Abia acum am timpul necesar să mă gândesc sau, poate, altă viziune asupra vieții încât am ajuns să consider că nu doar genele sunt de vină pentru ce am făcut în viață. Educația , nu mă refer la cea directă, pe care-am primit-o prin sute de ore , dacă nu mii, de teorii a chibritului a avut un rol important dar mult mai eficace a fost exemplul personal dat de familie în orice situație. Fără să vrem, de cele mai multe, ori urmăm același drum și aceleași tipare.
Bunica mea , cea pe care-o IUBESC acum, mai mult chiar decât atunci când era în viață, a fost cea care ne-a făcut, conștient sau nu , să alegem a ne purta într-un anumit mod în viață.
VRAJA naturii de care era legată în mod ancestral, ARSURA inteligenței ce zăcea în ea neștiută de nimeni și ca atare nerecunoscută, BOALA de inimă a bunicului sau toate împreună o purtaseră pe drumul medicinei tradiționale.
Bunica părea că se pierde printre toți ceilalți, modestă și cuminte. Oricine ar fi văzut-o ar fi crezut că e o femeia ca oricare alta. Nimeni, dar nimeni nu și-ar fi putut închipui puterea ei de înțelegere și mai ales emanciparea ei.
Văd astăzi cu uimire cum oameni culți, educați , învățați scriu și vorbesc despre o altfel de medicină decât cea alopată.
Își poate imagina cineva că bunica mea a cumpărat acum aproape 100 ani o carte , cea a preotului german Sebastian Kneipp , marele vindecator din secolul al XVIII lea, și și-a tratat copiii și mai târziu nepoții după ea ?
N-am să vă mint acum, exagerând, afirmând că ne-a lipsit până și ASPIRINA din casă. Nu. Tratamentele naturiste necesită răbdare multă și o muncă obositoare. Este mult mai ușor să mergi la farmacie și să iei TRAISTA plină de doctorii pe care, mai apoi, să le înghiți cu apă.
Altceva înseamnă tratamentul cu apă rece sau fierbinte, împachetări, dușuri, spălături.
Altceva înseamnă băutura AURIE , acel șodou al copilăriei, din GĂLBENUȘ frecat cu miere și lapte fiert.
În NEAGRA perioadă a comunismului, când informația era cunoscută de foarte puțini , mama mea o urma pe bunica și folosea aceleași metode înfierate de orânduire și considerate a fi o dovadă clară a ignoranței.
Să vă spun că bunica avea aproape 80 ani când încă se spăla pe față cu MĂLAI ? Pentru a și-o curăța de impurități. Vă spun eu pentru că îmi dau seama că n-o să mă întrebați așa discreți cum vă cunosc.
Să nu vă imaginați că nu mai umbla și ea cu CIOARA vopsită dar despre asta vă voi povesti altă dată în cazul că nu voi uita.
Prefer să mă gândesc la bunica sau bunicul meu râzând veseli cu CIREAȘA roșie pusă după ureche.
Dacă tonul este cumva plin de lăudăroșenie vă rog să mă iertați. Cine rezistă tentației de a se lăuda cu propria copilărie, care-i pare mult mai frumoasă decât a celor mai tineri, atunci când se apropie de toamna vieții ?
Diriga, ca de obicei, este :
Mult mai harnici și-au prezentat deja tema :
sara, virusache, tiberiu, vero, redsky, rokssana, scorpio, blueriver
Dictatura justitiei 
frumoasa postare,
chiar f. faina,
🙂
ApreciazăApreciază
Scorpy, îți mulțumesc ! Încerc să evidențiez faptul că rolul educativ al familiei este covârsitor. În vremurile de astăzi ne trezim că ne sunt aruncați copiii în brațe , elevii noștri, și suntem făcuți responsabili pentru întreaga lor purtare.
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, bunicii au avut grija de noi cu trtamente vechi de sute de ani. Parca aratam mi bine fata de ate generatii.
ApreciazăApreciază
Pisicaru, încerc să arăt că nu acum au fost descoperite nici focul și nici roata.
Bunicii noștri le cunoșteau.
ApreciazăApreciază
că îmi place cum scrii, cred că ştii deja, dar de data aceasta ai deschis o poartă spre sufletul tău şi simt atât de multă iubire acolo, copleşitoare… bunica ta! 🙂 te preţuiesc de astăzi mai mult pentru iubirea care se prelinge printre cele douăsprezece cuvinte, căci nu, nu e laudă, e iubire…
îţi mulţumesc mult că ai împărţit acest colţ de suflet cu noi.
