”Justita a facut mult mai mult rau Romaniei decat politicenii sau romanii care cersesc la Roma, din punct de vedere al credibilitatii”

”Izolarea politicului de justitie pe care a facut-o Uniunea Europeana trebuia facuta dupa ce justitia era verificata si curata”
Mereu, mă întreabă fiul meu mai mare, sponsorul meu de când guvernul Boc mi-a diminuat drastic salariul, dacă îl mai susțin pe președintele Traian Băsescu.
Invariabil, îi dau același răspuns că da.
Știu că sunt mulți care susțin politicienii opoziției și care se vor supăra pe mine. Îmi pare rău pentru ei. Îmi pare rău că nu vor să vadă adevărul. USL-ul sprijină prin politica pe care o face corupția din România și justiția lipsită de integritate.

Săptămâna trecută a venit în vizită la mine o veche colegă de serviciu pe care o cunosc de peste treizeci de ani.
S-a plâns la mine că a pierdut un proces de revendicare a unui teren pentru care deține acte de proprietate. Pământul i-a fost atribuit celui care l-a deținut abuziv timp de zeci de ani!
” Am acte.” Mi-a spus ea revoltată.
” Știu. Am pierdut toate procesele pe care le-am intentat unor liberali cu toate că aveam înscrisuri oficiale. Pentru magistrații români asta nu are nicio relevanță.” I-am răspuns eu.
Apoi am vorbit despre faptul că nimeni , dintre cei străini nouă nu ne cred. Nu-și poate nimeni, dintre cei care nu au avut de -a face cu justiția , imagina că poți pierde cu toate că deții dovezi.

Eu nu am chef să fiu dată în judecată pentru afirmațiile pe care le fac de către polițiștii sau magistrații care-mi citesc blogul și ,de aceea ,am să citez din cele afirmate de către șeful statului. O avea mai mulți bani pentru avocați. Oricum, am văzut cu toții că și dânsul a pierdut procesul cu domnul Surupăceanu. Parcă.

”DESPRE AVERILE ILICITE

•Nu se poate duce lupta împotriva fraudei şi corupţiei cu mănuşi. Toate statele au schimbat legislaţia privind confiscarea averilor ilegal dobândite. Noi ne împiedicăm în revizuirea Constituţiei.
•Am o idee despre averile politicienilor, ştiu şi ce bani trebuie să împrumutăm pentru a susţine bugetul de stat. Nu trebuie să ne uităm doar la averile politienilor. Uitaţi-vă şi la averile judecătorilor. Nu vrea să creadă această categorie că poate merge la nesfârşit ca un stat în stat.
•Mi-e greu să spun care e procentul judecătorilor corupţi. Dar după cum vedeţi că merg procesele de mare corupţie, putem spune că e consistent.
•Judecătorii sunt inamovibili şi nu răspund pentru greşelile lor. Uitaţi-vă la procesele de retrocedare. Judecătorii dau casa celor care dau şpagă, şi nu proprietarului. Şi, apoi, statul român plăteşte amenzi la CEDO.
•Justiţia a făcut mult mai mult rău României decât politicienii şi cei care cerşesc pe la Roma sau Paris. A făcut mult rău din punctul de vedre al credibilităţii.
•A fost o mare dezamăgire pentru mine. Îmi puneam mari speranţe în echipa tânără care a venit la CSM. Aceşti judecători tineri cu mânuţa lor au scris la Curtea Constituţională să nu se scoată prezumţia averilor licite din Constituţie. Explicaţia e la averile judecătorilor.

Am găsit :

http://www.evz.ro/detalii/stiri/traian-basescu-despre-atacul-la-regele-mihai-nu-am-ce-sa-retractez-935957.html

”Despre justitia din Romania

•Am o idee despre averile politicienilor si nu s-ar face Elvetia din Romania, dar oricum s-ar diminua furtul. Si nici nu trebuie sa ne uitam lung doar la politicieni. Uitati-va la averile judecatorilor. La ICCJ sunt dosare de ani de zile si ei vor da termene pana cand se vor prescrie.

•In Romania nu s-a facut o curatenie in justitie. Au ramas judecatori care n-au nicio legatura cu democratia.
•Pe langa politicieni, exista si magistrati carora le-au crescut averile. Nu vreau sa se creada intr-un fel de stat in stat.

