În septembrie 1998, am fost de acord să devin director cu delegaţie, în şcoala unde lucram şi lucrez şi azi ca profesor de matematică.

Directorul demisionase din funcţie, niciunul dintre colegii mei nu a vrut să accepte această funcţie , era o şcoală unde izbucneau des conflicte, dar eu am acceptat pentru că nu mai făceam faţă cheltuielilor curente deoarece îmi cumpărasem un televisor color. Indemnizaţia de director era de 200 lei, cât rata lunară la televizor.

Nu dădeam doi bani pe funcţie, credeam că se reduce la a schimba becurile arse şi geamurile sparte. Şcoala avea la vremea respectivă peste o sută de geamuri sparte şi în fiecare clasă dacă se aprindeau trei becuri din nouă.
Am descoperit că nu ştiu nimic despre managementul unei şcoli şi … mi-am cumpărat cărţi pe care le-am studiat cu multă pasiune. Era ceva nou.

Vremurile s-au schimbat şi, pentru că în primul rând sunt cadru didactic, am terminat şi un master în management educaţional la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti.

După cum ştim cu toţii promovarea într-o funcţie nu se face pe criterii de competenţă ci pe criterii de apartenenţă la ,, o gaşcă transpartinică ”.
Pentru că îmi place să gândesc cu propriul meu cap, sunt atipică spun şefii mei, am fluierat în biserică fiind împotriva suspendării preşedintelui Traian Băsescu şi astfel după zece ani, mi-am pierdut funcţia de director, pe care în 2008 o ocupam de această dată cu concurs.

Duhovnicul meu m-a sfătuit să accept precum Iov şi să nu mă revolt.

Am acceptat că atâta timp doar mi-a fost scris să fiu manager, totul se face cu voia lui Dumnezeu, dar nu pot să accept să trăiesc într-o societate coruptă şi să tac, mi-ar fi ruşine de mine să mă privesc în oglindă, mi-ar fi ruşine de băieţii mei care poate într-o zi mi-ar reproşa că am fost laşă, mi-ar fi ruşine de elevii mei pe care i-am educat şi îi educ în continuare în spiritul cinstei şi dreptăţii. Vreau să pot să privesc în ochii celorlalţi şi să nu îmi fie ruşine de mine.

Lupta mea este inegală, ceilalţi deţin întreaga putere, dar eu îl am pe Dumnezeu alături de mine

29 de gânduri despre „Lupta mea este inegală, ceilalţi deţin întreaga putere, dar eu îl am pe Dumnezeu alături de mine

  1. DRAGA CAMY ITI ADRESEZ CATEVA GANDURI : ,, NIHIL SINE DEUS ! ” , ,, CARPE DIEM ! ”
    Sunt spuse din SUFLET !
    VIATA este atat de NEDREAPTA de cele mai multe ori , incat nu se mai merita , sa TE consumi !
    Asa faci pe plac dusmanilor sau oamenilor fara o scara de valori , si principii morale , care vor sa distruga in general tot ce este mai NOBIL si UMAN in FIINTA TA ! Din pacate unii oameni s – au dezumanizat .
    Poarta doar MASTI DE FIER prin care nu mai pot , sa deosebeasca VALOAREA UNUI OM !
    Putini OAMENI cum esti TU , sa mai creada in CODUL BUNELOR MANIERE sau in
    PILDELE LUI DUMNEZEU ! Asa este . Traim vremuri foarte grele , dar in final VEI INVINGE ! DUMNEZEU SPUNE : PUTINI VOR FI CEI ALESI ! . Iar TU VEI FI CU SIGURANTA UNUL DINTRE ACEI OAMENI !

