(In)Justiţia din România, un obicei II

  Sunt o persoană care nu crede decât în ceea ce vede, aude, miroase, pipăie , gustă sau simte personal. Poate că este un mare defect dar aşa sunt eu.

  Cunoscându-mă cum sunt, mă gândesc totdeauna că s-ar putea ca şi ceilalţi să aibă dubii în legătură cu ceea ce afirm eu şi, de aceea, încerc să nu le cer să mă creadă fără să le arăt dovezi. Dacă apropiaţilor mei, am obiceiul de a le prezenta argumente şi  dovezi,  consider că pentru persoanele care chiar nu mă cunosc, acestea sunt absolut necesare. Mie mi se întâmplă să citesc diverse dezvăluiri pe bloguri şi, de multe ori, mă întreb dacă nu cumva persoanele care le scriu nu sunt personalităţi accentuate sau poate chiar bolnave.

 

  Karl May a fost un scriitor german, care îşi imagina şi chiar credea că este Old Shatterhand. unul dintre personajele romanului său Winnetou. (A se vedea ,, Personalităţi accentuate în viaţă şi literatură”)

 Sunt  multe bloguri pe care le citesc cu încredere, în acest moment îmi place NO JUSTICE , unde articolele par scrise  cu obiectivitate şi fără patimă. Chiar şi titlul de mai sus, care mi-a plăcut în mod deosebit, este inspirat după titlul,, (In)Justitia din Romania la Tribunalul Bucuresti  ”dat  unei postări ce se găseşte la http://lorylex.wordpress.com/2008/02/21/injustitia-din-romania.      

   Când în 2008 am declarat greva foamei, mi s-a cerut de către o ziaristă, ca să mă creadă, să fac o poză în faţa primăriei din Vălenii de Munte, cu un carton de gât pe care să scrie despre acţiunea mea. Nu m-am supărat pe respectiva doamnă jurnalistă pentru că, dacă eram în locul dânsei, poate nici eu, nu aş fi riscat să dau o ştire ce ar fi putut să fie falsă.  

Oricât de mult mi-aş fi dorit ca greva mea să aibă un impact, m-am gândit că eu, ca dascăl, nu îmi pot permite să apar într-o astfel de postură în piaţa publică. 

În schimb, pot să scanez şi să postez toate înscrisurile oficiale şi cele particulare pe care le deţin, atâta timp cât încă internetul  nu este cenzurat. Şi o să o fac zilnic.

 Dovada că am plătit cele 10 000 000 lei vechi ca pedeapsă pentru faptul că am îndrăznit să recuz un judecător.

  Foarte interesant mi s-a părut şi faptul că se voia ca, în schimbul banilor, să mi se dea o copie xeroxată după ele.

 În ,, (In)Justiţia din România, un obicei,, de ieri, dădeam ca exemplul 2 cazul judecătorului Bălan Laurenţiu care nu ştia şi îl cred, că făcusem o plângere penală împotriva dânsului.

Doamna judecător Jica îşi motivează

prin Încheierea din 30.06.2010 amenda justiţiară ce mi s-a dat pentru că am îndrăznit să recuz un judecător.

Primul termen care mi se acordase a fost fost la 24.06.2010. Recuzarea am depus-o pe 18.06.2010. Cum am împiedicat eu desfăşurarea procesului încercând să îl tergiversez ? Sigur că am cerut un termen, pentru că dosarul 1416/331/2010 nu ajunsese la Judecătoria Vălenii de Munte şi deci nu avusesem timpul necesar  să îl cercetez.

    În Încheierea din 23.06.2010, în urma unei şedinţe  secretă, d-na judecător Jica Antoanela Alis consemnează că l-a întrebat pe domnul judecător Bălan Laurenţiu dacă cunoaşte faptul că există o plângere penală împotriva dânsului. Şi acesta spune, şi acest fapt este consemnat în materialul alăturat,  că nu ştie nimic.

Cum puteam să depun în 18.06.2010, când l-am recuzat pe domnul judecător Bălan, vreo dovadă când am primit comunicarea abia în data de 21.06.2010?

  Şi în materialul postat deasupra, în Rezoluţia Dos. 50/P/2010  din14.06.2010 vedeţi dovada faptului că se făcuse o cercetare şi, ca în cazul judecătoarei din Bucureşti Ignat Silvia Georgiana, nici măcar de formă domnul judecător Bălan nu a fost audiat. Ba, mai mult acesta nici măcar nu a ştiut.

 Vă mai miraţi de ce susţin că Raportul pe Justiţie al U.E. este just ?

A se vedea cu ajutorul cui liberalii şi pesediştii au sprijinit dezvoltarea reţelelor gen Cătălin Voicu

De 2 ani mă tot adresez presei centrale cerând ajutorul. Daxă se întâmpla, la început, să mi se  promită ceva, când îşi dădeau seama despre ce personaje politice importante era vorba, nu mi se mai acorda ajutorul. Se avea  în vedere, de fiecare dată, implicaţiile ce pot apare. Următorul articol ne demonstrează, pentru a câta oară, ce legături strânse şi ascunse există între …politicieni, ziarişti, patroni de presă, analişti politici, O.N.G.-işti independenţi şi echidistanţi.