ApreciazăApreciază
Psi, îți mulțumesc și ție. Știu că și voi , fiecare dintre cei care scrieți sau doar citiți, aveți în suflet flacăra aceasta a iubirii pentru cei care v-au crescut , ca și pe mine, cu multă dăruire.
ApreciazăApreciază
Dj,
si eu spun ca in primul rind este vina parintilor daca ies copii educati sau needucati, apoi a anturajului copiilor si a profesorilor.
O chestie ciudata citita zilele astea.
Urmare unui sondaj facut (nu mai stiu unde, parca in Germania) generatiei bunicilor de acum a rezultat ca fiii si fiicele lor isi educa foarte prost copiii lor respectiv pe nepotii bunicilor intervievati. Prea multa libertate, prea multa intelegere data copiilor, pedepse prea mici si irelevante fac ca generatia actualilor copii sa aiba mari lacune in comportament, caracter, atitudini….
ApreciazăApreciază
Scorpy,
Răspund cu întârziere și îmi cer scuze pentru acest fapt dar, astăzi și mâine, nu am acces la calculator decât fragmentat.
Bunica mea era și bună dar și ținea ca anumite reguli să nu fie încălcate. Nu aveam voie să intru în curtea sau casa cuiva, nu aveam voie să plec undeva fără a cere voie iar de stat noaptea pe stradă nici nu se punea problema. Nu aveam o libertate totală cum văd că se întâmplă în aceste zile cu majoritatea copiilor.
Pentru ca ei, părinții, să aibă mai multă libertate preferă să stea în alte locuințe decât alături de părinții lor, bunicii copiilor în cauză. Urmarea, copiii sunt aproape total nesupravegheați în timpul în care sunt părinții lor sunt plecați la serviciu.
ApreciazăApreciază
cum sa nu fii mandra de bunici ??!! e firesc,mai ales cand erau asa minunati..
eu flosesc malaiul dintotdeauna pentru gomaj ,iar despre plante-doar de bine 🙂 sunt adepta leacurilor astora …
ApreciazăApreciază
Rokssana, citind atâtea articole pe blogul tău de-a lungul timpului mi-am dat seama că ești adepta unei astfel de vieți apropiate de natură și de natural. Mai târziu se va demonstra ce folositoare îți este.
ApreciazăApreciază
Extraordinar ! Oare de cati ani n-am mai vazut fete cu cirese aghatate de urechi ?Oare sunt mai mult de 40 de ani ?De.. acesta-i „obicei” taranesc, la oras…nu se face…Ce frumoase erau fetele cu cirese prinse-n par sau la urechi !Va multumesc ca mi-ati reamntit aceasta imagine, reprezinta copilaria , adolescenta si de ce nu…ceva din anii maturitatii, pe care nu mi va inapoia nimeni. Raman doar amintirile frumoase.
ApreciazăApreciază
Marian,
Bunicii mei din partea mamei erau de la țară. Bunica mea bucureșteancă nu cred că mi-ar fi permis un astfel de gest. Să nu mă murdăresc, să nu iau cumva ceva microbi. Să am grijă să lovesc mingea și cu mâna stângă pentru că o să mi se lungească nepermis de mult mâna dreaptă.
Despre ce ne amintim cu mare plăcere ? Despre șotiile pe care le-am făcut.
ApreciazăApreciază
@ Carmen,
Bună ziua !
Ca de obicei, ne tratezi cu postări deosebite !
Eu, doar cu …..http://alioșapopovici.wordpress.com/2011/09/03/ROȘIA-MONTANA !!!
Cu respect,
Alioșa.
ApreciazăApreciază
@Alioșa,
Sunt foarte curioasă să aflu care este punctul tău de vedere în legătură cu Roșia Montană. Eu nu sunt sigură că știu exact cine are dreptate.
Cu același respect,
Carmen
ApreciazăApreciază
@ Carmen,
Din motive care-mi scapă, de dai clic pe link-ul de mai sus, NU AJUNGI NICĂIERI asa că, dă-mi voie să-l postez din nou : http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/09/03/ROȘIA MONTANA !!! c-apoi , să poți ajunge să-mi cunosti părerea si, nu numai !
Noapte bună !
Cu respect, Aliosa.
ApreciazăApreciază
P.S.!
Scuze, iar nu merge ! Postez din nou : http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/09/03/ROȘIA-MONTANA !!! Dacă nici acum nu merge, poți intra dând click pe : http://aliosapopovici.wordpress.com/
Șterge te rog ce-i de prisos !
