„Punct și de la capăt”

Îmi încalc promisiunea pe care mi-o făcusem și public un articol politic care îmi demonstrează faptul că nu sunt singura ce gândesc astfel. Să fiu iertată!

Gradina de hartie

Mare ghinion pe țara asta cu Băsescu! Un marinar necioplit care s-a găsit s-arate că negrul e negru când toată clasa politică se jura că e roz-trandafiriu. După un deceniu, indezirabilul care a îndrăznit să dea peste cap cutumele ipocrite ale dublului limbaj și ale agendelor duble, însfârșit îi lasă stăpâni, la cârmă. Politicienii pot răsufla ușurați.

Când dorința concentrată într-un slogan politic e lansată de pe un fundament găunos, anticipează neputința. Pregătește eșecul. Grăbește căderea. Prezidențiabilul Ponta anunța victorios c-o să-i unească pe români. I-a unit, ca nimeni altul, împotriva lui. Prin „Punct și de la capăt”, noul ales dă de știre că debăsificarea promisă de useliști e o obligație „morală” și pentru el. Obiectiv major, cum ar spune un consilier uns proaspăt la cancelaria dumisale. Prin urmare, anti-băsismul e datorie de onoare. Odată cu alegerea Noului, proiectul trebuie continuat în altă formă. Cum s-a și demonstrat live de…

Vezi articol original 251 de cuvinte mai mult

Publicat în Fără categorie

„Misticisme ” de Crăciun

images3175VV6D
A fost odată, ca niciodată , a fost un preot în Radovan foarte credincios și iubitor .
Preotul nostru avea două fete cărora le cerea să țină cu strictețe fiecare post al anului .
Într-o iarnă în ziua de Ignat , atunci se taia porcul la țară, una dintre fetele preotului nu s-a mai putut abține și a băgat o bucățică de șorici în gură.
Ghinionul ei, preotul fire iute și neastâmpărată , ca orice oltean , a apărut brusc în locul unde se înjunghiase porcul și unde se tranșase.
Sărmana fată, speriată de dojenile care aveau să urmeze dacă tatăl ei o vedea mestecând șoricul de la porcul tocmai sacrificat a înghițit-o nemestecată .
Tânăra domnișoară s-a învinețit , toți și-au imaginat că din cauza frigului îndurat , și a căzut moartă pe jos.

Doamne, ce supărare a fost în casa preotului și ce jelanie i-a cuprins pe toți !
În loc să se pregătească pentru sfânta zi de Crăciun preotul, cu întrega sa familie, a început pregătirile de înmormântare.
Porcul urma să fie dat la masa de pomenire , pomana porcului este un prilej de mare bucurie, s-a transformat într-o reuniune ce urma după slujba de înmormântare.
Ce nu v-am povestit este că tânăra avusese un iubit, un băiat sărac, pe care preotul bogat , ca toți popii , nici nu voia să-l vadă în fața ochilor darămite să-l accepte ca ginere.
Când acesta a auzit de moartea iubitei sale, dragoste ținută în mare secret, împreună cu prietenii săi a mers la una din cârciumile satului și, cum îi stă bine unui bărbat, s-a îmbătat mangă.
Între timp mai apărea câte un băiat , pe atunci nu existau fete cu fițe , care povestea ce aflase despre decedată și despre slujba de înmormântare.
Unul dintre băieți a povestit cu mare haz cum preotul fire zgârcită de altfel, hotărâse să-și îngroape fată în rochie de mireasă și cu salba de aur la gât.
Supărat era băiatul, cătrănit tare de atâta necaz, dar și băutura își făcuse efectul.
Împreună cu încă vreo doi –trei alți tineri s-au hotărât ca spre zorii zilei, atunci când toți consătenii dormeau duși, înainte de cântatul cocoșilor să meargă în cimitir și să dezgroape sicriul fetei ca să fure salba de aur.

