De ce ne iubim…. hoții

Un barbat care a furat telefonul mobil unui bolnav de Ebola din spitalul Kagadi, Uganda, s-a infectat la randul sau cu acest virus mortal.
Un barbat care a furat telefonul mobil unui bolnav de Ebola din spitalul Kagadi, Uganda, s-a infectat la randul sau cu acest virus mortal.

Ați observant cumva ce îngăduitori sunt românii față de hoți ? Mult mai indulgenți decât față de o … târfă chiar și doar politică .
De cele mai multe ori auzi pe câte-un cetățean lăudându-și primarul atunci te întrebi pe bună dreptate unde s-au dus banii alocați pentru o lucrare sau alta.
„ O fi furat, nu zic nu, dar și pentru localitate noastră a făcut câte ceva. ” spune cu conștiință civică respectivul.

Citind Frăția interlopilor – azi: filiala Cluj a așa-zisului Partid Național Liberal
mi-am amintit că țineam puse bine, undeva în memorie mea, amintiri din tinerețea mea.
Undeva într-o localitate, nu-I spun numele, la o școală , nu dau amănunte, era director o persoană care se bucura la orice nimic pe care putea să și-l însușească și să-l ducă acasă.

 
Că era vorba de prunele, pentru țuică sau magiun, sau de merele culese din pomii ce se găseau în curtea școlii, că era vorba de fasolea, roșiile sau porumbul culese de pe lotul școlar, că se rezuma la câte-un obiect de mobilier, nimic nu oprea aceea persoană să sustragă ritmic și constat câte ceva.
Noi, colectivul de dascăli, ne distram copios pe seama acestui viciu , nu era bolnavă persoana cum v-ați putea imagina, dar și-l speculam de câte ori aveam nevoie să ieșim dintr-un impas.
Persoana care primea indemnizație de conducere nu avea nicio autoritate în fața noastră. Orice încercare de-a sa de a ne struna se termina cu o aluzie la vreun furt de-al său iar , dacă se prefăcea că nu pricepe referirea la gesturile sale vinovate , atacul devenea direct.
Numai cine n-a avut un șef corupt nu știe ce noroc, ce pomană, pentru subaltern este un astfel de individ .Există și dezavantaje dar de dragul libertății pe care ți-o conferă o astfel de situație merită să treci prin ele.
Îmi amintesc de iernile grele, de dinainte de anul 1989, când stăteam în sala de curs cu cojocul pe mine și cu mânușile puse în mâini și, astfel înfofolită, predam lecția nouă scrijelind pe tablă vreo formulă matematică sau vreun desen.
Directorul școlii își cumpărase o geantă de voiaj uriașă , parcă o văd și acum în fața ochilor, și căra în fiecare zi, ajutându-se de bicicleta sa, câte o bucată de lemn de foc cu ea.
Mă gândesc, abia acum, cât de serioși am fost noi toți și cum ne-am văzut de propria noastră activitate cu seriozitate cu toate că eram cu toții conștienți de forța noastră.
Eram atât de puternici încât , în ultimii 10 ani de communism , noi n-am simțit dictatura în mod acut.

Despre altfel de hoți și de infracțiuni mult mai grave  scrie cu un talent deosebit și Nora Damian în Infracţionalitatea politică la ananghie

Domnule Blaga, n-ai priceput nimic !

Când scriam pe 17 iunie :

I Să vă fie clar, nu-l vreau pe VASILE BLAGA președinte

„ Nu mă întrebă nimeni, o știu bine , dar cu toate astea vă spun că nu-l vreau pe Blaga președinte.
Dacă totuși o să fie votat, de către voi cei care veți merge la Congres, voi înțelege fără vreo urmă de îndoială că toți PSD-iștii veniți în PDL au rămas cu sufletul la partidul mamă.
Voi înțelege, ce cred de altfel de mult, că voi v-ați opus tot timpul reformelor statului de drept.
Voi înțelege, ce cred de altfel de mult , că voi vreți restaurarea acelor vremi când furați fără teama de a fi arestați.
Puteți să-l alegeți pe Vasile Blaga președinte, la fel cum ați făcut când l-ați dat jos pe MRU, puteți face orice, dar să nu veniți apoi la mine să-mi cereți votul.
N-am să vi-l dau indiferent ce minciuni îmi veți spune .”