    Apreciază

    1. Alexandra, îţi mulţumesc ! Voi fi mai activă în viitoarele zile.Vreau ca limbajul folosit pe blogul meu să se deosebească de cel folosit de obicei pe alte bloguri. Deocamdată încerc să mă familiarizez cu tehnicile acestea noi. Cu drag, Carmen

      Apreciază

  2. Eu as apela la un film mai vechi, in care niste barbati din Houston iesisera la o bere mai spre suburbii de provincie. Bar clasic american. Se isca iz de scandal… „Taranoii” erau vreo zece, baietii erau doar cam 4 (nu mai tin minte detalii…) Red-heads observa asta, politicos, si afirma ca lupta e cam inegala. Replica e geniala: „Sigur ca da – v-ar mai trebui vreo doi din Houston…”

    Nu aspir acuma la suflet plin de sensibilitate. Aspir la a-i da un cap in gura lu’ Base.

    Apreciază

    1. Nu avem aceleaşi preferinţe politice. E clar.Viitorul va demonstra cine are dreptate şi cine greşeşte. Nici nu cred că are prea mare importanţă. Oamenii politici azi sunt şi mâine lumea i-a uitat.

      După ce am citit ,,Vânzătorul de cărţi ,, am realizat că mai există persoane care iubesc cărţile şi care suferă când sunt nevoite să se despartă de ele. Credeam că este o specie rară pe cale de dispariţie.

      Cum cred că nimic nu este întâmplător şi totul are un sens mi-am zis că, este drept că am pierdut multe milioane de lei vechi care îmi asigurau un trai decent dar, având foarte mult timp liber acum pot să navighez pe internet, ca director de şcoală aveam alte îndeletniciri, şi să descopăr oameni avizi după cunoaştere precum d-voastră. Şi pentru asta vă respect.

      Ca o ironie a sorţii, în treizeci de ani de când sunt profesoară ( de matematică) niciun coleg nu m-a impresionat cu ataşamentul său pentru literatură. Doar mama mea era în stare în loc să cumpere o pâine să prefere să dea ultimii bani din casă pe o carte.