Vântu şi cei 40 de favoriţi
Curentul – marţi, 27 iulie 2010

© Curentul

,, (In)Justitia din Romania ” este un obicei

Pe blogul No Justice (Fiat justitia, ruat caelum!), în 21 februarie 2008 se posta :  ,,Am trait s-o vad si p-asta! O plangere penala formulata de partea vatamata primeste NUP fara a fi cercetata pe fond – macar de ochii lumii… Partea invinuita, in cazul de fata, nu este un cartof (a se citi roman obisnuit, de rand) ci o tinerica judecatoare de la Tribunalul Bucuresti – Ignat Silvia Georgiana. Partea vatamata – un avocat din Baroul Bucuresti – aripa Bota!!!  ”

 

 ,, Invinuita (judecatoare) Ignat Silvia nu a fost citata nici macar o data la Parchet  si nici nu i s-au luat declaratii, macar asa…. “de ochii lumii”, declaratii prin care ar fi putut sa-si sustina in vreun fel aberantele abuzuri. Procurorul Neagoe, de la sine putere si incalcand orice norma in vigoare (inclusiv codul deontologic al magistratului), se substituie avocatului invinuitei dedandu-se in a formula atacuri violente impotriva petentului, ba chiar il incrimineaza, aparandu-si cu ardoare clienta-colega! ”

    Nu am să postez întreg articolul, se găseşte pe blogul mai sus citat.

   La aceea dată, eram directoare de şcoală şi foarte ocupată să semnez tot felul de hârtii ce ţineau de birocraţie. Trăiam, în universul meu îngust, fără să ştiu ce se întâmplă în alte domenii decât cel în care lucram, fără să bănuiesc sau să cred că unii oameni sunt nedreptăţiţi în justiţie.

   De fapt, nu aveam timp nici măcar o clipă în care să mă întreb sau  să măcar să mă îndoiesc de justiţie. Am fost atât de pasionată de ceea ce făceam încât, chiar şi noaptea mă trezeam din somn, şi mă gândeam cum aş putea să le rezolv. Ca urmare, nicio clipă nu m-aş fi gândit că pot afla atâtea pe net.

 Acum însă, pot să afirm că în România este o obişnuinţă faptul ca un procuror să apere un alt judecător, un alt procuror, nefăcând niciun fel de cercetări. În instanţă judecătorii susţin automat punctul de vedere al procurorului.

  Cum se spune în popor : ,, O mână spală pe alta şi amândouă obrazul ( justiţiei – spun eu )”

Exemplul 1.  În 18.09.2009 am făcut o plângere  penală împotriva Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, pentru că aveam sentimentul că alte plângeri penale de-ale mele se vor face pierdute. Nu învinuiam pe nimeni anume pe de o parte , deoarece un procuror care are ceva de câştigat nu încearcă tot timpul să scape de dosar iar pe altă parte, nu deţineam nicio probă.

Procurorul Maftei Daniela de la Curtea de Apel Ploieşti  a considerat că un N.U.P. ar fi cel mai potrivit în acest caz. Motivaţiile domnei procuror sunt neîntemeiate deoarece motivează cu acţiuni ce la timpul respectiv nu avuseseră loc.

        Am  contestat, am trimis copii ale  înscrisurile oficiale ce demonsrau că am dreptete şi, cu toate acestea, am primul iar un N.U.P.

   Domnul procuror general Liviu Mihail Tudose , studiază inscrisurile şi nu le consideră probe. Codul de procedură penală le permite procurorilor să nu ia în considerare orice nu le convine .

,, Art. 63 – Probele si aprecierea lor
Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.
Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului. ” 

   Aveam recunoaşterea domnei procuror Otilia Iosifescu, înscris oficial pe care ar trebui ca şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte să îl deţină şi, cu toate acestea, să îmi spuneţi d-voastră ce anchetă s-a făcut ?

     Care a fost soluţia în Dos. 7/42/2010?  Să nu vă miraţi. A fost N.U.P.

Exemplul 2

Am făcut plângere penală împotriva mai multor judecători, despre care consideram că  mi-au încălcat drepturile la o justiţie echitabilă, în timpul unui proces şi a unui recurs. Întâmplarea a făcut, ca un alt dosar de-al meu să fie repartizat la unul dintre judecătorii împotriva căruia aveam plângere penală. Mi s-a părut normal să îl recuz.

Domnul judecător Laurenţiu Bălan, cel   în cauză,  audiat fiind în camera de consiliu în legătură cu recuzarea mea, a afirmat că nu cunoaşte că ar exista o plângere împotriva dânsului.

,,  Domnule  Procuror General

    Subsemnata AMZA AURELIANA CARMEN domiciliată în Vălenii de Munte, str. Caraiman, nr.4, Ap.17, jud. Prahova prin prezenta formulez :

 

PLÂNGERE

 

     Împotriva rezoluţiei din 14 -06-2010 Dos. 50/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

MOTIVE

În fapt:   la data de 24.03.2010 am formula a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă  Curtea de Apel Ploieşti plângerea mea împotriva magistraţilor judecători care din pronunţarea sentinţei civile nr. 1576/08.10.2009 şi respectiv dec.civilă nr. 1866/17.13.2009 pentru săvârşirea infracţiunilor  prevăzute de art.289.Cod penal.