Cu lumânări sau torțe, nu vreau să vă mint cu amânunte de- astea, băieții au mers în cimitir și-au descoperit coșciugul.
Ca să-și facă curaj aveau lângă ei câteva sticle cu vin din care trăgeau câte-o dușcă.
Au ridicat capacul sicriului apoi au încercat să tragă de salba de aur. Noapte, băieții neîndemânatici și beți, au tras ca proștii în loc să caute mecanismul minuscul cu care se închidea bijuteria.
Știți povestea cu ridichea uriașă ?
Cam la fel trăgeau unul de celălalt și iubitul moartei de salbă.
Întuneric beznă, până și stelele nu mai licăreau pe cer sau nu le mai vedeau băieții, cât să-ți bagi degetele în ochi, când , deodată , s-a auzit un zgomot ca un horcăit .
Băieții s-au îngrozit și urlând cât îi ținea gura au fugit care încotro lăsând baltă torțele aprinse, cazmalele și lopețile.
Bănuiți cred că zgomotul s-a datorat șoriciului ce ieșise din gura fetei eliberându-I gâtul .
Aceasta s-a trezit, îmbrăcată doar în straiele subțiri ale rochiei de mireasă , într-un coșciug înconjurat de grămezi de pământ proaspăt săpat.

felicitari-online-imagini_de_basm-278[1]
S-a ridicat mititica din cutia în care fusese depusă, și-a ridicat poalele rochiței și fugind cât de repede putea, mai mult de frig decât de teamă, s-a îndreptat către casa părintească.
Când am aflat eu povestea , o scurtez ca să nu vă plictisesc, tânăra noastră era medic în sat , cu copii la rându-I, și mai toți când vorbeau despre ea îi ziceau „ moarta de la Radovan ”.
Părintele fusese atât de fericit când văzuse minunea lui Dumnezeu, pe fiica lui din morți înviată, că îi dăduse tânărului ce -o salvase , e drept în mod involuntar, drept recunoștință mâna fiicei sale .
Și uite așa, s-a terminat povestea mea despre din zorii unei zile din Radovan.

PS Am redenunit-o „ misticisme ” pentru toți cei care cred că Dumnezeu nu mai face minuni. Ei, scepticii, vor spune că nu s-a întâmplat mare lucru dar întrebați-o pe doamna doctor care a trait aceste clipe și să vedem ce vă spune.

PSS Un Crăciun fericit vă doresc tuturor!

Imagini deosebite cu ierni ale copilăriei mele veți găsi la Rares -Constantin si Antonia – Elena  și la  Predescu Laurentiu

„ Grețoșisme ” de Crăciun !

imagesMVGKP3CI

Poate că a mai citit și altcineva pildele scrise de părintele Cleopa, poate a mai fost și altcineva uimit de frumusețea și înțelepciunea ce răzbat din ele, nu am pretenția că aș fi singura care le-a găsit rătăcite prin reviste. Dumnezeu ne iubește oricât de păcătoși am fi, este perfect adevărat,  dar ne și dă exact ce merităm. Există un scop în toate  !

21 decembrie 2014, la plecarea președintelui Traian Băsescu de la Palatul Cotroceni
21 decembrie 2014, la plecarea președintelui Traian Băsescu de la Palatul Cotroceni

Ieri seară am scris Traian, cel iubit de Dumnezeu!

Nu mi s-a părut a avea o formă mistică pentru că m-am ferit să intru într-o zonă pe care foarte puțini o acceptă. După zeci de ani de educație  ateistă este greu să crezi în altceva decât în originea darwinistă!

Am scris  acele rânduri convinsă fiind de faptul că președintele Traian Băsescu a știut , nu doar a știut ci și a simțit,  tot timpul că deasupra sa veghează bunul Dumnezeu și la El s-a rugat în momentele  grele pentru țară. Recesiunea omoară lent, nu este spectaculos   precum o furtună sau un uragan,  și cei  200 000 de bugetari ce puteau să rămână fără un loc de muncă în anul 2010 poate vor înțelege asta cândva.

A povestit  chiar el, comandantul nostru timp de 10 ani, despre momentele de mare cumpănă când marea era  dezlănțuită  și când salvarea sa și a oamenilor săi depindea  doar  de mila Lui, a Domnului.

Cine n-a simțit niciodată mâna care te ridică și te scapă de necaz nu poate să priceapă ce înseamnă ajutorul ceresc, gândește că-s misticisme.images[3]

Mi s-a reproșat că mă port ca pe vremea lui Ceaușescu sau ca nord-coreenii. Păcat! De la intelectuali  mă aștept , inutil se pare,  să gândească și nu doar să fie partizanii partidului din care fac parte.

Toți actorii cu care astăzi vă lăudați că vă susțin, să-l nominalizez  doar pe Florin Zamfirache,  au obținut beneficii în acele vremuri .

Traian Băsescu nu poate să-mi ofere nimic acum  în schimbul unor gânduri pe care mi le exprim liber , nu am beneficiat de funcții  ba, mai mult, mi-am pierdut-o pe cea pe care-o dețineam pentru că am fost împotriva suspendării sale în anul 2007.

