L-am cunoscut pe Procurorul General al RSR , domnul Nicolae Bracaciu

Preşedintele care se vrea anticomunist dar care, asemeni predecesorului său, i-a păstrat pe cei care au fost instrumentele unei dictaturi

Dacă ar fi fost cu adevărat apărătorul drepturilor minerilor, Miron Cozma şi-ar fi pus întrebări seroase în legătură cu legitimitatea lui Ion Iliescu , cel care i-a păstrat în funcţii pe cei care fuseseră instrumentele unei dictaturi

Soţul meu absolvise facultatea de Drept de mai mulţi ani dar, pentru că era fiu de persecutat politic,tatăl său medic cu părinţi din Basarabia, nu putea accede în sistem . Se prezenta la examenul de admitere, promova examenul apoi i se cerea scuze că nu există posturi vacante.

În vara lui 1989 a dat al nu ştiu câtelea examen.
În seara de 21 decembrie soacra mea ne-a înmânat ultima scrisoare venită de la Ministerul Justitiei. Avea acelaşi conţinut.

Eram singura care munceam şi aveam şi doi băieţi mici . Nu mai rezistam atât psihic cât şi moral. Hainele mi se rupseseră, încălţămintea la fel, nu mâncam decât fasole şi cartofi cu multă ceapă şi usturoi. Pâinea era raţionalizată şi de cele mai multe ori mucegăită. Chiar nu prea mai aveam ce mânca. I-am cerut soţului meu să mergem la Bucureşti în sprijinul Revoluţiei.
,, Cum crezi că aş fi de acord să merg şi să fiu carne de tun ?,,

I-am spus că este laş, că eu nu mai suport şi mai bine mor decât să trăiesc atât de mizerabil, atât de degradant. Soacra mea se opunea şi ea. Până la urmă mi-am lămurit soţul. El este mai înclinat spre filosofie eu sunt mai voluntară şi mai fusesem şi crescută de mama cu romane despre Revoluţia Franceză.

Acum îi dau dreptate soţului.
În trenul care ne ducea spre Bucureşti se trăgea. Geamurile erau sparte, în vagoane erau foarte mulţi tineri plini de entuziasm. Nimeni nu ne-a cerut biletele , nici nu aveam pentru că salariul meu era destul de mic, 2200 lei şi cred că se terminase deja.. Eram hotărâtă să merg şi pe acoperişul trenului doar să lupt împotriva asupritorilor.

În Gara de Nord se găseau mulţi soldaţi şi ofiţeri morţi sau doar răniţi întinşi pe jos. Se trăgea în continuare. Eu, fiică de ofiţer de aviaţie, i-am spus soţului să mergem în urma unui militar. Un tânăr student, îmi amintesc eu, ofiţer spune soţul meu, nu ştiu cine are dreptate pentru că eram foarte tulburată şi lacrimile din ochi nu mi se opreau, ne-a atenţionat că armata este cea vizată în primul rând şi că ne expunem gloanţelor mergând în spatele unui ofiţer.
………….
………….
………….
Pe 25 decembrie 1989 anunţau la televizor că la MJ se munceşte.

,, Hai să vedem despre ce este vorba.,, i-am spus soţului meu.

Ajunşi acolo portarul ne spune că ministerul este gol. Ghinion. Acelaşi securist care în primăvară mă dăduse afară, făcusem o încercare disperată de a intra într-o audienţă, mă ia de mână şi încearcă să facă la fel. Nu dormisem de vreo două nopţi, păzisem împreună cu soţul meu alături de o mulţime de studenţi Facultatea de Drept, eram surescitată şi de aceea încep să urlu:

,, Securistule, ia mâna de pe mine! A picat comunismul. Nu poţi să-mi mai faci ceva.,, Soţul meu are prezenţă de spirit , deschide uşa ministerului şi cheamă lumea spunându-le că sunt securişti înăuntru.

Se sperie tot ministerul, apar circa cinzeci de oameni. O doamnă, Adriana Mehedinţi, soţul dânsei era se pare prim- secretar de judeţ prin vestul ţării, se apropie de mine mă ia în braţe şi încearcă să mă liniştească. ,,Securistul ăsta a vrut să mă dea afară.,, îi explic. Nu prea îi agreeam pe securişti.Credeam că majoritatea nu-i agreează. Mă înşelam. Erau prea mulţi. Adriana Mehedinţi îi ia apărare, nu recunoaşte că ar fi securist cu toate că eu aflasem din luna martie ce hram poartă, motivează că şi acela are o familie de întreţinut.

Ne cheamă sus, ne serveşte cu cafea şi apă minerală şi, pentru că ne este teamă să nu fim otrăviţi, gustă dânsa prima. Ni se adresează de mai multe ori cu tovarăşe, se scuză motivând că este derutată.

