MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE : După Cântarea României și alte activități naționale s-a ajuns la EVALUAREA INIȚIALĂ NAȚIONALĂ

La evaluarea inițială , să nu vă închipuiți altceva, elevii nu stau câte unul în bancă și , în plus, sunt câte 34-36 elevi într-o clasă

Am reușit să-mi termin tema pentru mâine. A trecut ziua de miercuri, cea mută , și acum am voie să mă exprim liber .

M-am întâlnit cu o amică ingineră. Atât ea cât și soțul ei, ambii de profesie ingineri , au fost nevoiți să facă o reconversie profesională pentru că uzina unde lucrau s-a falimentat, bănuiesc că intenționat ca mai toate,  și s-a  vândut apoi aproape pe nimic .

Dar nu aceasta este tema despre care vreau să scriu.

” Ce e de capul lui ? N-a fost în stare să termine un liceu în România !” 

 Mi-a spus amica revoltată. Se referea la domnul Daniel Funeriu , ministrul nostru. Atât ea cât și soțul său fiind în prezent profesori.  Nu m-am putut abține și-am contrazis-o.

” Vrei să spui că învățământul nostru românesc, nerecunoscut pe plan internațional ar fi mai bun decât cel franțuzesc ?

Un  bacalaureat unde se copiază este mai de calitate decât cel din Franța ? Un doctorat unde se dă mită o avere, nu un mizilic , profesorului îndrumător  e mai reprezentativ și mai valoros  decât un doctorat la Strasbourg ?

Vă povestesc aceste amănunte pentru a vă arăta că nu sunt de rea credință, cu toate că aș putea fi ,atâta timp , cât am pierdut din salariu o sumă mare de bani. Sumă pe care o pierd lună de lună la fel ca toți bugetarii.

Vreau să fiu obiectivă.

Am salutat astă vară inițiativa sa de a nu mai fi elevii lăsați  să copieze. M-am îndoit de faptul că își va  menține și în toamnă poziția, din cauza presiunii publice,  dar m-am înșelat. Ministrul Funeriu nu s-a speriat și bine a făcut. 

Ei bine,  povestea cu evaluarea inițială națională , ca să mă exprim în termeni cât de cât civilizați, e o mare lovitură de imagine  dată de ministru. Vrea să arate cu degetul înspre cadrele didactice și să le desemneze ca fiind singurele vinovate de dezastrul din învățământul românesc.

Iar în alți termeni e o mare tâmpenie.

Voi revenii cu argumente.

29.09.2011

 ora 8:39

După toată tevatura din vară ministrul Funeriu trebuia să găsească niște vinovați. Bănuiți că toate cadrele didactice se simt persecutate de către el.

Nu pentru că nu se cunoaște necesitatea și eficacitatea unui text inițial, nu că noi cadrele didactice nu l-am fi dat în fiecare an, ca o măsură de precauție pentru noi și ca un instrument necesar pentru elevi, ci pentru că s-a făcut într-un stil absolut pompieristic care nu va fi folositor aproape nimănui cu excepția domnului ministru Funeriu. El va specula rezultatele în favoarea domniei sale.

Pentru că urmează să merg la școală fac o pauză.

Voi reveni.

A pornit de la  Carmen  

Eu fiindcă nu mai timp decât să respir am preluat următoarea listă : Norocul  Stela  Luna Pătrată  Mirela  Alex Mazilu   Dan Ghemeș  Teo Negură Zamfir Pop  ‘Mnealui  Papornița cu vorbe  Altcersenin   Carmen Negoiță  Shogunu’ Grapefruits  Nice  Colorbliss  Cami  Geanina Lisandru  Ion  Nata  fata cu ceaiul  Blog de filumenistă   Radu  Barbaroș  Andra Pavel  Rokssana  Digodana  Alex  Stropi de suflet  Tudor  Cosmin  Costin  Alicee  fosile  Vera  Zolty  Miscellaneous  abbilbal Dani  bycetateanul tu1074  pandhora  Andra Pavel  Litlle Toughs  Digodana LumiRO  Dan  SoriN  Solidaster  Doru  silavaracald  Gabriela Neagu  iulisa  Tamy Zina  RobertN  Minoki  Flori din Suflet  Oleg Garaz  Poveștile de la Panticeu  Elenax Cornelia  Suzi  Neuroanchiloza  Dana Diaconu  Irina  Simpler Jurnalul Albastru Sophie Vaca foarte verde  Ema Hațegan  Phozone  bogdanic  Alex Peter  Roxana Lunabeteluna  Mircea Florescu  IronicBlonde  Lukluk  Dan Dumitru  Alice  Dream VirtualKId  Sara  Cătălin Lungu  Photo & Drawings Lilia  DianaEmma  Oana Clara

