„Ia-ți fă tinicheaua înapoi, te-ai spălat după sexul orar? ”

Doamna Narcisa Iorga , distinsă jurnalistă, compară mărțișoarele primite de noi, cadrele didactice, cu plicurile pe care suntem nevoiți noi ca și pacienți  să le dăm mită doctorilor din spitale ca să aibă bunăvoința, după grosimea teancului de bani, să își facă meseria pentru care au fost școliți  iar acum sunt plătiți de către statul român. 

Mă faceți să râd doamnă.

Primesc de 36 de ani în fiecare zi de 1 martie mici bucăți de tablă viu colorată și fără nicio valoare materială, costă în jur de 1 leu, dar care pentru noi dascălii reprezintă o valoare sentimentală. Din puținul lor, unii elevi consideră că am merita să primim acest simbol.

Am prin cutii vreo câteva zeci sau sute de astfel de obiecte, nu am fost nici mai sănătoasă și nici mai prosperă datorită lor, și le-aș dona cu dragă inimă cuiva deoarece nu mă lasă sufletul să le arunc la gunoi.

Doamna Narcisa Iorga crede că noi, femeile dascăl, am făcut avere cu aceste obiecte. Mă mir că nu anunță și DNA-ul  că avem conturi ilicite din banii luați pe mărțișoare.

Doamna în cauză uită faptul că noi, ca dascăli, suntem obligați să îi educăm pe acești tineri care, spre disperarea noastră, înțeleg după modelele promovate de către „ câinele democrației ”, toate și toți colegi de-ai doamnei Narcisa Iorga  că mai importantă decât cultura sunt banii, și că nu ne putem permite să refuzăm un gest al lor chiar dacă niciodată nu ne-ar face plăcere să purtăm acele kitsch-uri.

Ba, câteodată ne expunem fără știința noastră unor situații grețoase.

Acum vreo trei ani una dintre elevele mele a fost prinsă făcând sex oral. După ce am aflat despre eveniment, nu am dormit aproape toată noaptea de greață gândindu-mă că mi-a oferit un mărțișor și m-a sărutat pe obraz.

După mintea doamnei  Narcisa Iorga trebuia să-i spun :

„Ia-ți fă tinicheaua înapoi, te-ai spălat după sexul orar? ”