•Aici a fost o greseala a UE si e lucrul pe care eu il reprosez cu privire la justita din Romania.
•Izolarea politicului de justitie pe care a facut-o Uniunea Europeana trebuia facuta dupa ce justitia era verificata si curata. Romania plateste sume uriase la Curtea Drepturilor Omului pentru ca judecatorul da casa unuia care da spaga mai mare. Judecatorii nu raspund pentru faptele lor.
•Justita a facut mult mai mult rau Romaniei decat politicenii sau romanii care cersesc la Roma, din punct de vedere al credibilitatii.
•Pentru mine dezamagirea a fost totala. Imi pusesem mari sperante in echipa asta tanara care a venit la CSM. Doi judecatori din astia tineri, in care ne puneam toti sperante, cu manuta lor au dat scris la Curtea Constitutionala sa nu se elimine prezumptia privind caracterul licit al dobandirii averilor.”
Sau :
http://www.evz.ro/detalii/stiri/traian-basescu-despre-atacul-la-regele-mihai-nu-am-ce-sa-retractez-935957.html

Anunțuri

Ocupaţia sovietică, uitată în acest an

Posted: iunie 28, 2011 by Andrei Fornea in SOCIAL
Etichete:28 iunie, Comunism, teroare, Unire, URSS

28 iunie, 2011, Moldova, Chisinau
Am rasfoit azi postarile internautilor si am observat ca nu prea s-a vorbit despre 28 iunie, o zi neagra a poporului nostru. Probabil cind guvernau comunistii eram mai atenti la fiecare detaliu din aceasta categorie, acum ne-am lasat pe-o ureche. Sau poate ca acest subiect se prea amesteca cu cel al unirii cu Romania (inevitabil) pentru care tot mai putini oameni militeaza.
Am trecut si eu azi prin PMAN deja cind s-au terminat manifestatiile de dimineata si am vazut barbatul din poza cu 3 trandafiri rosii in mina, indreptindu-se spre piatra comemorativa. Departe de camerele video si de multimea prezenta mai devreme, a pus cu grija trandafirii, a asezat florile care mai erau si a plecat ingindurat. Dincolo de jocurile politice, unire, moldovenizare si restul subiectelor care creaza disensiuni, oamenii chiar au avut de suferit iar noi suntem doar niste scriitori de balade jalnice, dar si asta de ar face toti.
Istoria buneilor mei.

Am primit e-mail-ul de la:

http://andreewmd.wordpress.com/2011/06/28/ocupatia-sovietica-uitata-in-acest-an/

28 iunie 1940 – Zi de doliu. 71 de ani de la anexarea Basarabiei şi Bucovinei de nord
În urmă cu 71 de ani, guvernul României dădea curs notelor ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie, prin care se cerea “înapoirea cu orice preţ” a Basarabiei şi nordului Bucovinei.

În urma Consiliului de coroană, din 27 iunie 1940, Carol al II-lea scria: “Consilliul are loc şi am ieşit din el amărât şi dezgustat, toţi acei care făceau pe eroii la prânz s-au dezumflat. Numai 6 voturi, din cei 26 prezenţi, am fost pentru rezistenţă. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu”.

Teroarea roşie

Astfel, la 28 iunie 1940, trupele sovietice au intrat pe teritoriul românesc. Ce a însemnat asta pentru populaţia teritoriilor ocupate se cunoaşte.

„28 iunie 1940 este cea mai grea şi cea mai neagră filă din istoria neamului nostru, Basarabia română. În acea după-amiază de duminică basarabenii i-au întâmpinat pe malul Nistrului cu pâine şi cu sare, iar în loc de mulţumire soldaţii ruşi au ordonat să fie arestaţi cei mai buni gospodari ai satului. După ce au intrat în sat, au rupt şi au călcat în picioare tricolorul românesc, iar în loc au pus „flagul” lor roşu cu seceră şi ciocan. Din acea zi neagră s-au început crimele ocupanţilor comunişti pe teritoriul Basarabiei. Toţi gospodarii erau arestaţi, „cercetaţi” şi apoi dispăreau fără urmă. Asta se numeşte eliberare?”, se întreabă, în Timpul.md, Boris Vasiliev, din Sărăteni, Teleneşti, profesor şi autor al cărţii „Stalin mi-a furat copilăria”. El spune că, deşi era copil, a fost nevoit să îndure gerul siberian, fiind de două ori deportat împreună cu familia sa…

Avea numai opt ani când au venit trupele sovietice în Basarabia, dar îşi aminteşte în detalii acea zi odioasă de 28 iunie 1940. În acea duminică, pe la ora patru după-amiază, de pe malul stâng „au început să vină spre Basarabia luntri cu soldaţi înarmaţi „cum vin lăcustele peste grâne”. Neştiind ce urmează să se întâmple, pe mal se adunase tot satul.