Ne minte atât ea cât şi domnul Teofil Pop că nu mai sunt niciun fel de documente în minister şi că soţul meu va trebui să dea un alt examen.

Singurii care făcuserăm, cât de cât, scandal la Ministerul Justitiei eram soţul meu şi cu mine.

Îl cheamă la ei în birou, Teofil Pop şi Nicolae Bracaciu , fostul Procuror General al Republicii, cel care a reprimat sângeros revolta minerilor de la Petroşani în 1977 şi a muncitorilor de la Braşov din 1987, noi habar nu aveam pe atunci, şi îl lămuresc pe soţul meu să intre în avocatură şi nu în magistratură. După aceea, mă cheamă şi pe mine şi fac câteva minute conversaţie atât din politeţe cât şi pentru că eu fusesem cea care declanşasem scandalul.

Domnul Nicolae Bracaciu îmi spune că îl cunoaşte personal şi îl apreciază pe procurorul Alexandru Codescu, şeful la aceea vreme al procuraturii din Vălenii de Munte. Eu nu-i împărtăşeam părerea în ceea ce priveşte integritatea şi, obişnuită cum eram să spun adevărul, i-am povestit şi acestuia că ,îmi pare rău, dar se înşeală.

În mod sigur, i-a transmis cele spuse de mine acestuia pentru că, fiind vecini , locuiam pe aceeaşi scară de bloc, nu m-a mai salutat niciodată.

Despre trecutul domnului Procuror General al Republicii am aflat mult mai târziu , în timpul mineriadei din iunie 1990 s-a scris, cred, în România Liberă.

Scriam despre domnul prim procuror Alexandru Codescu în 5 noiembrie 2010.
,,Anul 1985.
Plin comunism. Locuiam, în timpul anului şcolar în Starchiojd, în unul din cele două blocuri construite pentru specialişti.
Eram în vacanţa de vară, în concediu, acasă în Craiova.
A trecut 23 august, mai erau vreo două zile şi era 1 septembrie.
Cum era firesc, m-am întors la locul de muncă.
Plecarea de acasă în general era tristă dar, bucuria revederii colegilor şi persoanelor de care mă apropiasem sufleteşte, atenua din ea.
Am ajuns în faţa apartamentului meu şi nu a fost nevoie să scot cheia pentru a descuia deoarece am văzut imediat că uşa fusese spartă şi pus un lacăt.
Aveam contract semnat între mine şi primărie şi , de aceeea, am înţeles imediat că este vorba despre un viol de domiciliu.
Cum era şi firesc primul drum l-am făcut la Procuratura din Vălenii de Munte, Prahova, unde am intrat în audienţă la Prim Procurorul A.
I-am explicat situaţia şi anume cum primarul Starchiojdului, Dumnezeu să-l ierte pentru că, între timp, şi-a dat obştescul sfârşit, împreună cu directorul şcolii şi un alt funcţionar au violat domiciliul meu.
Am fost sfătuită, prieteneşte bineînţeles, că ar fi mult mai bine să mă adresez unei doamne de la partid. Partidul comunist!
,, Nu înţeleg de ce să mă adresez partidului. E un caz tipic de viol de domiciliu.,, i-am spus eu şi nu cred că mi-a dat vreun răspuns pentru că l-aş fi memorat.
M-am întors la Craiova, m-am dus la procurorul … şi i-am povestit toată tărăşenia. Mi-a dat dreptate, m-a felicitat pentru faptul că nu admit să fiu călcată în picioare şi a fost de părere că este necesar un proces. Ceea ce am şi făcut.
A existat un mic compromis, un artificiu , doar eram în plină dictatură a unui partid unic, am chemat în judecată pe fetele care fuseseră instalate în camera mea.
Am probat cu martori şi, în mod firesc, am câştigat procesul.
Şi astăzi, când o întâlnesc pe doamna judecător Iliescu, preşedintele Judecătoriei Vălenii de Munte în acei ani cumpliţi, o salut cu respect şi consideraţie. E, alte vremuri! Alte caractere!,,
Urmarea şi detaliile poate în acest decembrie.