Nici măcar o bere
Nici măcar o bere

Au trecut 25 de ani de la schimbarea fostului regim și cu toate că ne declarăm religioși și credincioși am rămas aceeași superficiali care ținem datinile fără a crede sincer în esența lor.

Vă doresc tuturor , credincioși sinceri sau doar pentru salvarea aparențelor, un  Crăciun fericit!

PS   Ce greață nesfârșită îmi provoacă toți cei care-au beneficiat de pe urma marinarului iar acum nu se opresc din a critica tot ce face el.

 

Traian, cel iubit de Dumnezeu!

Ne declarăm cu toții ortodocși , ne facem zeci de cruci și mai ales ne ospătăm până ajungem la spital de Crăciun sau Paști.

Dacă nu mă credeți, mergeți în carmangerii sau mall-uri și vă veți gândi că se apropie în mod sigur  Apocalipsa din Biblie  vâzând   cozile la care se stă ore în șir.

Ce uităm, aproape cu toții,  este Sfânta Scriptură și anume pasajul  unde scrie că niciun fir de păr nu cade fără voia Domnului.

Nici un fir de păr nu cade

Fără știrea Domnului

Nici o lacrimă vărsată

Din credință nu-i uitată

Și o inimă curată.”

Multă lume l-a admirat pe președintele Traian Băsescu pentru flerul său sau l-a dușmănit pentru „ animalul politic ”care este, mulți l-au invidiat  pentru faptul că până astăzi nu a pierdut „vreo bătălie” în care a intrat , dar nimeni nu și-a amintit despre cât de credincios este el.

Când l-am văzut sărutând drapelul țării mi-am zis cât de smerit este omul Traian Băsescu în anumite momente și tot atunci mi-am amintit ce iubește Dumnezeu cel mai mult.

Știți ?

Cel mai simplu lucru, și acela prost făcut!

images[9]

Stau și mă minunez cum încercați să ne prostiți până și cu cele mai importante simboluri, reguli și regulamente. Toate stilistele bănuite , sunt ferm convinsă  că ele de fapt  urmăresc să  o aibă pe prima doamnă drept clientă și de aceea sunt revoltate de lungimea rochiței, de materialul înflorat  sau de mânecile prea scurte, ne vorbesc despre încălcarea  protocolului  unei persoane  care nu este altceva decât soție. N-am auzit că ar fi depus vreun jurământ cu mâna pe biblie sau mă înșel eu? În schimb, se trece cu vederea mâna ținută pe piept de către președintele Klaus Iohannis  în timp ce se cânta imnul țării.

N-aveți nimic sfânt, ne prostiți tot timpul !images[9]

Oameni buni, în România, când se intonează imnul republicii trebuie să stai în poziție de drepți !

Dar de ce mă mir, nu ați fost voi cei care huiduiați în trecut în acel moment solemn ?

Dacă tot se laudă cu „ lucrul bine făcut” să înceapă cu cel mai simplu lucru, poziția de drepți când se intonează imnul țării.

Modul în care se salută  sau nu, mă refer la militari, poate să ducă la plutonul de execuție în timp de război.

Întrebare, domnul președinte Klaus Iohannis  nu și-a efectuat stagiul militar ? Era obligatoriu și doar pe motive de sănătate se putea cineva eschiva în regimul trecut.

 

 

„Tu !? N-ai voie să vorbești! ”

La fel de hotărât mi-l imaginez și pe directorul meu când le cerea colegilor să mă izoleze
La fel de hotărât mi-l imaginez și pe directorul meu când le cerea colegilor să mă izoleze

Condiția suplinitorului din educație este un pic mai bună decât cea a celor angajați din  mediul privat. Condițiile de muncă sunt sensibil mai ușoare dar, în schimb , cel care nu a găsit o catedră pe care să se poată titulariza trebuie „să joace  cum I se cântă”. Adică, atunci când niciun titular nu poate să fie obligat să îndeplinească o anumită sarcină aceasta este adusă la îndeplinire de către suplinitor.

Cunosc situații când o persoană a primit sarcina de a susține „un cerc pedagogic” cu toate că abia reușise să se angajeze pentru prima oară ca profesoară  sau , când o alta, a susținut lecții deschise în fața unor inspectori veniți din minister. Când titularii lipsesc cine oare credeți că-i înlocuiesc la ore ? Pe mine mulți colegi  s-au supărat , pe când eram directoare, că n-am mai admis ca bibliotecara să intre la ore în locul celor care ani de zile fuseseră plătiți pentru ore pe care nu le făcuseră ei .