de la http://napobloghia.wordpress.com/2011/09/27/miercurea-far%e2%80%99multe-cuvinte-%e2%80%93-12-leapsa-ilustrata/

Napocel îți mulțumesc pentru că exiști ! Berea pe care ne-o oferi, cu atâta dărnicie, nu mă încântă pentru că este amară.

La Turda e deja miercuri

http://zamfirpop.wordpress.com/2011/09/27/pe-tacute-ca-i-miercuri-17/

N-am boala … dar și eu m-aș așeza să dorm

http://blogulise.wordpress.com/2011/09/27/fara-cuvinte-miercurea-27/

Papornița noastră dragă a făcut ceva deosebit cu ce a găsit frumos prin ogrăzile următoare am înțeles. :

 tu26dor, cosmin, costin, aliceee-traveler, fosile, vera, ethos-nima, balantza, alex, jurnal de grădină, tu1074, stropi de suflet, geanina, little thoughts08, alt cer senin, dan văideanu, zamfir pop, iulisa, adriana, tamy, zinnaida, acrilice-pointpen, vultureşti, minoki, mirela, elena, gabriela neagu, anda2304, androxa, napocel, redsky2010, digodana, bogdanic şi phozone

HAMLETIAN ne punem obsedanta întrebare : cât a fost sau nu Mareșalul vinovat de Holocaustul din România ?

Progromul din Iași ?

Cu toții vrem să cunoaștem acest ADEVĂR . HAMLETIAN ne punem obsedanta întrebare : cât a fost sau nu Mareșalul vinovat de Holocaustul din România ? În IMENSA minciună în care înotăm de zeci de ani, LIPICIOASA propagandă nu se dezlipește de putere, totul pare POSIBIL.
Nu cred că de vină este un istoric sau altul MINORITAR sau doar INCOMPETENT.

BOMBARDAMENT de informații contradictorii , ADVERSARII măsluiesc mereu istoria, cădem inevitabil în PLASA lor.
Românul știe o vorbă , neacademică dar tare dragă lui, e vorba după cum bănuiți despre momentul când i-a intrat MORCOVUL în…. .
Atunci acesta uită de contextul INTERNAȚIONAL și ia măsurile în care crede el.

Pentru cine nu știe , totul a pornit de la draga Psi .

Nu știam că este vorba de orange , sunt zăpăcită rău, dar cred c- am nimerit-o cu morcovul din testul meu.

Au comis :

http://anaveronica.wordpress.com/2011/09/25/cuvinte-din-trecut-11-septembrie-2007/

http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/09/25/clipa-de-n-trecut/

Salut !

Nu mai timp nici să respir. Să văd filme nici măcar atât. Asta nu înseamnă că nu le iubesc și pe cele foarte bune nu le revăd cu plăcere.
De aceea salut apariția următorului site :

http://filme1.net/

DUZINA DE CUVINTE Din nou despre rezultatele Bacalaureatului 2011

Nu se văd piercingurile . Nu înseamnă că nu există.

Aș vrea să fiu un biet PORUMBEL , să pot zbura în țări exotice . Orice PASĂRE liberă e  mult mai fericită decât mine acum .

ȘCOALA nouă unde muncesc, cu CERTITUDINE, nu-mi aduce DEOCAMDATĂ bucuria pe care-o aveam înainte, când mă gândeam zilnic cu reală plăcere ce colegi aveam să-mi revăd în aceea zi.
Ei, dacă acesta ar fi singurul meu necaz , ar fi bine, foarte bine.