    S-a dispus N.U. P. deoarece ,, faptele nu există”.

Am formulat plângere penală pentru mai multe fapte materiale privind latura obiectivă a infracţiunilor prevăzute  de art.189 cod penal.

Rezoluţia criticată nu se referă la nici una din aceste fapte materiale ci la un aspect care nu are relevanţă penală, şi anume  la faptul că instanţa de fond a făcut aplicarea art.137/ Cod de procedură civilă.

   Organul de urmărire penală în loc să se pronunţe asupra a ceea ce era de ,, competenţa sa , şi anume dacă subzistă  elementele constitutive al infracţiunii de fals intelectual, trage concluzia că s-au aplicat prevederile art.137 cod de procedură civilă, motivele invocate nu se circumscrie ilicitului penal. Cu alte cuvinte, dacă se invocă din oficiu o excepţie  de procedură civilă, din simpla admitere a excepţiei , faptele imputate nu se circumscriu ilicitului penal, iar din concluzia instanţei de recurs că, contractul de management educaţional nu este un contract civil, rezultă că, criticile formulate nu pot fi asimilate conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 289 Cod penal.     

 Acestea sunt singurele ,, verificări efectuate  din care s-a constatat că aspectele semnalate nu au corespondent în realitate”.

 Consider că nu s-a efectuat nicio verificare  sau act premergător care să justifice soluţia N.U.P.

 Consider că invinuiţii nici nu au fost citaţi şi nici nu au avut cunoştiinţă de existenţa vreunei plângeri penale din moment ce rezoluţia nu le este comunicată, iar din încheierea din 23 iunie 2010 a Judecătoriei Vălenii de Munte  rezultă expres aceasta.

   Anexez copii ale următoarelor inscrisuri dficiale :

1. Încheierea din şedinţa secretă din 23 iunie 2010 ( 3 pagini)
2. Comunicare

 

În drept :  art.278 ( indice 1)Cod procedură penală

 Data: 6.07.2010                                                     Semnătura:

                                                                                        Carmen Amza

 

2ex/C.A.

Domnului Procuror Genera al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti 

”

Exemplul 3  Falsul intelectual săvârşit de un procuror despre care am scris în alte postări.După modul în care m-a privit, mi-a vorbit d-na procuror care anchetează sunt aproape sigură că urmează un alt N.U.P.

Tot despre Raportul pe Justiţie: alte personaje cu aceleaşi obiceiuri. Dezinformarea

  Când Ceauşescu a vrut să demonstreze lumii întregi cât este de democratic regimul său, a anunţat că în România nu mai sunt deţinuţi politici.

 Minţea. Locul închisorilor îl jucau atunci spitalele psihiatrice.

Domnul Vasile Paraschiv, din Ploieşti este dovada vie a ceea ce afirm. Este domnul acela care, la un moment dat, i-a refuzat preşedintelui Traian Băsescu o distincţie. Oare cum s-o fi simţit când s-a văzut înconjurat de comunişti, nu, nu simplii comunişti, ci dintre aceia care l-au sprijinit pe Ceauşescu în politica sa?

   Când S.U.A. nu ne-a mai acordat clauza, Ceauşescu a replicat că nu admite amestecul străinilor în politica sa.

   Nu vreau să intru în conflict cu nimeni dar, convingerea mea intimă este că mulţi dintre dezidenţii noştri, cei care se bat cu pumnii în piept cât de curajoşi au fost,  au avut sprijinul securităţii.

   Mai zilele trecute, un profesor de limba română, domnul Puiu, îmi povestea cum l-au luat securiştii şi cum l-au bătut. Pentru convingerile sale. Prin anii 80. Acum este pensionar şi bolnav de inimă.

  De la două  prietene mai tinere am  aflat cum, un alt profesor de-al lor, chiar  a murit după ce a fost bătut de securitate.

  Nimeni nu- i cunoaşte, nimeni nu le recunoaşte meritele celor care, cu adevărat, au avut de suferit în regimul trecut. Ba, mai mult, culmea tupeului, diverse sondaje promovate de  televiziunile lui Felix şi lui Nuş încearcă să ne inoculeze ideea că înainte o duceam mult mai bine atunci. Oare poporul acesta este fericit doar când are stomacul plin?

  În decembrie 1998, tot pentru a pare altceva decât o continuare a unui regim represiv, poate puţin dezorientat în prima fază, dar întărit în acest moment, a fost nevoie de atâţia morţi. Morţii, pe care i-am văzut cu ochii mei întânşi pe caldarâm, au legitimat un regim ilegitim.

  Totul a fost o mascaradă. Miliţia a devenit poliţie, procuratura a devenit parchet. Aceeaşi oameni care bătuseră, falsificaseră probele din  dosare pentru a putea condamna, se erijau şi se erijează, în continuare, în apărători ai idealurilor democratice.

     Când S.U.A. nu ne-a mai acordat clauza, Ceauşescu a replicat că nu admite amestecul străinilor în politica sa. Nu. N-am greşit. Am repetat această propoziţie în mod conştient pentru că nu-mi place faptul că nu se vrea o reformă adevărată în justiţie. Ni se spune că raportul este prea dur, că a fost doar o scăpare că România vrea o justiţie integră, că s-au făcut paşii…

Îmi pare rău, dar atâta timp cât se aplică legea în mod discreţionar, nu pot să afirm decât că îi dezinformăm  pe occidentali în continuare cu bună ştiinţă.