Sunt situații comune  multor școli și au devenit, ca și în alte cazuri cum ar fi necinstea,  normale .

Anul trecut însă până și eu am rămas interzisă în momentul în care o titulară care îndeplinește o funcție minoră, avea exemplu de la șeful nostru,  i-a spus unei profesoare suplinitoare:

„ Tu ?! N-ai voie să vorbești!” Abia ajunsă acasă am realizat că viața suplinitorilor calificați, la 24 ani de la căderea regimului totalitar, este mult mai aspră. Eu, una, nici măcar atunci n-am fost martora unei astfel de exprimări deplasate.

Marțea trecută  s-a susținut o lecție deschisă de către șefa comisiei din care fac și eu parte. Lecția a fost una normală, ceva previzibil, pentru o clasă bună.

La discuții , crezând că trăim într-o democrație PSD-istă, fiecare ne-am exprimat părerile. A îndrăznit să vorbească și colega care este suplinitoare în școala noastră. Cea căreia i se spusese cu un  an înainte că nu are voie să vorbească. Urmarea ?

A doua zi a fost asistată de către „șefa noastră. ”

Pe mine nu m-a mirat purtarea ei , mulți dintre colegi au fost stupefiați, deoarece am pățit același lucru în  luna aprilie a anului  2013.

Norocul ei , dacă pot să mă exprim astfel, a fost că directoarele adjuncte, fiind bolnave amândouă , nu erau la școală. În cazul meu i-am găsit în clasă, nu fusesem anunțată în prealabil,  pe directorul școlii, pe directoarea adjunctă și pe șefa comisiei de matematică. Detașamentul  de forță care încerca să mă sperie   se întreabă încă, câtă inocență din partea lor,  de ce nu trec peste episodul respectiv și nu mă opresc din dezvăluirea  abuzurilor la care sunt martoră.

PS  Cred că marea greșeală a colegei mele, cea care are statutul de suplinitoare, este aceea că a îndrăznit să vorbească cu mine cu toate că exista o cerere expresă, din ziua de 17 noiembrie,  în acest sens din partea directorului liceului nostru. Liderul de sindicat, cel care în mod normal ar trebuie să ne apere de abuzurile patronatului, nu-mi mai vorbește din aceea zi! Cât de repede sindicatul a redevenit „curea de transmisie” a partidului de guvernământ! Cât de repede!

Mândră că sunt româncă, la mulți ani România!

Imediat după euforia din timpul loviturii de stat, regizată atât de bine încât ne- a fost prezentată drept Revoluție iar nouă tuturor ne-a convenit să credem că ar fi fost astfel , era o  dovadă de mare curaj, am descoperit lașitatea , perfidia , lăcomia , mârlănia și tupeul unora dintre noi care se băteau cu pumnul în piept că sunt curajoși, sinceri și dezinteresați.

Am văzut minerii veniți în Capitală, am văzut mahalagioaicele care instigau la violență, puteam să le cad drept victimă,   muncitorii care se lăudau că se spre deosebire de intelectuali muncesc fără să gândească,  am văzut persoane din provincie, la sute de kilometrii distanță de București,  iritate de gălăgia făcută de către „golanii ” ce scandau în stradă. După aceea multe , prea multe, am văzut dar nimic nu m-a mai făcut să sufăr atât de rău încât să-mi fie rușine pentru  faptul că sunt româncă ca atunci  când am văzut români bătuți de către minerii , tot români, veniți să „planteze flori”.10436341_730774907020879_8907509671122285414_n[1]

Încercarea de lovitură de stat , cea din vara anului 2012, corupția politicienilor cât și a celor din structurile statului, de la medici, dascăli, polițiști, procurori, judecători, și până la primari sau președinți de consilii județene, m-au îngrozit și mi-au mărit dezgustul.

Sufeream vâzând dârzenia altor popoare, curajul cu care luptau pentru drepturile lor. Îi invidiam și îmi pierdusem orice speranță . 16 noiembrie 2014, ziua în care s-a întâmplat o minune.

Niciodată din decembrie 1990, după 25 ani de la Dumineca Orbului,  n-am mai fost atât de fericită și de mândră de faptul că sunt româncă ca în ziua, tot o duminecă,  deșteptării noastre.

Azi, de ziua României, mulțumesc românilor care, cu un civism matur, au demonstrat că și noi românii suntem demni de respect. La mulți ani România!