MAI MULTE INFORMAŢII DESPRE FOSTUL PROCUROR GENERAL NICOLAE BRACACIU :
GABRIEL CATALAN, TUESDAY, JANUARY 30, 2007

INVENTARUL MILIŢIENILOR, SECURIŞTILOR, MAGISTRAŢILOR, INFORMATORILOR ŞI NOMENCLATURIŞTILOR
DIN DOSARELE PRIVIND CAZUL GHEORGHE URSU
Nr.
Nume/prenume
Data
Grad/funcţie/Serviciu/Direcţie
Tip document
Observaţii

1

BRACACIU Nicolae
1985
Procuror/şef Direcţia I/Procuratura RSR
Declaraţii de martor post 89
Anchetator ; adjunctul proc. şef Petre Botezatu

,,DECRET Nr. 91 din 7 mai 1996
privind numirea in functie a unor magistrati
Parchetul de pe linga Curtea de Apel Bucuresti
1. Bracaciu Nicolae.,,

Preşedintele României decretează :
Articol unic. – Se eliberează din funcţie, la cerere, magistraţii menţionaţi în anexa la prezentul decret.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
EMIL CONSTANTINESCU
Bucureşti, 4 iunie 1998.
Apel Bucureşti – Bracaciu Nicolae – procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti

REVOLUŢIA ÎNCEPUTUL ADEVĂRULUI Sergiu Nicolaescu 1995 Topaz Bucureşti

Baricada 1 mai. Ceauşişti, adăpostiţi-vă la palatul de justitie. Procuror Gheorghe Serban, secretar al Asociaţiei juriştilor. Reacţionează la o critică la adresa sa că ar fi fost coleg de asociaţie cu generalul Nuţă. Dacă e aşa, atunci trebuie adaugaţi şi alţi colegi:Teofil Pop, Nicolae Bracaciu, uns de Maria Bobu, Sanda Ghimpu, Stanciu Arpenaru, Emanuil Chiriţescu şi Romul Oprea, directori în Ministerul Justitiei, Ioan Manole vicepresedintele tribunalului Suprem, Gheorghe Diaconesu adjunct al procurorului general şi membru al Comisiei de revizie CC PCR, etc. UJDR a epurat doar două salariate necorespunzatoare pentru că nu au făcut parte din PCR întărind însă organizaţia de bază PCR condusă de tov. Irina Zlătescu Moroianu, membră a Comitetului de partid pe presă şi edituri: de la secţia propagandă şi presa CC PCR a fost adus tov. Emil Marinache care se ascunde în colectivul de redacţie al „Palatului de justiţie” sub numele de Mihai Melercan, tov, Mihai Albici din comitetul sindicatului ceauşist pe presă şi edituri, Titus Andrei, de la Scînteia, călit de Florea Ceauşescu – căruia i s-a încredinţat funcţia de secretar general de redacţie. Astfel, gazeta Palatul de justitie este în fapt organul de presă al PCR care continua în ilegalitate. Ei ne conduc pe noul drum al justiţiei româneşti. Neprihănitul tovarăş Gheorghe Chivulescu, fost şef la secţia pentru probleme militare şi de justiţie a CC pcr, membru a CC.PCR şi ministru al justitiei ceauşiste, depune astăzi coroane de flori în Piaţa eroilor din Braşov, întinîndu-le memoria. Nu ne mirăm de ce UJDR recunoaşte dreptul de iniţiator şi fondator tovarăşului Teodor Vasiliu, fost şef al secţiei cu probleme militare şi de justie al CC PCR, ministru al justiţiei ceauşiste, procuror militar în procesele din anii 50 şi actualul preşedinte al Curţii Supreme de justiţie. De aceea UJDR reclamă moştenirea celor 7 milioane de lei ale Asociaţiei juriştilor, dar refuză convocarea conferinţei pe ţară a juriştilor pentru a se alege democratic organele de conducere. [IR: Cu agenţii juridici ai regimului represiv rămaşi în posturi, Justiţia „autonomă” (adică scăpată de epurarea politică absolut necesară) şi-a servit cu credinţă foştii stăpîni. Unii- ca judecători şi procurori. Alţii – ca avocaţi. Alţii- veghind la Curtea Supremă de justiţie. Alţii, secretînd teoriile de „drept” necesare acoperirii formale a nedreptăţii. Ne putem explica de ce juriştii români au tăcut mîlc după 1989, atunci cînd ar fi fost atîta nevoie de denunţarea continuităţii legislative comuniste.O pozitie care ne-a costat mult.]

Fişă dosar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Număr dosar: 5579/1/2005 (1293/2005)
Data: 27.04.2005
Materie juridică: Contencios administrativ şi fiscal
Obiect: pensii Ministerul Justiţiei
Stadiu procesual: Recurs

Părţi
1. BRACACIU NICOLAE Intimat, Reclamant
2. MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE Recurent, Pârât

Termene de judecată
Nr. Data Soluţie Detalii
1. 04.11.2005
Decizia nr. 5315 / 04.11.2005. Respinge recursul ca nefondat. Soluţionare
2. 19.09.2005
– –
3. 04.07.2005
– –