Nimeni nu-și închipuie că elevii de la liceu mai vin la școală , ca pe vremuri, cu cărțile și caietele în GHOZDAN. Și acum îmi amintesc durerea din BRAȚUL drept , cel cu care-l duceam zi de zi .
Nu doresc să-i văd pe elevi cu ÎNCĂLȚĂRI cazone la școală dar și imaginea unei eleve cu tocuri înalte de peste 18 cm, ai senzația că în clipa următoare pică peste pupitru sau orice altceva întâlnește în drumul său, nu mi se pare normală. Fardatul exagerat al tinerelor liceene din zilele noastre, la fel de strident precum al fetelor ce își caută un partener vremelnic și cu bani, nu cred că este o dovadă a interesului lor viu pentru studiu. Unghiile îngrijite, divers COLORATE, spun cât de mult pierd învățând formulele nesuferite de care ne-am lovit cu toții. MĂMICA , grijulie , le ocrotește făcând ea orice le-ar putea răpi din timpul necesar învățatului .
Piercing in buric, în nas, în sprânceană, în bărbie , toate le găsiți la fete. Băieții nu se lasă mai prejos și vin cu cercei, unul, doi sau trei în urechi.

Sunt din Oradea dar peste tot elevii sunt la fel

Știu că fiecare dintre ei vrea să se dea drept COCOȘ, până și ministrul nostru are această tendință, dar, mă întreb retoric ca de obicei, ce folos le aduce ?

Joi o elevă, cred că profund nefericită, a desenat în timpul orei de matematică o cruce mare , neagră , pe care a scris acrostihul biblic I.N.R.I.
E o adolescentă frumoasă , liniștită și tăcută.
Mă întreb și vă întreb și pe dumneavoastră : de ce toți elevii sunt obligați să termine cursurile unui liceu și să dea examenul de bacalaureat ?

Cum nu pot să zbor către alte lumi mai liniștite , îmi iau un PLED și mă așez în fotoliul meu preferat . Visez la ziua în care totul va reveni la normal. Dacă a fost vreodată ceva astfel. Normal.

 

Mult mai harnici au fost:     Psi, virusache, tibi, redsky, vero, scorpio, sara,

 

 

Brandul de ţară: mărul putred

De la " Baricada " prietenă am primit și mi-am reamintit că și eu cânva ..

Dacă vreți să citiți mai multe puteți  să accesați :

http://baricada.wordpress.com/2011/09/23/noul-logo-de-tara-explore-the-carpathian-garden/

Undeva, în Europa, există o ţară de păgâni.

Se închină la idoli: leul, dolarul şi, mai recent, euro.

Noţiuni ca adevăr, cinste, corectitudine, morală li se par noţiuni fără sens, desuete.

La ei totul se vinde, totul se cumpără.

După ţigări.cafea şi alcool, marfa cea mai vândută este propria lor conştiinţă. Preţul nu este fix. E variabil.

Unii se vând mai ieftin, alţii se vând mai scump, alţii se vând pe nimic, nici nu ştiu.

Cu cât preţul lor este mai bun, cu atât se laudă mai mult cu valoarea lor, cu inteligenţa lor.

Televiziunile sunt invadate zilnic de ei. Şi nu numai.

Nu cred  în Dumnezeu dar, ca o măsură de siguranţă, nu se ştie niciodată, cu cât sunt mai necredicioşi cu atât lăcaşurile lor de cult sunt mai voluminoase şi mai înalte.

Marele lor preot este cel mai bun întreprinzător din aceea ţară.

Afacerile lui prosperă chiar şi acum pentru că, oamenii mor mai ales în vreme de criză.

Poate, de aceea, unii se gândeau că ar fi cel mai bun premier.

Politicienii în mod sigur se închină la Satana.

Mint, fură, râvnesc la bunul altora, preacurvesc şi omoară tot ce ating : industrie, agricultură, sănătate, învăţământ şi… justiţie.

Judecătorii lor sunt precum Lucifer.

Doar că sunt mai mulţi, vreo opt mii plus sau minus patru sute. Nu se ştie exact.

Cărturarii nu sunt cu nimic mai prejos.

Se prostituează zilnic şi-şi fac din asta o virtute.

Doctori fără arginţi nu există.

Uneori medicii lor te omoară chiar şi cu bani.

Dascălii sunt foarte interesaţi de cultură.