      Apreciază

  3. Am divortat candva de un om cunoscut in cercurile politice , de catre doctori, avocati, judecatori, politisti. Toti avocatii refuzau sa apere cauzele mele pentru ca proceseleu erau aranjate ” de sus” si nici unul nu voia sa se amestece in ” afacerile” celorlalti. In Tribunalul Galati erau importante relatiile de orice fel si orice gen. procesul a fost tergiversat din oct 97 pâna in mai 2000. Amanari nejustificate, decizii ilegale, abuzive care nu aveau nici o legatura cu legea;toti betivii si toti puscariasii de pe strada erau martori in procesele mele,pe care nu-i vazusem niciodata; dar niciodata consemnat acest lucru in acte desi am sustinut. actele oficiale si probele din dosar erau furate astfel ca deciziile judecatorilor sa concorde cu motivarea lor. Dosarul de divort a fost numerotat de 6 ori. Orice persoana de pe strada avea dreptul de a -mi consulta dosarul in timp ce eu puteam sa-mi exercit acest drept cu foarte multe insistente la grefierele de serviciu sau mi se zicea simplu ca e la judecator, o forma de a refuza politicos.La mijloc era un apartament. Mi se furase copilul in acest scop, fostul era invatat de judecatorii- prieteni, iar acestia facusera promisiunea de a nu da curs cererilor mele de a-mi incredinta copilul. L-am vazut vorbind cu anumiti judecatori; In acest timp copilul fusese dus la scoala plin de raie si paduchi (am aflat de la invatatoarea lui de la acea vreme); dar pe judecatori nu-i interesa viata copilului ci cauza LUI : aceea de a tergiversa toate actiunile aflate pe rol. In timp ce audierea copilului se facea de la 11 ani dupa lege , copilul meu a fost audiat la 8 ani si jumatate , respectiv 9 ani si jumatate, impotriva legii .Ancheta sociala era aranjata, fostul lucra si lucreaza in Primarie. Nu avea nici o adeverinta le dosar in acest sens. era de-ajuns ca il cunosteau judecatorii. In nici o tara din lume nu este legiferata indepartarea copilului de mama, dar in cazul meu nu a existat nici o lege. Procesul meu nu s-a judecat nici dupa Codul Civil nici dupa Codul Familiei. S-a facut legea dupa ureche.
    Astfel toti judecatorii au stiut de aranjamentele din cadrul proceselor mele dar nici un judecator n-a indraznit sa-mi ia copilul pentru motive fabricate si nejusticate. Se vedea clar ca mi-a furat copilul si s-au fabricat probe . Si iata proaspata judecatoare sosita la Galati, Luminita Solea, dupa 2 sedinte de judecata, fara sa clipeasca, sustinuta de alti judecatori si cu dorinta de afirmare , pronunta sentinta impotriva mea de a-mi fi luat copilul fara nici un motiv temeinic. Si iata cum aceasta persoana, care habar nu are ce inseamna sa iti cresti copilul singura si apoi sa vina unul si sa-ti fure copilul gata crescut, isi permite sa dirijeze viata copilului meu ca si trenul in gara. Din fericire, acum dupa 10 ani de luat bataie si fugit de acasa de nenumarate ori,de rabdat de foame, 2 ani in care a ramas repetent, dupa 10 ani in care e batut frecvent de mama lui vitrega, sigur, copilul meu nu e de acord nici cu judecatoarea, si nici cu tatal lui.
    De 10 ani incoace,nu e zi in care sa nu cred ca Dumnezeu o sa faca dreptate pentru aceasta judecatoare si pentru toti cei care au participat din umbra la acest proces,si in mormant am sa ma rog sa le dea Dumnezeu ce merita caci nu au nici un Dumnezeu si pentru ca in Tribunalul Galati totul se cumpara si totul se vinde: copii, parinti, frati, martori, totul. Sper ca cei care vandut copilul sa nu aiba parte de copii niciodata. Sper sa sufere ca si copilul meu si sper sa aiba salariul meu de functionar de la acea data, dupa ce imi plateam avocatii.El a vandut apartamentul ca sa-si plateasca datoriile pentru ca cu banii ramasi a putut cu greu sa cumpere un apartament la periferie.
    Iar din sentinta de divort semnata de judecatoarea Luminita Solea ,reiese ca acestui copil nascut in 1971( in realitate 1991) trebuie sa-i platesc pensie alimentara pana in anul 2019( si nu 2009).
    Adica sa-i platesc pensie alimentara pana la varsta de 48 de ani… ??????
    Asta demonstreaza starea de euforie atunci cand s-a intocmit sentinta… ca s-a scris in jurul unu pahar cu bere…?
    Toti judecatorii din anii 1997-2000 stiu despre ce vorbesc si stiu despre mafia din Tribunalul galatean caci numai eu stiu doi judecatori care nu voiau sa dea sentinte conform « cerintelor » si care au fost mutati disciplinar : unul la Constanta- Mihaela Neagu si altul la Miercurea-Ciuc) . Aceste sunt 1/10 din ilegalitatile comise caci nu e totul.
    Procesul s-a judecat in aceesai masura in care s-a dat sentinta. O tragi-comedie …

    Apreciază

  4. Am citit cu multă atenţie ceea ce aţi scris.

    1 . În primul rând, şi să nu vă supăraţi pe mine, cred că trebuie rezolvate problemele băiatului pentru că, el a fost cel mai traumatizat şi afectat. Importantă este viitoarea lui carieră şi de aceea are nevoie de sprijinul d-voastră.

    2. Victimă a corupţiei din justiţie şi, îmi cer din nou scuze, este chiar şi soţul d-voastră care a fost nevoit să îşi vândă apartamentul. Un proces de divorţ şi o încredinţare nu poată să coste prea mult. Eu am trecut printr-un divorţ şi încredinţarea minorilor, soţul meu fiind avocat, şi el aranjase ce era de aranjat, şi nu m-a costat foarte mult procesul. Precis banii au fost ceruţi de avocat pentru mituirea diverselor persoane implicate sau daţi de dânsul personal.