RAPORTUL PE JUSTIŢIE : am înţeles că pe europeni îi păcăliţi dar pe noi de ce ne minţiţi ?

    Fiul meu m-a sfătuit să nu mai pun titluri atât de mari. Mi-a spus că nu se poartă. Nu l-am contrazis. În domeniul acesta , al internetului, el este specialistul. Eu sunt o novice.

  Azi mi-am amintit, după treizeci şi ceva de ani, cât de lungi erau titlurile lecţiilor de ,, socialism ştiinţific ”. Erau mai lungi chiar decât titlurile mele şi , deşi mă chinuiam să pricep despre ce este vorba în cuprinsul lecţiilor, consideram că de fapt toată polologhiia aia plicticoasă se putea rezuma doar la titlu. De aceea, pentru toţi cei care nu vor avea răbdarea să citească şi umila mea părere de justiţiabil, este de ajuns doar titlul.

 L-am ascultat pe preşedintele Traian Băsescu, cu multă atenţie, atunci când ne-a prezentat propriul său punct de vedere în legătură cu Raportul pe justiţie. Cum bănuiţi, am fost de acord cu dânsul. Mi-am zis: aşa o fi. Am găsit apoi pe blogul domnului Traian Ungureanu :

,,20 iulie 2010

Constitituția României

Îmi imaginez amuzamentul plicitisit al magistraților și filozofia de șpriț cu care șefii de facto ai lumii românești au primit Raportul Comisiei Europene privind ”Progresele realizate în România în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare”. Sau, după o formulă care se abate a patra oară în ultimii trei ani asupra blindajului național, Raportul pe Justiție. Ritualul e în grafic.

Președintele Băsescu a făcut o analiză exactă și a prezentat în termenii cei mai clari cu putință starea de fapt. Raportul pe Justiție e, în esență, rezultatul angajamentului României la ora admiterii în UE (1 ianuarie 2007). ,,

   Cum sunt profesoară de matematică şi pentru mine 2 şi cu 2 fac totdeauna 4, mărturisesc că nu am înţeles chiar mare lucru. Am printat raportul, 10 pagini, şi cu pixul şi hârtia în mână l-am studiat amănunţit, chiar de mai multe ori. Părerea mea este că :  …

    Dar mai bine să aduc în discuţie şi anchetele celor de la Hot News despre anticorupţie. La adresa http://anticoruptie.hotnews.ro  se găseşte o clasificare şi clarificare clară a dosarelor.Doar 2 dosare sunt finalizate. Şi anume :

,, Dosar finalizat in 2321 zile de la inceperea urmaririi penale

Dosar de trafic de influenta – Vasile Duta

SENTINTA DEFINITIVA: Inculpatul a primit o sentinta definitiva de 5 ani de inchisoare cu executare. Ultima cale de atac: contestatia in anulare.

Senator PSD in perioada 2000-2004, Vasile Duta a fost acuzat ca a primit bani si bunuri (inclusiv un Mercedes ML in valoare de aproape 40.000 de euro) in schimbul unor interventii pe langa diverse institutii ale statului. De influenta sa au beneficiat (sau nu) oameni de afaceri sau infractori de rand. Dupa mai bine de jumatate de deceniu, procesul s-a soldat cu o condamnare definitiva la cinci ani de inchisoare.

Dosar finalizat in 1497 zile de la inceperea urmaririi penale

Dosarul „Mita la Primarie” – Mircia Gutau

SENTINTA DEFINITIVA: Cei doi inculpati sunt condamnati la cate trei ani si jumatate de inchisoare cu executare.

Cercetarea penala a fost declansata de denuntul mituitorului. Conform declaratiilor acestuia, Mircia Gutau si subalternul sau, viceprimarul Nicolae Dicu, ar fi cerut, in perioada aprilie – iulie 2006, suma de 50.000 de euro de la omul de afaceri Constantin „Crinu” Popescu pentru a-l ajuta sa obtina un certificat de urbanism. Viceprimarul Dicu a primit 25.000 de euro din total, din care 20.000 de euro in 6 iulie 2006, cand a si fost surprins in flagrant delict de catre procurori. ”

  Pentru mine, ca şi pentru poate 20 milioane de cetăţeni români, domnul Vasile Duţa este  un ilustru necunoscut. Citind materialul de pe Hot News mi-am amintind ceva, spus de domnul senator în şedinţa de la Î.C.C.J. din 16 aprilie 2010, când întâmplarea a făcut să am şi eu un proces pe rol şi când, nu prea l-am luat în serios. Domnul senator Duţa afirma în sala de şedinţe, că prietenul domniei sale, domnul Şerban Mihăilescu i-ar fi mărturisit că a fost trădat chiar de colegii de partid şi că ar fi o victimă a trocului….

     Să fie cumva adevărat şi, astfel să se explice faptul că  persoane mult mai cunoscute şi mult mai puternice în partidele din care fac parte, sunt încă necondamnate şi poate , nu vor fi niciodată ?

 Mi s-a părut mult mai edificatoare ancheta celor dela HotNews.