Sau pe 18 iunie :

„N-am nicio șansă să ajung la congresul pedeliștilor, cu toate că m-am înscris în partid în chiar ziua în care a fost suspendat președintele Traian Băsescu, pentru că nici până în ziua de azi nu mi s-a eliberat un carnet de partid. Nu mor eu din cauza asta dar nici nu am dreptul să mă exprim într-un cadru organizat chiar dacă sunt conștientă de faptul că , dacă ești mic și nu ai putere financiară astfel se întâmplă, oricum nu m-ar fi luat nimeni în seamă.
De altfel, nu pot să-mi explic de ce aproape toată organizația PDL Vălenii de Munte este formată din foști membrii activi ai PSD-ului și, culmea, toți au carnet de membru.
Dar să revin la ce mă interesează.
Se va afla până la urmă cine cu cine a votat și cine pe cine a susținut.
Sunt hotărâtă, nu jur pentru că se spune de către oamenii Bisericii că nu este bine, promit deci ca în toamnă să nu votez cu PDL-iștii, indiferent de consecințe, dacă-l votează pe Vasile Blaga președinte. ”

Pe 6 iulie Traian Băsescu era suspendat iar acum domnul președinte Vasile Blaga spune :

„Traian Băsescu nu are competența să schimbe un Guvern. Dacă Ponta dă greș, poporul trebuie să-l schimbe. Eu personal nu l-aș sfătui pe Traian Băsescu sa îi ceara demisia lui Victor Ponta.”

”Cred că Traian Băsescu se va schimba. Lecția referendumului, situația României ca țară marginalizată cred că va determina această schimbare.”
”Cred ca ar fi o mare prostie sa urmeze o vînătoare a liderilor USL, așa cum a spus Monica Macovei”

Domnule Blaga, n-ai priceput nimic ! Nu pe dumneavoastră v-am urmat la mitinguri prin piețe , nu pe dvs. v-am susținut ci pe Traian Băsescu așa cum este el luptându-se cu hidra comunisto-securistă care vrea să pună mâna pe justiție.

Pe dvs. vă suspectăm de o viitoare trădare precum cea a lui Frunzăverde !

Publicat în Fără categorie

Ce Pitagora, ce Thales, înjurături și blesteme !

E străvezie colega mea de matematică de când i-a murit soțul și-a rămas să-și crească singură cei trei copii. Cel mai mic n-are decât 4 ani iar ea, singură, fără mamă , fără tată , trebuie să dea dovadă de multă putere.
„ Ce faci ?”
Mă bucur atunci când o văd printre rafturile magazinilui .
„ Vin de la examen.”
„Gata, l-ai terminat ? ” E vorba de examenul de gradul al doilea în învățământ.
„Nu, n-am terminat dar mă simt obosită. Mai am de dat orarul vineri.”
„ Bun, de ce arăți așa ?”
„ Eu am promovat scrisul dar 4 colege de-ale mele n-au luat nota cinci. M-au impresionat cu plânsul lor. ”


Mă gândesc la faptul că și eu, tot astăzi, am lăsat patru elevi repetenți dar nu m-au impresionat niciunul dintre ei cu toate că au fost și au rămas în clasa a VII a.
Istericale tot timpul anului, agitați mereu, cu ochii veșnic după băieți, fără teme făcute, fără lecții învățate, obraznici fără pereche și cu mult tupeu, nici măcar în cele două săptămâni de când îi meditez zilnic la școală nu au considerat că este de datoria lor să învețe ceva.
Ieri după ce au dat proba scrisă au ținut să mă întrebe :
„Ce se aude cu Damian ? ”
„ De ce mă întrebați ? ” Damian este elevul din clasa a VII a care a fost declarat repetent în luna iunie și pe care directorul școlii, domnul profesor Nicolae Cursaru , voia să –l promoveze în clasa a VIII a.
„ Ne- a spus că domnișoara profesoară o să-l treacă pe 31 august. Domnul director face o altă comisie. ”
„ Notele pe care le-ați luat la proba scrisă sunt mici. Mergeți acasă și învățați ! Mâine vom da proba orală.”
„ Să mai facem câteva exerciții. ”
Îmi cer câțiva dintre ei uitând să folosească o formulă de politețe.
Cum aproape n-am avut concediu vara asta, sunt foarte obosită dar încerc să mai fac câteva exerciții.