    3. Ni se întâmplă toate acestea, pentru că suntem singuri sau singure împotriva unor instituţii corupte, în care sunt grupări de tip mafiot ai căror membrii se sprijină unii pe alţii, poliţişti, procurori, judecători, funcţionari din administraţia publică, etc. Câte odată mai transpiră câte ceva despre asta. Jurnaliştii au şi ei propriile interese, mai fac şi ei câte un mic şantaj sau tac pentru că au simpatiile lor politice.
    ONG-urile sunt şi ele cu interesele lor. Chiar au interese politice.
    Nu avem o societate civilă puternică, fiecare speră să nu treacă prin ceea ce aţi trecut d-voastră, ca şi multe alte persoane din ţara noastră, sau pur şi simplu mituiesc la rândul lor.

    Ca o concluzie nu ne sprijină nimeni altul decât Dumnezeu.

    Vă doresc mult succes! Este imperios necesar să îl ajutaţi pe copilului dumneavoastră ca să îşi facă o carieră şi să uite traumele la care a fost supus..

    Apreciază

  5. da…am gustat și eu din amăreala asta…
    Am senzația uneori că justiția și-a îndreptat atenția cu totul asupra învățământului, e drept, nu foarte ”curat”, numai că…e ciudat (?!) cum cei care ar trebui puși sub lupă…cad în picioare. Încă mai sper să fie un coșmar și să mă trezesc odată. (evident nu sunt atât de naivă cât să cred că se va și întâmpla 🙂 )
    Multă putere și răbdare tuturor care au nevoie…

    Apreciază

    1. Comentariul dvs. mi-a fost foarte folositor pentru că, dincolo de faptul că mi-a arătat că încălcasem o convenţie, de scriere, mi-a amintit fapte uitate. Susţinem cu toţii, dascălii, că elevii noştri sunt mult mai agitaţi decât înainte. Cât greşim!

      Mi-am amintit ieri, cum nu aveam răbdare să urmăresc pe abecedar, cu degetul, litera pe care o citea vreunul dintre colegii mei sau cum, niciodată, nu am citit un cuvânt literă cu literă ci doar începutul său deducând restul. Orice aş fi citit gândul îmi zbura şi, îmi imaginam ce sau cum aş fi tratat eu acel subiect.

      Nu ştiu cum se obişnuieşte acum dar aşa era acum o jumătate de secol.
      Cum am scris şi ieri, vă mulţumesc pentru că mi-aţi prilejuit multe aduceri aminte.

      Apreciază

  6. Chiar si cele mai mici detalii fac diferenta dintre o victorie si o infrangere. Suma erorilor creste exponential in timp pe cand cealalta doar linear. Cat de greu e sa realizezi ceva, cat de usor e sa distrugi.

    🙂

    Apreciază

    1. Răspund cu întârziere. 2 zile le-am dedicat familiei.

      Persoanele influente în general nu citesc mesajele. Pe blogurile lor scriu alţii.

      Un parlamentar îmi zicea: ,, Spuneţi că suntem prieteni.,,
      Ştiu ce înseamnă prietenia şi nu mă amăgeam că am fi prieteni când îi făceam campanie electorală.

      Ajuns ministru şi pentru că un coleg de-al meu era grav bolnav, alţi colegi tot profesori de matematică m-au rugat să-l contactez şi să-i cer ajutorul. L-am sunat. Dacă înainte mă căuta acum am aşteptat în zadar să-mi răspundă la telefon.

      Guvernele cad, puterea ajunge în opoziţie şi iar avea nevoie de sprijinul nostru şi al meu.

      I-am spus că am avut nevoie de el şi l-am căutat.

      Mi-a răspuns cinic: ,, O întrebam pe şefa de cabinet dacă m-a căutat vreun prefect sau director de mare centrală. Dacă nu mă căutase o astfel de persoană nu-mi pierdeam timpul la telefon.,,

      Acestea sunt persoanele importante !