Citesc multe cărţi şi reviste de specialitate: ,, Cartea de bucate ”, ,,Libertatea”. ,, Clic”.

Dar cel mai mult preferă arta: manelele şi telenovelele.

Se mai întâmplă să se nască, în mijlocul acestui popor şi câte un bolnav care să nu se poată adapta şi, atunci, pleacă.

Se refugiază în alcool, pleacă în nefiinţă sau, într-o altă ţară din Europa, unde băştinaşii se înclină doar la Euro.

Parfumul sufletului meu

Natura nu-mi dă niciodată fiori decât de plăcere

Îmi ridic ușor privirile și mă uit pe rând la fiecare dintre colegii mei. Pe chipul lor nu se citește aproape nimic. Sunt calmi și ascultă cu multă atenție, cel puțin așa par, ce perorează șefa. Mă gândesc, tangențial doar, cum o plăceam cu toții la începuturi. Al nostru ca directori de școală și al ei ca inspectoare de școală. Între timp multe s-au schimbat, ea a devenit infatuată și plictisitoare iar noi ne-am săturat să tot fim tratați ca niște elevi tâmpiți.

Eu sunt neliniștită. Cineva a făcut o remarcă , văzând afișul de pe ușa cabinetului medical al școlii, că ambulanța vine greu până aici și sunt impacientată la acest gând. Mă simt deja amețită de mirosurile din jurul meu. Încerc să detectez care anume din ele îmi provoacă starea asta nesuferită și mă întreb inutil dacă monologul șefei se va lungii prea mult ca de obicei.

Fiecare dintre noi, mari doamne, așa ca fapt divers, indemnizația de director pe o lună n-ajunge pentru plata unei nopți la un hotel bun, ne-am dat cu apa de parfum cumpărată în rate de la colega ce câștigă un ban în plus vânzând produse de la Avon sau Oriflame .
Bărbații, oameni stresați , ca și noi femeile, de toate situațiile birocratice pe care trebuie să le dăm totdeauna cu întârziere, sunt proaspeți bărbieriți și dați cu after shave , nu-i văd atât de emancipați să folosească cine știe ce gel special, emană la rândul lor o multitudine de mirosuri , plăcute de altfel pentru un om sănătos dar care pe mine mă înebunesc.

Nu mai iau notițe de ceva vreme . Ca să nu-și dea seama, procedez la fel ca orice elev obișnuit, că gândul meu e răzleț, fac rotocoale și pătrățele de mărimi diferite și care se întretaie cât mai ciudat. Gândesc destul de greoi pentru că au început mâncărimile pe mâini, pe picioare și pe față. Mă scarpin cât de delicat pot ca să nu creadă cineva că am cumva vreun purice. Păduchii au dispărut de câțiva ani buni din școlile rom\nești așa că nimeni nu își mai amintește de spaima pe care ne-o provocau pe vremuri. Mă gândesc, lent cum pot, că n-am niciun motiv să fiu nervoasă , de fapt e un prilej să ne vedem între noi directorii de școli, și că în mod sigur ceva mi-a provocat alergia. Încet, încet capul îl simt prins ca într-un cerc. Îmaginați-vi-L pe Isus , nu cu podoaba sa de spini, ci având în jurul capului o coroană de fier ce-L strânge ca într-o menghine. Asta fac și eu. Mi-e milă de Domnul pentru că de mine mi se rupe sufletul.
Ridic două degete, obicei școlăresc , și mă ridic.
” Mi-e rău. Aș vrea să ies. ”
” Doamna directoare, vă rog să luați loc! E un material prea important ca să puteți pleca. ”
”Vaca Domnului ! Cum crezi că pot să înțeleg ceva bolnavă? ” E o replică pe care-o dau în gând așezându-mă cuminte pe scaun și gândindu-mă la ce suferă zi de zi elevii noștri de la noi. E un moment în care mă simt solidară cu toți suferinții de la Adam și Eva , de orice culoare și de pe orice continent.

Starea de mâncărime mi-a trecut dar, nu-i un semn de bine, atâta timp cât degetele mi s-au umflat precum crenvuștii fierți care dau să crape. Aerul îmi pătrunde cu greu în corp și gândirea-mi alternează precum curentul.