Spre deosebire de elevii din clasa a X a care au învățat cu seriozitate în perioada de pregătire suplimentară, elevii din clasa a VII a care au văzut cum toți cei 6 elevi rămași repetenți au fost promovați de o altă comisie , cu câteva excepții, sunt total dezinteresați.
„ Vinovații sunt cei maturi !” mă gândesc fără a spune ceva.
Mărturisesc cu mâna pe inimă că sunt foarte îngrijorată în legătură cu acești elevi. Mă rog la Dumnezeu, îmi fac multe cruci când trec pe lângă biserica Sfântul Ioan, și sper ca să fie limpezi toate.
„ Doamne, te rog ajută-mă să fiu corectă ! Să nu greșesc în fața Ta ! ”
Se întâmplă minuni. Elevii cuminți de la care, cu toată bunăvoința mea nu mă așteptam să -și rezolve exercițiul și problema de pe biletul tras la orar, ies timid la tablă și mă surprind plăcut. Știu.
Mă refer la D A care știe să se folosească de metoda figurativă, au învățat-o de la mine în săptămânile acestea, și la micuța L M care pur și simplu mi-a reținut rezolvarea problemei.
V A a învățat toată vara și asta se cunoaște, părinții l-au „ pisat” la cap tot timpul, și ce îmi place la el este că se ambiționează să rezolve ambele subiecte.
NS e emoționat, știu că a învățat pentru că la pregătire ieșea des la tablă și rezolva singur problemele de geometrie, și îl trec lacrimile dar face efortul de a se concentra. Sunt sigură că alta va fi atitudinea sa în noul an școlar ce începe peste câteva zile și mă bucur.

Patru dintre ei însă nu reușesc să rezolve nici cea mai simplă ecuație.
Sunt elevii care s-au manifestat cu istericale tot timpul anului, s-au agitat mereu, fetele au fost cu ochii veșnic după băieți, fără teme făcute, fără lecții învățate, obraznici fără pereche și cu mult tupeu, mai ales băiatul dar nici A S nu s-a lăsat mai prejos plângându-se mereu că o discriminez etnic și social.
Mă despart de colega mea după ce-i urez mult succes încurajând-o din toată inima.
Primesc un telefon și din politețe răspund.
E bunicul elevei L I.
Mă întreabă, la început în mod politicos și încercând să mă sensibilizeze cu boala sa, despre nepoata sa.
Îi răspund cu răbdare.
„ Nu vreți să o treceți clasa ? ”
„Nu pot. A rămas repetentă. Nu se mai poate face nimic. ”
Este o elevă care fumează împreună cu elevii, o tânără care lipsește nejustificat de acasă și care nu a învățat nici măcar teorema lui Pitagora pentru promovarea examenului de corigență.
Nu mă simt vinovată cu nimic și mai ales nu-mi este teamă de faptul că bătrânul își încheie conversația bletemându-mă.
Într-o societate în care asistații ne hotărăsc soarta țării, se consideră că este normal să se promoveze la școală fără a se învăța.

Politeía

Redactat de @ Cetatean

Comunitatea Politeia, reunind romanii cu adevarat patrioti, din tara si din afara granitelor, pentru care Constitutia, respectarea legilor, a angajamentelor euro-atlantice si a parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii sunt valori ce merita aparate pana in ultima clipa, saluta cu bucurie revenirea Presedintelui ales al Romaniei la Cotroceni si reluarea exercitiului atributiilor constitutionale.

In acelasi timp, Comunitatea ia act cu desebita satisfactie de incetarea interimatului unui senator, care, vremelnic, a detinut locul Presedintelui ales si a reusit sa arate unei tari intregi cat de necesar este un consult psihiatric inainte de ocuparea unei demnitati in statul roman (chiar si atunci cand te clasezi pe locul al II-lea intr-un colegiu uninominal).

Vezi articol original 439 de cuvinte mai mult

Publicat în Fără categorie

Bărbații din viața mea : dacă m-ai cunoaşte…


Chiar dacă aș fi vrut din tot sufletul să fiu o Marilyn Monroe sau o Brigitte Bardot în variantă românească, mai degrabă mă vedeam în rol de amazoancă, n-aș fi putut niciodată să fiu o astfel de creatură blondă și delicată.

Prea băiețoasă, veșnic în mișcare , ba într-un pom, ba urcată pe vreun gard atunci când nu mă găseam ascunsă în podul casei, prea directă și deloc mieroasă și miorlăită , nu-mi dau niciodată ochii peste cap fâlfâind din gene, mulți se așteptau să devin cel mult o feministă înfocată

Născută în alte vremuri , probabil aș fi sfârșit prin a ajunge o sufragetă mai mult sau mai puțin celebră , dar cum și drepturile astea au fost déjà obținute…

Îndrăgostită până peste cap de iubitul meu, mă purtam nefiresc de blândă și de îngăduitoare cu el.
O lună uriașă ne privea, mirată până și ea de felul meu de a fi în ultima vreme, atunci când el mi-a zis :
„ Am crezut că te voi iubi până la moarte dar doar în șapte luni m-am plictisit. Ești prea banală, lineară și previzibilă ! ”

M-am uitat spre fereastra larg deschisă, noaptea blândă și răcoroasă ne învăluia cu dragoste, luna se ascunsese după un nor rușinată să audă astfel de prostii rostite de iubitul meu cu o nonșalannță tipic masculină.
„ Eu banală, eu lineară și total previzibilă ? Doamne, chiar tu n-ai văzut cât de greu mi-a fost să-ți dau mereu dreptate ? Tu n-ai realizat ce cumplit a fost totul pentru mine ?
Of ! O adevărată eliberare au fost vorbele tale ! La revedere ! Plec.”

