra parfumata ne mângâie extazul.
Atât de plin de vraja si de noroc e ceasul,
Ca tristul ieri dispare ca fulgul de usor…

XL

Aceste ornamente pe cupa delicata
Un bautor le-nscrise cu mâna-nfrigurata.
De dragul caror gene le-a vrut asa de fine?
Si-o sa le sfarme, poate, îndurerat de cine?

XLI

Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.
Nebunilor nu spune durerea niciodata.
În zâmbet sa te ferici de toti semenii tai.
Nadejdile, ascunse sa-ti stea de lumea toata.

XLII

Întorsu-ne-am prieteni la vechiu-ne desfrâu.
Am renuntat la ceruri, la rugi si cele sfinte.
Oriunde este-o cupa, Tu ai sa vezi, Parinte,
Cum curge-n gâturi vinul ca apa într-un râu.

XLIII

O Mâna-ascunsa scrie si trece mai departe.
Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte
Nu vor îndupleca-o sa stearga vreun cuvânt.
Nici lacrimile toate nu pot sa stearga-un rând.

XLIV

Betivule, imensa urna, eu nu stiu cin’ te-a modelat.
Stiu doar ca poti sa-ncapi trei vedre si stiu c-ai sa te sfarmi curând.
Mult timp am sa ma-ntreb atuncea: de ce ai fost oare creat,
De ce-ai fost fericit si-acuma – de ce nu esti decât pamânt?

XLV

Esti trist? Adu-ti aminte ca-n jur atâtia sufar.
Si ca dureri mai grele în univers pot fi.
Alege-ti o femeie cu sânii albi, de nufar.
Sa n-o iubesti. Nici dânsa n-o sa poata iubi.

XLVI

Olarul sta în fata rotii. Cânta.
El modeleaza solduri de ulcioare.
El cranii mândre de sultani framânta
Si ofilite mâini de cersetoare.

XLVII

S-aprind alti zori! Descopar din nou splendoarea firii.
Cui sa-i aduc prinosul în clipa asta sfânta
Când mii de flori si buze se daruiesc iubirii?
Copila, lasa harfa, caci, iata, pasari cânta…

XLVIII

Bea vin! Curând vei trece si tu supremul prag.
Si nu vei lua cu tine nimic din ce ti-i drag.
Aceasta-i marea taina: laleaua scuturata
Nu înfloreste iarasi, o Saki, niciodata.

XLIX

De ai alaturea de tine doua masuri de vin si-o cupa,
Sa bei în orice adunare, si când esti singur iarasi bea!
Caci Cel ce face si reface tot ce-i în lume nu se-ocupa
Nici de musteti ca ale tale si nici de barbi cum e a mea.

Fișier:Omar Khayyam.JPG

L

Un punct pierdut e lumea în haosul imens.
Toata stiinta noastra: cuvinte fara sens.
Om, pasare si floare sunt umbre în abis.
Zadarnic este gândul, iar existenta – vis.

LI

Grabite ca si apa si repezi ca un vânt
Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
Si, totusi, doua zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri si ziua care-o sa vina mâine.

LII

Cât timp voi încerca sa umplu cu pietre marea nesfârsita?
Dispretuiesc si libertinii, dar si credinta ipocrita.
Voi merge-n Rai sau în Gheena? Dar mai întâi e-adevarat
C-aceste stranii tari exista? Care din voi le-a vizitat?

LIII

Priveste! Trandafirul se leagana în vânt.
Ce patimas îi cânta de sus privighetoarea!
Bea! Ca sa uiti ca vântul va scutura azi floarea
Si va lua cu dânsul fermecatorul cânt…

LIV

Khayyam cosea la cortul filosofiei. Dar
Cazu în creuzetul mâhnirii. Si-atunci fumul
Fu spulberat de Parce în patru vânturi. Scrumul
L-a dat pe mai nimica un negustor avar.

LV

De-i dam sa bea, si-un munte o sa danseze-n soare.
Dispretuirea cupei e cea mai grea smintire.
Tu-ai vrea sa schimbi paharul pe viata viitoare?
Dar vinul este-un suflet ce da desavârsire.

LVI

Te chinuieste gândul ca faci mereu pacate.
Din orice bucurie o vina ti-ai facut.
E fara rost tristetea, Khayyam, caci dupa moarte
Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.

LVII

În vin cel întelept gaseste extazul celora Alesi.
El ne reda si tineretea si ce-am pierdut si ce ni-i dor.
În flacari aurii ne arde ca-ntr-un vârtej ametitor.
Dar si tristetea ne-o preschimba într-un izvor racoritor.

LVIII

Priveste-n jur: durerea cu mii si mii de fete.
Cei dragi sunt morti. Esti singur cu palida tristete.
Ridica însa fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp sa-l plângi.

LIX

Imperiile toate pentru o cupa plina!
Toata stiinta voastra pe parfumatul vin.
Cântarile iubirii pe glasu-i cristalin
Si slava lumii pentru curata lui lumina.

LX

Beau vin si mi se spune de unul si altul:
„Sa nu mai bei, caci vinul dusman este de moarte
Al lui Alah”. Atuncea, zic eu, pentru Prea-Naltul
Voi bea pagânul sânge. E-un act de pietate.

….

de Omar Khayyam

Mulțumesc  Catrene – Omar Khayyam, mulțumesc alexa, Carte pentru mine,  pentru că mi-ai reamintit , mulțumesc celor care au postat

Imagini pentru omar khayyam