O sinteză a ceea ce a însemnat ocupaţia bolşevică a fost publicată anul trecut de ziarul Timpul de la Chişinău, aşa cum a fost ea alcătuită de Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova:

1)extinderea dictaturii Partidului Comunist Unic in zonele incluse in RASS Moldoveneasca si misiunea de subminare si subversiune a acestei entitati in raport cu Romania si populatia din Basarabia, de cap de pod al revolutiei mondiale bolsevice;

2) instituirea unui mecanism diabolic de represiune (CeKa, GPU, OGPU, NKVD, NKGB, MGB, KGB, Justitie si Procuratura) si aplicarea terorii in masa;

3) decretarea si aplicarea unei legislatii discriminatorii antiumane;

4) impunerea unei ideologii a urii de clasa, a urii fata de fiinta si demnitatea umana, exacerbarea propagandei anticrestine si a xenofobiei;

5) mutilarea spirituala a moldovenilor prin impunerea unei limbi artificiale, straine de limba romana, si a unei identitati contrafacute ideologic;

6) interzicerea cugetului liber, a dreptului de asociere, a liberei initiative, exterminarea si marginalizarea intelectualitatii;

7) lichidarea taranimii ca clasa prin colectivizarea fortata si deportarile de la inceputul anilor 30 ai secolului XX;

foametea cumplita din anii 1932-1933;

9) declansarea represiunilor impotriva asa-numitelor „elemente antisovietice” si „nationaliste” de la mijlocul anilor 30 ai secolului trecut, deportarea si exterminarea in masa a oamenilor prin deciziile unor institutii extrajudiciare, ale asa-numitelor „troica”;

10) ocuparea, prin dictat, la 28 Iunie 1940, a Basarabiei, Nordului Bucovinei
si tinutului Herta, in urma tranzactiei sovieto-germane din 23 august 1939 si a intelegerilor secrete ulterioare dintre URSS si Germania nazista;

11) realizarea unui transplant de sistem sovietic in teritoriile romanesti ocupate si impunerea cu forta a regimului totalitar comunist;

12) aplicarea terorii impotriva fruntasilor vietii publice, intelectualilor, slujitorilor cultelor si oamenilor simpli ramasi in teritoriile ocupate, comiterea unor asasinate din motive de ura de clasa;

13) exodul fortat al zecilor de mii de oameni, intelectuali, in primul rand, din teritoriile ocupate de URSS;

14) formarea abuziva a RSS Moldovenesti si sfartecarea teritoriala a Basarabiei;

15) interzicerea alfabetului romanesc si a limbii romane si impunerea alfabetului rusesc, prin Hotararea Consiliului Comisarilor Poporului al URSS din 11 noiembrie 1940;

16) anularea abuziva a dreptului la cetatenia romana prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS cu privire la restabilirea cetateniei sovietice de catre locuitorii Basarabiei si la dobandirea ei de catre locuitorii Bucovinei de Nord din 8 martie 1941;

17) deportarea in regiunile indepartate ale URSS a zecilor de mii de oameni nevinovati la 13 iunie 1941;

18) mobilizarile fortate antebelice si postbelice a zecilor de mii de tineri pe santierele de munca (FZO) din URSS si inrolarea lor in Armata Sovietica;

19) arestarile si epurarile operate de organele sovietice de represiune in primii ani postbelici;

20) foametea organizata din 1946-1947;

21) deportarea in regiunile indepartate ale URSS a zecilor de mii de oameni nevinovati la 6 iulie 1949;

22) lichidarea proprietatii private, confiscarea bunurilor materiale ale taranilor si colectivizarea satului;

23) prigoana impotriva Bisericii si a slujitorilor cultelor, inchiderea, profanarea si demolarea locasurilor de cult;

24) deportarea pentru credinta in regiunile indepartate ale URSS la 1 aprilie 1951 a credinciosilor confesiunii „Martorii lui Iehova”;