Mulțumesc !
Alioșa.
ApreciazăApreciază
Nu-i deloc laudarosenie.E un punct de vedere..Si sanatos,as zice..Cand eram mic imi facea si mie maica-mea Sadou.. si lapte de pasare :)) Si ce bun era..Parca mi-as face si-acu unu.. :))
ApreciazăApreciază
Lapte de pasăre ! O, ce bunătate !
Mi-a fost teamă să nu fie luată drept lăudarosenie mai ales că am compus în fuga calului. Nu aveam nici timpul și nici răbdarea de a reciti ce-am scris.
ApreciazăApreciază
si bunica ne trata tot dupa metode traditionale (babesti) si am mai spus ca este o femeie care ar trebui luata drept exemplu 🙂
chiar ma gandeam cu ce sa-mi curat fata, care este usor iritata de la aburul cu substante, de la bazinul de inot… am gasit solutia la bunica ta, ma voi curata cu malai 🙂
multumesc!
ApreciazăApreciază
Eu, te rog să nu râzi, sunt alergică la apa tratată cu diverse substanțe dar în special cu clor și de aceea nu pot să merg la astfel de așezăminte oricât de moderne ar fi. Sau tocmai de aceea.
ApreciazăApreciază
lapte de pasare,
crema de zahar ars,
gogosi cu cartofi,
clatite,
v-a fugarit vreodata bunica cind furati pere sau caise necoapte?
bunica mea era adorabila la cei 80 de ani alergind dupa noi…..
si nu-i placea sa fie fotografiata, asa ca am o poza memorabila cu un ”vailing” (bol) imens in fata ei
🙂
ApreciazăApreciază
Ai uitat de chiftele furate fierbinți de fiecare dată, de roșiile cu care ne-am bătut odată în stradă, terminasem corcodușele, de toți duzii în care ne cocoțam, deh, câmpie, de cum reușeam să ne murdărim indiferent cât de frumoasă era vremea..
ApreciazăApreciază
si scosul cartofilor pentru prinzul din ziua respectiva, mirosul de pamint gras, scosul morcovilor pentru supica din aceeasi zi…
atunci in vacante matusa, bunica gateau zilnic 2 feluri de mincare & adeseori si prajituri ca desert….
dar nu aveam la mic dejun cascaval, salamuri, cereale, iaurturi si alte minuni de acum…..
🙂
ApreciazăApreciază
Iaurtul se făcea tot în casă, prăjiturile le făcea sora mamei care era specialistă.
Nici noi nu mâncam salamuri decât foarte rar, la ocazii, în schimb gemurile de toate felurile, calupul de unt și laptele făceau parte din meniul zilnic. Abonamentul la lapte era la lăptăreasa care-l purta pe cap. Parcă o și văd legănându-și fustele și strigându-ne.
ApreciazăApreciază
dar tiganca care venea la poarta si cumpara fulgii de gisca?
si in schimbul fulgilor primea ”vinzatorul” cratiti emailate…
dar matusa care alerga de nebuna prin tot satul pina gasea undeva o bucatica de drojdie ca sa faca piinea aceea splendid de gustoasa si ceva cozonaci, vara, iarna?
drojdia era marfa rara, cumplit de rara….
ApreciazăApreciază
Țiganii care ne dădeau crătiți erau unguri și erau tare frumoși, bărbații aveau mustață stufoasă iar femeile aveau tenul alb. Mie mi-era frică de țigani, mă amenințau că dacă nu sunt cuminte la ei mă dau, mă vindeau adică, și fugeam când eram mică de tot și mă ascundeam sub pat când îi auzeam că strigă pe strada noastră.
Mătușa s-a chinuit odată, a frământat pâine și a tot așteptat să crească aluatul iar, la un moment dat, s-a enervat și a aruncat coca afară în fundul curții.
A frământat alta dar între timp creștea și cea aruncată în curte. Ani de zile am avut ciuperci în acel loc.
ApreciazăApreciază
ai evocat-o frumos pe bunica ta. cum spuneam sii in alta parte sunt un pic invidioasa pe voi cei care v-ati putut bucura de bunici. interesanta povestea cu medicina din carte, mai aplici ceva din ea sau s-a pierdut? dar cartea?
ApreciazăApreciază
Am și cartea iar pe băieții mei i-am tratat după ea. O păstrez cu sfințenie pentru că filele sunt aproape arse de atâția ani de când e tipărită.
Am și o ediție nouă dar este foarte simplificată.
ApreciazăApreciază