Să analizez Raportul Comisiei :

Pagina 2  

,, În raportul din acest an, Comisia indică deficiențe importante în eforturile

României de a realiza progrese în cadrul MCV. România nu a demonstrat un

angajament politic suficient de a sprijini procesul de reformă și de a imprima direcția

acestui proces, iar factorii de decizie din sistemul judiciar au manifestat o anumită

reticență de a coopera și de a își asuma responsabilități. ”

Analizând informaţiile credibile din presă sau de pe bloguri dar, mai ales din propria mea experienţă,  consider că România doar, şi numai doar  declarativ, sprijină procesul de reformă.

,,Cu toate acestea, deficiențele menționate trebuie analizate în contextul unei reforme legislative majore, și anume adoptarea în Parlament, la 22 iunie, a Codului de

procedură civilă și a Codului de procedură penală, care reprezintă un pas în direcția

cea bună.”

 Noi avem şi acum nişte coduri în vigoare şi, cu toate acestea, codurile penal şi cel de procedură penală sunt încălcate frecvent. 

Am creeat  acest blog https://dictaturajustitiei.wordpress.com cu scopul clar de a prezenta dovezi ale modului discreţionar în care se judecă şi se aplică legea în România. 

Pagina 3:

,, în vederea accelerării soluționării proceselor, precum și

printr-o implicare mai mare a magistraților și a asociațiilor profesionale în procesul

de reformă. ”

Când au manifestat magistraţii şi asociaţiile profesionale o implicare mai mare?! Când au paralizat procesul de  justiţie printr-o grevă ilegală sau prin implicarea politică a doamnelor judecător Mona Pivniceru şi Costiniu? Când ne-au demonstrat că sunt nu a treia putere în stat, ci singura? 

De salutat a fost doar protestul initulat ,, Integritate şi Demnitate” sau invers, a celor 408 de magistraţi, cel în legătură cu judecătorul Florin Costiniu.

,, Pentru majoritatea recomandărilor în acest   domeniu, formulate de Comisie în iulie 2009, s-au luat numai măsuri parțiale, fiind

necesare, în continuare, eforturi semnificative pentru punerea în aplicare a acestora.

În plus, persistă deficiențele legate de responsabilizare și de procedurile disciplinare.”

 Eu afirm că nu s-au luat niciun fel de măsuri legate de responsabilizare şi proceduri disciplinare. Ba, mai mult, cu voia puterii , sunt apăraţi  chiar şi de dragul D.N.A. care trimite spre soluţionare tot la Parchetele de Apel. Am dovezi.

Pagina 4:

,,În timp ce adoptarea codurilor de procedură reprezintă un important pas înainte,

România a realizat puține progrese efective din iulie 2009 în ceea ce privește trei

indicatori ai reformei judiciare, și anume eficiența procedurilor, consecvența

jurisprudenței și responsabilizarea sistemului judiciar.”

 Cine a fost responsabilizat ? Cum se înţelege un fals intelectual săvârşit de un procuror? Responsabilizare ?

Ne uităm la filme străine. Biroul, masa procurorului se găseşte în dreptul celei a avocatului apărării. Insist . În ţările cu o istorie democratică, avocatul apărării şi procurorul sunt egali în faţa judecătorului. După 20 de ani de aşa zisă democratizare, procurorul joacă în instanţă rolul avocatului apărării pentru invinuitul care trebuie să fie neresponsabilizat.

,, Sunt necesare, în continuare, eforturi suplimentare

pentru a îmbunătăți semnificativ unificarea practicii judiciare și pentru a crea o

 transparență totală prin publicarea electronică a considerentelor tuturor hotărârilor

judecătorești.”

Nu sunt Gică Contra dar, afirm că publicarea hotărârilor judecătoreşti în România nu are nicio relevanţă pentru că ele, hotărârile judecătoreşti, cel puţin cele din procesele mele, nu au nicio legătură cu probele de la dosar.

Pagina 5:

,, Rezultatele sistemului disciplinar sunt neconvingătoare. Puține cazuri disciplinare

sunt deschise, iar sancțiunile par ușoare și nu sunt suficient de bine diferențiate prin

lege. În plus, practica disciplinară în cazurile importante a fost neconvingătoare și

demonstrează o lipsă de sensibilitate la responsabilitatea publică și la importanța

încrederii publice în integritatea sistemului judiciar. Capacitatea inspecției judiciare

ar trebui consolidată și concentrată mai mult pe cazurile disciplinare. În timp ce sunt

inițiate puține anchete disciplinare ex-officio, o parte considerabilă din activitățile

inspecției judiciare sunt destinate răspunsului la plângeri și investigații individuale cu

privire la acuzațiile sau calomniile publice la adresa magistraților

,,În prezent, Comisia consideră că noua lege privind ANI reprezintă un important pas

înapoi în ceea ce privește lupta împotriva corupției și că aceasta nu este conformă cu

angajamentele asumate de România la momentul aderării. La 19 iulie, Curtea

Constituțională a hotărât că versiunea revizuită a legii este neconstituțională. Acest

fapt oferă oportunitatea de a adopta o nouă lege în conformitate cu obligațiile României.”

