Când polițiștii, procurorii și judecătorii constituie grup infracțional

Politicienii de la mic la mare, funcționarii statului numiți sau nu politic, nu și-ar permite toate faptele de corupție de care-i acuzăm , și care, cele mai multe scâpând   instituției acum atât de îndrăgită , mă refer la Direcția Națională Anticorupție   , ne omoară zilnic, nu și le-ar permite dacă polițiștii, procurorii și judecătorii, în marea lor majoritate, persoane integre există dar sunt într-un număr indignifiant,  nu ar forma grupări infracționale.

Acest adevăr l-am descoperit încă din anii 2009- 2010 dar nici chiar eu nu aveam curajul să scriu despre acest fapt.

Pentru că nu au vrut să cerceteze abuzul fostului prefect liberal Nicolae Alexandri, mă adresasem direct Parchetului de pe lângă ICCJ, aceștia o trimiseseră Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova de unde nimerise în sertarul unui procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, petiția mea stătea neînregistrată. Nu era nimic deosebit. Cam la fel se procedează în majoritatea cazurilor până se lămuresc ce se poate „stoarce ” de pe urma ei.

Abia după ce m-am adresat instituției Prezidențiale plângându-mă de tergiversare , în speță domnului președintelui Traian Băsescu, am fost anunțată că a fost înregistrată plângerea mea după care nimic nu s-a întâmplat.

Documentele care demonstrează falsul intelectual le-am publicat în postarea

Procurori, judecători au închis ochii…

Aveau un interes comun, să obțină funcții, dacă n-au primit cumva și mită materială, în structurile statului.

 

Am fost blândă atunci când am scris Domnule Procuror General Liviu Mihail Tudose,vă consider şi pe dumneavoastră vinovat cel puţin moral  citesc  că EXCLUSIV- Referat DNA: Victor Ponta ia oferit o funcţie de

De la fostul prefect ALEGERI PARLAMENTARE: Declaraţia de avere a lui Nicolae  oare ce o fi primit ? Dar judecătorii care nici numele pe citații nu il treceau ?

Sincere felicitări pentru părinții elevilor clasei a X a F !

Sunt  mai mereu nemulțumită de faptul că părinții elevilor noștri uită că au și alte îndatori față de copiii lor înafara acelora care satisfac nevoile primare. Ei, părinții, au grijă să le dea mâncare, să-i îmbrace, decent sau nu asta e altă problemă, să-i încalțe și să le cumpere … telefon mobil de ultimă generație.

Astăzi însă am fost surprinsă plăcut. Pe părinții elevilor din clasa a XI a F îi interesează sănătatea copiilor lor.

În școală noastră s-a depistat un caz de tuberculoză !

Am folosit semnul exclamării deoarece în secolul XXI , într-o țară europeană , este foarte grav.

Când președintele țării  noastre , cu o indemnizație de 3 ori mai mare decât a precedesorului, vrea  să-i facă concurență Regelui Soare prin opulență, copiii care nu mor în spital din cauza nepăsării sau  tinerii care nu mor arși în cluburi,  fac tuberculoză!

Astăzi , să revin la prezent, elevii clasei a X aF nu au venit la școală. Au mers la medic ca să facă analize.

Sincere felicitări pentru părinții elevilor clasei a XI a F , cărora le pasă de copiii lor!

Uite marker-ul, nu-I marker-ul !

Îi invidiez sincer pe directorii orașului nostru. Primarul nostru, un bun gospodar, înțelege că este esențial să investească  atât în școlile orașului cât și în spital.

Când eram eu într-o astfel de funcție trebuia să mă umilesc pentru a obține orice îmbunătățire măruntă pentru școala unde munceam.

Mă simțeam ca un cerșetor cu mâna intinsă.

Directorii noștri o „domnesc”. Primarul are grijă ca să să fie căldură destulă în școală, lumină în fiecare sală de clasă ( sâmbătă la liceul „ Spiru Haret” din Ploiești m-am chinuit să corectez lucrările de la olimpiada de matematică într-un semi întuneric obositor ) și o curățenie exemplară.

După fiecare vacanță de vară descoperim cu plăcere îmbunătățirile aduse.

Nu e totul perfect, mi-ar fi necesar un dulap în care să-mi țin culegerile și cărțile necesare, dar eu una apreciez grija primarului Florin Constantin  pentru școală.

Când ne-am întors din vacanța de iarnă am găsit în anumite clase „ table de scris inteligente”. Cum acestea sunt albe, se scrie pe ele cu marker-ul, am rămas uimită cum una dintre clase, care se găsește spre nord, devenise foarte luminoasă și primitoare.

Bucuria mea a durat însă doar o singură zi , maxim două, până s-a terminat marker-ul din dotare.

Ducându-mă la oră , în săptâmâna următoare, am descoperit că nu am cu ce să scriu pe tablă.

Ce poți să faci la matematică într-o astfel de situație?

Să le dai elevilor o lucrare de sondaj.

Elevii mai mari, din aceea zi, au avut grijă să achiziționeze câte un marker personal.

( O colegă mă sfătuia astăzi să-mi cumpăr și eu câteva.

Mai pardon!

Știe cineva câți bani cheltuiesc eu săptămânal pentru xeroxarea subiectelor pentru lucrările scrise date elevilor ?

La întebarea celor de la ARACIP, când am fost chestionați dacă ne dă voie conducerea liceului să facem copiile în școală în mod gratuit, am mințit în mod conștient răspunzând afirmativ ca să nu spună cineva cum că din cauza mea s-a pierdut acreditarea școlii noastre. )

În schimb, la clasa a X a C, cea de agricultură, trec prin mii de chinuri. Elevii pun diverse lichide în marker, îl zdruncină în toate direcțiile, poate, poate acesta se va vedea pe albul tablei. În locul buretelui de șters se folosește o căciulă veche.

Nu m-am plâns la nimeni până azi , am făcut cu toții, elevii împreună cu mine glume pe seama acestei „ îmbunătățiri” dorindu-ne revenirea la tradiționala cretă.

Astăzi am avut un consiliu profesoral și am aflat de la domnul director că primarul nostru, domnul Florin Constantin , a fost înștiințat de către un elev sau părinte despre aceste inconveniente. Când am aflat asta eu m-am bucurat.

Spunându-I domnului director că îi dau dreptate primarului, acesta s-a supărat ca de obicei. Mi-am dat seama după vocea nervoasă.  Oricum, el crede totdeauna că noi , cadrele didactice , nemaiavând altă ocupație , toată ziua „mergem cu pâra ” la primar,  care de alfel nu are decât rolul de a investi și care nu are dreptul de a  se interesa de mersul  procesului educațional,  în loc să ne adresăm Inspectoratul Scolar Judetean Prahova

„ De ce nu ne-ați anunțat ? De ce nu ați făcut o cerere scrisă în acest sens? Mie nu mi s-a întâmplat la nicio clasă să nu aibă marker.”

Întrebarea pe care nu am reușit să i-o pun domnului director și la care nu cred că mi-ar fi răspuns: ne-a spus cineva că avem și ceva drepturi , că despre îndatoriri aflăm clipă de clipă?