Dragă psi,

 Te-am căutat, tabelul nu l-am găsit, nu-i bai, mai căutăm.

psi almanahe, Vero,  Scorpio,   floarea de loldilal, jora,  dragoş, carmen pricop, tineriudor, virusache,

vă aștept !

Vreți să fie conform legii , apelați la inspectorul Tudor Iancu !

 De mai mult timp observ că este citit articolul Oameni pe care-i respect : astăzi inspectorul şcolar Tudor Iancu   și acest fapt mă încântă. Unii cred că am nevoie de inspectorul Tudor Iancu, ceva material de câștigat, și îmi propun să-l pup.  Inspectoratul Școlar Prahova 

Unde , deduceți și singuri.
Sigur, nu mă supăr pe respectivii, atâta timp cât deontologia unor foarte mulți jurnaliști lasă de dorit se crede că și noi bloggerii procedăm la fel și fiecare se întreabă în mod firesc ce se ascunde în spatele unei laude.
De cele mai multe ori, nimic, sau aproape nimic.

      Poate ați observat sau poate nu dar oamenii au început să se poarte „frumos ”, corect aș zice eu, doar de teamă.
Am încercat în luna iunie la ultima ședință a consiliului profesoral , ca prin tactica laudei, să mă apăr de eventualele presiuni făcute asupra mea de către conducerea școlii.
„ Mulțumesc conducerii școlii că nu a făcut presiuni asupra mea ca să promovez elevii. ” ziceam eu atunci.
Nu le-a picat bine deloc. A doua zi se făceau, toți trei directorii, că abia de mă văd pe culoarele liceului.
Și uite așa, cu toată precauția mea am ajuns în situația de a apela la presă.

Mulțumesc tânărului Ciprian Pap  care fără să țină de orientarea mea politică a scris un articol într-un jurnal on-line.                                                                                     Incredibil! O profesoară acuză presiuni pentru a

http://www.observatorulph.ro/observatorulph/exclusiv/incredibil-o-profesoara-acuza-presiuni-pentru-a-scapa-de-repetentie-un-elev
Să revin însă la domnul inspector Tudor Iancu. Cu amănunte.

                                                                                                           Omul care a invins sistemul

 Prin toamna anului 2002 sau a cea a anului 2003 m-am trezit la ușa mea cu Constantin Păduraru ( cel care  este cu mâinile ridicate și le explică jurnaliștilor de la Evenimentului Zilei despre corupția judecătorului Vasile Mălăiescu ) și fiica sa Luminița. După cum realizați faptele sunt prescrise și de aceea le pot face publice.
Am deschis ușa , i-am văzut pe cei doi după care ochii mi-au căzut pe sacoșa rezemată de perete.
„ Da, despre ce este vorba ? ”
„Nu ne primiți în casă ? ”
Nu știu ce anume am îngăimat. Că-mi dorm copii, era seara deja, că am musafiri dar n-am căzut în capcana de -ai primi în locuința mea.
Mi-au cerut să le semnez o hârtie prin care eram de acord cu transferul Luminiței la școala unde eram directoare. Era ca și cum eu  aveam nevoie de ea la școală.
„ Îmi pare rău dar eu nu semnez.”
„Cum , un general a semnat deja, se referea la inspectorul general adjunct Ene Stelian, un director de coordonare și-a pus semnătura , prietenul și colegul său de partid Dumitru Ciubuc, și un soldat oarecare ca tine nu vrea să semneze ? Cine te crezi ? ”
Uitase de fărâma de politețe pe care-o afișa perfid de obicei.
A coborât scările înjurând și proferând cuvinte jignitoare la adresa mea.
După cel mult o săptâmână m-am trezit cu Luminița Păduraru la școală.
Relațiile datorate legăturilor de partid, mă refer la PSD dacă nu v-ați dat seama încă, își făcuseră datoria.
După câteva luni, fără să îndrăznesc să-l întreb, domnul inspector Tudor Iancu mi-a spus :
„Eu n-am semnat acel act ilegal. ”

„Nea Titi” Păduraru i-a păcălit pe foarte mulți  oameni, majoritatea  cu multă experiență, și pe judecătorul Vasile Mălăiescu a reușit să-l „ îmbie să ia mită” ca mai apoi să-l reclame la DNA.

Dacă jurnaliștii ar fi vorbit cu consătenii domnului ar fi înțeles că omul nu este curat ca lacrima și că multe are la activ.

Cum poate fi presa intoxicată :

Omul care a invins sistemul