,, Rezultatele sistemului disciplinar sunt neconvingătoare. Puține cazuri disciplinare

sunt deschise, iar sancțiunile par ușoare și nu sunt suficient de bine diferențiate prin

lege. În plus, practica disciplinară în cazurile importante a fost neconvingătoare și

demonstrează o lipsă de sensibilitate la responsabilitatea publică și la importanța

încrederii publice în integritatea sistemului judiciar. Capacitatea inspecției judiciare

ar trebui consolidată și concentrată mai mult pe cazurile disciplinare. În timp ce sunt

inițiate puține anchete disciplinare ex-officio, o parte considerabilă din activitățile

inspecției judiciare sunt destinate răspunsului la plângeri și investigații individuale cu

privire la acuzațiile sau calomniile publice la adresa magistraților”

Încă din primăvară am trimis petiţii către Secretariatul General al Guvernului,   referitor şi  la justiţie, şi nu am primit încă niciun răspuns. Sunt de acord cu Raportul .. când se afirmă:

,,În prezent, Comisia consideră că noua lege privind ANI reprezintă un important pas

înapoi în ceea ce privește lupta împotriva corupției și că aceasta nu este conformă cu

angajamentele asumate de România la momentul aderării. La 19 iulie, Curtea

Constituțională a hotărât că versiunea revizuită a legii este neconstituțională. Acest

fapt oferă oportunitatea de a adopta o nouă lege în conformitate cu obligațiile României.” 

,,În ceea ce privește majoritatea recomandărilor formulate în iunie 2009 de un grup de

lucru mixt cu privire la inconsecvențele și clemența pedepselor în cazuri de corupție

s-au luat unele măsuri, însă acestea nu sunt încă puse efectiv în aplicare.”

,, În plus, autoritățile de aplicare a legii,

precum procuratura, DNA și ANI nu primesc notificări sistematice privind

potențialele cazuri de conflict de interese, fraudă și corupție.  Autoritățile

administrative competente nu depistează și nu sancționează aproape niciun caz de

conflict de interese și nu anulează decât foarte puține licitații publice pentru

încălcarea normelor privind conflictele de interese, cu toate că majoritatea cazurilor

de conflict de interese transmise de către Agenția Națională de Integritate

autorităților judiciare pentru soluționare se referă la achiziții publice, iar un număr

semnificativ de cazuri de corupție la nivel înalt au legătură cu achizițiile publice5.

Autoritățile judiciare ar trebui să acorde o mai mare atenție cazurilor de conflict de

interese și de fraudă în cadrul achizițiilor publice și să urmărească activ cazurile care le sunt aduse la cunoștință.” Oare de ce?

Pagina 9: 

,, (1) inițierea unei analize independente a performanței sistemului judiciar și operarea modificărilor structurale necesare, inclusiv, dacă este cazul,

transferul magistraților.”

De ce nu se cercetează numărul de NUP-uri ? De ce nu se verifică dosarele în care s-au dat NUP-uri? Nimeni nu vrea să îi vadă pe toţi în puşcării dar nici să se închidă ochii la modul în care  se instrumentează dosarele.

Îmi pare rău, dar afirm că justiţia se desfăşoară astfel cu acordul celor care ne conduc. Raportul comisiei nu îmi pare dur ci , din contră , realist.Îmi place chiar punctul  următor :

,, (5) luarea în considerare a unei reforme aprofundate a sistemului disciplinar;

reexaminarea obiectivelor și consolidarea capacității și a organizării

inspecțiilor judiciare pentru a se asigura concentrarea suficientă pe

investigarea disciplinară; adaptarea tipurilor de sancțiuni disciplinare posibile

pentru a permite o mai mare varietate a sancțiunilor și luarea de măsuri pentru

asigurarea pedepselor disciplinare consecvente, proporționale și disuasive;

introducerea unei evaluări anuale a performanței inspecției judiciare. ”

Înţeleg că îi păcălesc pe europeni, au făcut-o şi ungurii şi grecii şi poate şi alţii pe care eu nu îi cunosc dar, domnilor, de ce ne minţiţi pe noi cei care am avut încredere şi v-am votat ? Am avut încredere şi am crezut că vreţi, ca şi noi, o justiţie integră .

Revin : magistraţilor nu le place să citească

 Aşa cum afirmam zilele trecute şi afirm şi astăzi, magistraţilor, organelor de cercetare penală nu le place să studieze dosarele pe care le au în lucru.

  Nu-mi permit să declar mai multe pentru că nu deţin probe. Nu înseamnă însă că nu mă îndoiesc de buna lor credinţă. Îi înţeleg pe elevii mei că nu vor să citească, că nu vor să îşi facă temele scrise, că nu vor să înveţe lecţiile predate. Mulţi se vor face zidari, electricieni, şoferi, într-un cuvânt muncitori.

Magistraţii  însă fac parte din  elita   acestei societăţi şi de la ei am alte aşteptări. Magistraţii  şi poliţiştii  care fac cercetări judiciare sunt absolvenţi ai unei facultăţi de drept   unde, pe vremea mea, se intra foarte greu, mai greu decât la matematică sau la oricare dintre facultăţile tehnice. De aceea nu pot să înţeleg de ce 1 poliţist, 3 procurori şi 1 judecător nu au văzut plângerea mea penală care se găseşte în dosarul penal nr.1416/331/2010 la fila 95.