Mă gândesc cu ciudă că tuturor le e milă de orbi, surzi, ciungi, șchiopi, ceea ce este de admirat, că foarte mulți se emoționează până la lacrimi când este vorba despre alcoolicii și drogații, care se luptă anonim cu viciile lor dar, nimănui, nu-i trece prin gând să empatizeze cu cei care se simt asediați de mirosuri la fel ca irakienii atunci când le cădeau bombele NATO în cap.

În gândul meu, bat câmpii grațios. Norocul meu este că am puterea , încă, să mă controlez nervos dar asta îmi epuizează toată energia.

Când ajung să nu mai simt aerul, am senzația că urmează să leșin, mă ridic și ies pe ușă. Nu mă mai obosesc să cer voie cuiva. Până la urmă realizez că viața mea valorează mai mult decât toate schimbările astea vremelnice din educație.
Cineva, o altă profesoară, probabil că se vede cu ochiul liber că mi-e rău, mă ajută să urc în mașina ei și mă duce de urgență la spital.
O asistentă, miroase plăcut a lapte fiert, mă așază cu grijă pe pat.
” Mi-e rău ! Mi-e tare frig !” Apuc să-i spun după care mă strâng covrig sub pături . Am frisoane puternice încât și dinții îmi clănțăne în gură. Afară e cald, e o zi frumoasă de mai, și tremuratul meu arată cât de gravă e starea mea. Asistenta se poartă cu mare calmitate, o duioșie se simte în glasul ei, dar, din graba cu care-mi aduce bidoanele cu apă caldă și le așază pe lângă mine, realizez că este îngrijorată, aproape speriată.

Apare doamna doctor.
Halatul îi miroase a proaspăt, a femeie împlinită sufletește, și-mi aduce liniștea în piept.

” Am să vă fac hemisuccinatul ( hemisuccinat de hidrocortizon ) … Îl suportați ? ”

Injecția trebuie făcută foarte încet ca să nu provoace accidente neplăcute. Căldura se răspândește prin fiecare fibră a trupului meu provocându-mi o stare plăcută de moleșeală. Abia acum pot să visez liniștită la Parfumul sufletului meu.

Într-un pat ca și cele din fotografie am ajuns …

În memoria unui prim ajutor   care mi-a salvat viața și primit într-un spital orășenesc pe-atunci când exista

Tema de mâine e propusă de Luna Pătrată şi se numeşte “Parfumul sufletului tau”. Ideea îi aparține Mirelei.

     http://mirelapete.dexign.ro/

Găsiți tema făcută, deh , elevi conștincioși, la :

http://lunapatrata.wordpress.com/2011/09/22/parfumul-sufletului-tau/

http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/09/23/jurnal-de-bord-14-parfum-de-suflet/

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului-meu.html

http://rokssana.wordpress.com/2011/09/24/parfumul-sufletului/

Mulțumesc lui :

http://daurel.wordpress.com/2011/09/24/poveste-parfumata-momente-de-suflet/   pentru faptul că m-a onorat cu menționarea.

MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE Aici aș vrea să fiu acum

Participare în Marele Concurs şi Festival de Imagini fără Cuvinte, alături de blogger, turdeanu’, ulise, zam-fir-pop, filumenie, de turda şi aefc, florina, blogolog, zolty, filumenista, dumuraru şi câţiva dintre prietenii din blogolume: stelapopa, coolnewz, g1b2i3, petedeculoare, stropidesuflet, fewstuff, linkping, cristiandima, napobloghia, catilupascu, lecturirecenzate, bloglenesrau, tanasadan, incertitudini, andibob, anaveronica, mirelapete, rokssana, gabrieladsavitsky, flaviusobeada, roxanaiordache, lunapatrata, teonegura, ivanuska, groparu, umbrelaverde, edituramateescu , cella-blogoblomovian

Mulțumesc bloggerului turdean (aproape) care e mai harnic decât mine :

http://zamfirpop.wordpress.com/2011/09/21/pe-tacute-ca-i-miercuri-16/

 și care a scris link-urile de mai sus.

Să nu spuneți nimănui dar nu știu cum e cu link-urile. Aștept pensionarea ca să am timp să învăț.