      Ce se întâmplă în aceste momente ne demonstrează cum trebuie să fie persoanele care deranjează o persoană influentă.
      Trebuie să cotizeze!

      Nu vă iluzionaţi cu minciuna că PSD-iştii sunt altfel.

      În perioada guvernului Năstase , când Androneasca era ministru al educaţiei, un inspector general oltean de-al meu, din Craiova , mi-a arătat tot ,, birul,, pe care trebuia să-l ducă la minister.

      ,, Ce să fac? Mi-au cerut de la obraz.,,

      Apreciază

      1. Mulțumesc pentru răspuns. Si ma bucur nespus ca în ciuda opiniei diferite despre Băsescu, în rest ne cam asemănam în opinii despre oamenii politici. Ati văzut ca eu critic și PSD, chiar dacă cu ceva blândețe. Ideologia de stânga o simt mai apropiata și în program am văzut o parte din ideile mele. Vad ca oamenii de azi din PSD devin tot mai lichele. Poate ați citit interviul meu cu un membru fondator al PDSR in Oltenita.
        Multa sanatate.

        Apreciază

  7. Văd că Îl amesteci pe dumnezeu în povestea asta.
    Ai ideea câţi oameni au fost victime ale justiţiţiei deşi aveau o credinţă foarte mare?

    În Ardeal există încă nerezolvată povestea cu averile bisericilor greco-catolice, uneori retrocedările acestora era făcută de oameni case semnaseră pactul cu Diavolul (Securitatea). De exemplu legat de Mănăstirea Nicula de unde mitropolitul Anania a cerut să i se aducă pământ, din cauza lui această mânăstire nu a revenit la cei care au constrit-o. Se pare că nu prea se bagă Dumnezeu aici, el e cu Judecata de Apoi …
    Poate nu-ţi vine să crezi, există cazuri prin sate când cineva moare, el sau tatăl lui ori bunicul, au lucrat la constrirea unei biserici. Biserica să zicem că e neretrocedată. Nici măcar nu trag clopotele când trece alaiul mortuar. La procesele de retrocedare se pare că Dumnezeu nu vrea să se bage…
    Ei zic că ar trebui lăsat în pace, nu cred că poate fi invocat cu orice ocazie, deşi se obişnuieşte. Am văzut garaje şi birturi sfinţite, am văzut maşini sfinţite, am văzut înghesuilaă la moaşte (unul aud că îşi freaca portofelul de raclă).

    Zici:”Duhovnicul meu m-a sfătuit să accept precum Iov şi să nu mă revolt.” Eu l-aş bate pentru chestia asta.
    Din partea unui duhovnic asta e o mare nemernicie. Am auzit pe la televizor despre unul careîi spunea unei fete care i-a spus că s-a culcat cu unu că e gata, pedeapsa o mânâncâ. nu mai are nici o şansă să scape de pedeapsa eternă. Duhovnicul respectiv era cunosct ca un om cu o mare credinţă, deci era considerat extrem de înţelept. Ştii ce a făcut fata când a auzit ce i-a zis cretinul? S-a dus şi s-a spănzurat.
    Văd că prin sud şi poate prin Moldova e foarte cool să te duci la duhovnic… cel puţin dacă ceva nu iese, se dă vina pe Dumnezeu şi gata, problema e rezovată…
    Aminteşteţi că şi Corogeanu era duhovnicul nefericitei ăleia pe care a ucis-o pe cruce….
    Dumnezeu îţi dă, da’ nu-ţi bagă-n traistă.

    Dacă eşti în maşină, pe linia ferată moare motorul, de departe vine trenul. Ce faci, stai şi te rogi să oprească trenul sau cobori şi fugi să îţi salvezi viaţa? Duhovnicul ar putea să îţi spună că e mai bine să stai, dacă ai credinţă Divinitatea va opri trenul ucigaş, şi astfel se va salva şi maşina…Ce faci?