Puteţi să vedeţi în cele 2 documente, fila  94  şi fila 45, fostă fila 44,  din acelaşi dosar nr. 1416 /331/2010 că  plângerea mea penală a fost înregistrată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte iar Poliţia din oraşul Vălenii de Munte a dispus conexarea dosarelor.

Cu toate că prefectul care a dispus o amplă ,, acţiune de verificare din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean -Prahova, acţiune coordonată de Instituţia prefectului Judeţului Prahova ” în Adresa L157/CCDosA2/2008 din 18 Feb. 2008, către d-nul Dinu Dumitru , este domnul Nicolae Alexandri (fila 91), doamna procuror Otilia Iosifescu nu găseşte de cuvinţă să ceară audierea acestuia. (A se vedea fila 98)

Despre domnul Nicolae Alexandri se găsea în 2008 pe http://www.hartapolitica.ro şi mai multe detalii pe http://www.catavencu.ro/judetul_prahova-4405.htm/

Judecătorilor, procurorilor şi poliţiştilor nu le place să citească

        Un poliţist tinerel, care mi-este simpatic şi de aceea nu o să-i fac public numele, m-a rugat să nu scriu prea multe în declaraţia pe care am dat-o în faţa lui. ,, A, v-am prins! Nu vă place să citiţi.” Ne cunoaştem de ani de zile şi, de aceea, mi-am permis să glumesc cu el. A zâmbit şi a dat din cap aprobator.

     15 iulie 2010. 

 Mirată de faptul că, fostul prefect liberal Nicolae Alexandri nu este citat în dosarul nr.1416/331/2010, l-am întrebat pe domnul judecător Bălan Laurenţiu , de ce nu s-a făcut nicio cercetare în legătură cu acesta.

 ,, Nu sunt decât 2 plângeri penale la dosarul cauzei.” 

 Riscând să fiu din nou amendată mi-am expremat uimirea :

,, Nu se poate! Am făcut 3 plângeri penale şi acestea au fost conexate într-un singur dosar : 869/P/2009. Nu am fost anunţată că au fost disjuncte.” Judecătorul mă privea mirat. 

 ,, Întrebaţi la Parchet.” mi-a spus el.

 Poate că şi d-na procuror Glican Ana Maria a fost surprisă. În mod normal ar fi trebuit să ştie pentru că, era una dintre persoanele care  şi-a exprimat punctul de vedere, dând N.U.P.

   Ieri am revăzut dosarul. În dosarul parchetului nr. 869/P/2009,  la fila 6 se găseşte  prima plângere , cea împotriva inspectorului şcolar general Gheorghe Matei. La fila 9, rândul 8, în declaraţia mea din 18.01.2010 dată în faţa poliţistului scriu despre prefectul Nicolae Alexandri. La fila 91 apare clar semnătura prefectului Nicolae Alexandri .

     Mai multe detalii mâine.

ŞOCANT : D.N.A. i-a interzis lui Dan Diaconescu să-şi exprime public dezacordul cu privire la învinuiri

   M-am ferit să îmi exprim părerea în legătură cu alte cazuri sau procese, nu pentru că aş fi obsedată doar de procesele mele ci, deoarece nu am acces la dovezile avute de procurori sau judecători în alte  dosare decât cele ale mele, nu vreau să greşesc.

  Am văzut îndeajuns de multe filme străine ca să ştiu că în străinătate, în ţările democratice, societatea civilă are dreptul să protesteze atunci când consideră că o persoană este nedreptăţită de către instituţiile statului.

  De aceea, consider că este absolut normal ca noi să ne exprimăm punctul de vedere în public, în presă, este adevărat că nu oricine are acces la ea, pe internet.

   Se tot bate monedă pentru faptul că domnul Gigi Becali a ajuns europarlamentar datorită presei. Presa ,, şi-a făcut datoria” şi a prezentat un caz de nedreptate strigător la cer: hoţii erau liberi iar păgubaşul arestat. Am pus ghilimelele de rigoare deoarece, în alte cazuri, presa nu a reacţionat şi nu  reacţionează decât în funcţie de interesul său. În cazul domnului Becali, printr-o mediatizare excesivă,  se urmărea de fapt să se lovească în preşedintele Băsescu, prezentat ca dictator. Nu l-am votat pe domnul Gigi Becali dar, doar pentru faptul că se exprimă colorat, nu înseamnă că trebuie şi arestat pe nedrept.

 NIMENI nu trebuie să fie arestat pe nedrept.

  Aşa cum am scris mai sus, m-am ferit să îmi exprim părerea în legătură cu cazul Dan Diaconescu. Sunt olteancă, am obiceiul să mă grăbesc, şi pentru că îmi cunosc defectele încerc să mi le controlez. M-am abţinut de la comentarii aşteptând să văd dacă transpiră în presă stenograme, ca în cazul senatorului Cătălin Voicu, filmuleţe, ca în cazul ministrului Decebal Traian Remeş, martori credibili.

    Faptul că astăzi i s-a interzis domnului Dan Diaconescu să îşi mai exprime public dezacordul cu privire la invinuiri, îmi pare rău că trebuie să recunosc, mă face să cred că nu există dovezi concrete şi concludente împotriva acestuia.

Atunci să mă mai mire faptul că am fost amendată cu 10 000 000 lei vechi pentru că am recuzat un judecător ?

Falsul intelectual săvârşit de un procuror al României

Am postat în dreapta,  plângera mea penală înaintată împotriva  domnei prim procuror Glican Ana Maria,  pe care o invinovăţesc de săvârşirea unui fals intelectual.

Am descoperit astă seară o adresă http://anticorupţie.hotnews.ro/anchete_sesizări unde am scris următoarele:

,, 

Fals intelectual săvârşit  de cea care trebuia să ancheteze un fals intelectual, adică de un procuror

 

    În anul  2009 am făcut plângere penală împotriva unui inspector general şcolar pentru fals intelectual. Aveam mult mai multe abuzuri de reproşat acestuia dar, cum este greu să găseşti persoane care să aibă curajul de a depune mărturie în instanţă, m-am mărginit doar la plângeri ce pot fi demonstrate pe baza unor înscrisuri oficiale.

    Pentru că mi-era teamă că se va încerca muşamalizarea acestor plângeri, în timpul grevei magistraţilor am făcut o plângere penală împotriva Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte. Am ajuns la proces, iar în dosarul 7/42/2010 am descoprit, cu stupoare, că un procuror pus să ancheteze falsuri intelectuale, săvârşeşte la rândul său un fals intelectual.

   Ca dovezi,  vă trimit scanate inscrisurile oficiale pe care le deţin şi care stau la baza unei alte plângeri penale, dovezi care pentru parchet nu reprezintă nimic. Cel puţin aşa am înţeles ieri când am fost în audienţă la un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

 

    Pentru că,  am înţeles că oricâte probe aş avea, risc să pierd toate procesele aşa cum am păţit deja cu 2 dintre ele, mi-am făcut un blog numit dictaturajustiţiei.wordpress.com unde postez scanate toate documentele pe care le deţin şi unde le puteţi citi şi pe celelalte.

       Vă mulţumesc !

                     Carmen Amza „

Pentru că la adresa respectivă nu se puteau trimite decât 3 documente, le prezint în continuare pe toate.

După cum o să observaţi, doamna prim procuror Glican Ana Maria susţine că eu nu m-aş fi plâns  de tergiversarea cercetărilor. Ceea ce m-a mirat foarte tare, a fost faptul că domnul procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, domnul Liviu Mihail Tudose nu s-a supărat pentru faptul că a fost minţit. Am fost în audienţă la dânsul şi, deşi l-am întrebat şi i-am arătat probele pe care oricum le-am depus de mult la parchet, acesta nu mi-a răspuns trimiţându-mă la un alt procuror. Am rămas cu întrebarea fără răspuns şi, bineînţeles acest fapt mă face să mă gândesc la diverse scenarii.

Acesta este răspunsul pe care l-am primit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în urma unei plângeri din 21.05.2009.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova prin adresa sa demonstrează că d-na prim procuror minte. Mie,  minciuna dânsei mi se pare chiar mai grosolană decât falsul intelectual săvârşit de către inspectorul general şcolar Gheorghe Matei care, s-a dovedit mult mai rafinat. Poate că dânsa ştia că oricum nu păţeşte nimic şi , de aceea, nu şi-a luat niciun fel de precauţii. Vă daţi seama că eu pot să îmi imaginez  că un şef  important, nu ştiu cine, nu am dovezi în acest sens, i-ar fi cerut să scrie o astfel de minciună promiţându-i că nu va fi pedepsită în niciun fel, dacă falsul va fi demonstrat.

Răspunsul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte l-am primit cu o întârziere de două luni. După ce în 18.09.2009 am făcut o plângere penală chiar împotriva Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte.

A se observa  ştampila poştei.

   Doamna procuror Otilia Iosifescu recunoaşte tergiversarea chiar dacă îl învinovăţeşte pe subcomisarul de poliţie, domnul Marian Gerea.

                                                                       

Singura dată când am observat o tresărire pe chipul doamnei procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, nu îi cunosc numele pentru că nu s-a prezentat, a fost în clipa când aceasta a văzut ultima dovadă.

    Când ne-am despărţit aceasta mi-a spus că poate fi vorba doar de o neglijenţă în serviciu.

,, Şi neglijenţa în serviciu este prevăzută în codul penal şi se şi pedepseşte.” i-am replicat. ,, să vedem dacă întruneşte toate condiţiile.”

După opacitatea pe care am citit-o pe chipul doamnei procuror, după felul în care s-a întunecat la chip, doamna fiind blondă, mă aştept la binecunoscutul N.U.P. Raportul pe justiţie mie  mi se pare justificat. C.S.M. -ul nu face altceva decât să le apere imaginea publică a procurorilor şi judecătorilor.

P.S. Să sperăm că HotNews chiar va fi interesată de sesizarea mea.

ISTORICUL CORESPONDENŢEI MELE CU STATUL ROMÂN 12.01.09-18.09.09

  Anul trecut, disperată de faptul că în urma plângerilor mele penale nu se întâmpla nimic, nici măcar nu eram chemată să dau o declaraţie în faţa poliţistului, m-am apucat să scriu un istoric al corespondenţei mele cu organele statului. Nu m-a ajutat cu nimic. Justiţia este şi oarbă şi surdă. Şi de cele mai multe ori nu este capabilă nici să raţioneze logic.