    Apreciază

    1. Aşa sunteţi voi bărbaţii ! Şi fiul meu mi-a spus acelaşi lucru. Scrii despre justiţie , lasă-L pe Dumnezeu, nu-L amesteca. Nu m-am putut abţine.
      Este drept că nu am câştigat niciun proces dar aproape toţi cei care m-au nedreptăţit într-un fel sau altul şi-au pierdut funcţiile deţinute pentru care s-au făcut frate şi cu dracul, mituind în stânga şi dreapta. Mai au rămas doar două persoane dar timpul merge înainte şi judecata Divină la fel.

      Crezi că mi-am dorit să-i văd în puşcării pentru falsurile intelectuale săvârşite?

      Apreciază

    2. E o poveste foarte frumoasă cu o inundaţie mare, mare de tot.

      Un bărbat habotnic se urcă pe acoperişul de la casă şi aşteaptă un semn Divin. Vin nişte oameni şi-l roagă să coboare că îl salvează ei. Omul nu ştia să înoate. Îi refuză. După un timp vin alţii pe care îi refuză din nou. Până la urmă moare înnecat. Ajuns la Dumnezeu îi reproşează faptul că i-a înşelat credinţa.

      Dumnezeu mirat îl întreabă: Nu eu am avut grijă să-ţi trimet oameni să te salveze ? De ce i-ai refuzat?

      Apreciază

  8. povestea a sintetizat o idee pe care voiam și eu să o punctez.
    @ Blue: oamenii de genul celor pe care îi descrii, nu știu ce înseamnă credința. Și atâta vreme cât îți raportezi credința la ce fac sau zic sau propun OAMENII, supuși, firesc, greșelii, păcatului sau cum vrem să-i spunem, ea nu mai este credință. Cred că dincolo de toate, a crede în Dumnezeu (sub oricare alt nume apare în religii diferite) înseamnă a înțelege că viața pe care o avem aici e un privilegiu și că trebuie să ne-o construim așa cum vrem să ne simțim. De aceea, cu riscul de a fi acuzată de erezie, cred că a crede în Dumnezeu înseamnă (și) a crede în noi înșine.

    Apreciază

  9. @dagatha,

    Cred că o să răspundă şi el după ce termină lupta cu irealităţile, antenele, oteveul şi toţi politicienii ăştia corupţi. El, chiar dacă se arată mai dur, are un suflet cu mult mai bun decât vrea să arate şi nu am decât să-i mulţumesc pentru încrederea pe care mi-a arătat-o.

    Ce spui, te rog să-mi dai voie să mă adresez astfel, este deja o problemă filosofică.

    Occidentalii au preluat de la orientali ideea că Dumnezeu este în noi şi, ca urmare, şi noi suntem Dumnezeu.

    Răsăritenii, cei care sunt apropiaţi mai mult de ortodoxism susţin că noi în faţa lui Dumnezeu trebuie să ne smerim şi să plecaţi să-I spunem mereu: ,, Facă-se voia Ta , Doamne!,,. Adică, noi nu suntem decât o fărâmă de praf, de ţărână.

    Eu , cu toate că am citit tot felul de cărţi care m-au încântat, nu pot să mă detaşez de aceste idei religioase ce ţin de ortodoxism. Nu pot să cred că nu există Iad şi să nu-mi fie teamă să ajung acolo.

    Apreciază

  10. dar nu era un comnetariu „contra” ideilor spuse de Blue, doar o completare. nu judec oamenii în general (cel puțin, încerc), mai ales după o intervenție pe blog 🙂
    discuțiile pe tema aceasta sunt, de obicei, lungi, intrerminabile și generează polemici. eu cred că fiecare are o percepție individualizată asupra a ceea ce înseamnă divinitatea, care o dublează pe cea colectivă sau o exclude, după caz.
    sărbători fericite!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s