25) ofensiva ideologica si propagandistica impotriva scriitorilor si valorilor noastre nationale;

26) sovietizarea, rusificarea si deznationalizarea populatiei prin sistemul de educatie si cultura, aparatul administrativ, mass-media si propoganda;

27) manipularea si deformarea constiintei identitare prin falsificarea istoriei, impunerea unor ritualuri, monumente si simboluri straine firii noastre;

28) negarea identitatii romanesti a populatiei majoritare si inocularea romanofobiei;

29) instrumentarea unui regim al „terorii memoriei”, al controlului, al constrangerilor si al persecutiilor individualitatii umane pentru cea mai mica incercare de gandire libera in raport cu regimul totalitar comunist;

30) promovarea unei industrializari si urbanizari de tip colonial, cu grave consecinte pe plan etnodemografic;

31) inregistrarea unor mari dezechilibre ecologice si a unor urmari nefaste pentru sanatatea populatiei in urma experimentelor in sfera agriculturii bazate pe chimizarea si concentrarea excesiva a productiei agricole;

32) formarea unei caste privilegiate a aparatului de partid, a nomenclaturii care a confiscat si a concentrat puterea absoluta, a profitat de aceasta si a parazitat pe spatele cetatenilor simpli, servind interese straine.

Mentalitatea stalinistă a Alianţei pentru Integrarea Europeană

În anul 2010, presedintele interimar de atunci al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a cerut Rusiei să-şi retragă trupele si munitia din regiunea transnistreana printr-un decret prezidential semnat pe 24 iunie. Prin acest Decret, presedintele basarabean a declarat ziua de 28 iunie Yi de comemorare a ocupatiei sovietice. “Federatia Rusa, in calitate de succesor de drept al URSS, trebuie sa-si retraga neconditionat, urgent si transparent trupele si armamentul de pe teritoriul Republicii Moldova”, a spus presedintele interimar Ghimpu. El a declarat ca angajamentul de la summitul OSCE de la Instanbul din 1999, cu privire la retragerea trupelor de pe teritoriul Republicii Moldova este asumat de Rusia in fata institutiilor internationale. De asemenea, potrivit Decretului prezidential, anual, pe 28 iunie, zi vor fi coborate in berna drapelele de stat in toate localitatile republicii, se vor depune flori la mormintele, monumentele si memorialele victimelor ocupatiei sovietice ale regimului comunist totalitar. Numai că decizia luata de Mihai Ghimpu nu a ramas fara ecou in Basarabia, atragand critici atat din partea colegilor din coalitia de guvernare, cat si din partea opozitiei comuniste, care i-a cerut demisia.

“De ce trebuie noi sa trecem peste tragedia noastra, iar calaii sa se mandreasca de ceea ce au facut?”. Sunt cuvintele presedintelui interimar al Republicii Moldova, cuvinte rostite pe 28 iunie, pe care a decretat-o Ziua ocupatiei sovietice. Moscova a reacţionat imediat. Duma de stat (n.red. – camera inferioara a parlamentului rus) a acuzat decretul semnat de presedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu. „Consider ca nu avem dreptul moral sa trecem cu vederea aceasta decizie criminala, indreptata nu doar impotriva Rusiei si a Moldovei, dar si a comunitatii internationale, pentru ca ea continua, inca o data, logica celor care falsifica istoria, care reexamineaza rezultatele celui de-al Doilea Razboi Mondial”, a spus deputatul
rus. Potrivit Interfax, citata de Unimedia.md, initiativa lui Ostrovski a fost votata in unanimitate. In declaratia plina de acuzatii se precizeaza: “Este un act planificat al unei campanii politice, indreptat impotriva relatiilor moldo-ruse, o incercare directa de denaturare a istoriei mondiale, dar si de a indreptati politica falimentara a autoritatilor R. Moldova.” In documentul autoritatilor ruse se mai mentioneaza ca decizia presedintelui R. Moldova aduce o lovitura si “posibilitatilor de solutonare a conflictului transnistrean”.

“Potrivit expertilor, noile disensiuni politice reprezinta o continuare a sentimentelor pro si antiromanesti care au divizat Republica Moldova cu mult timp in urma. Mihai Ghimpu, cunoscut pentru sentimentele radicale proromanesti, pledeaza pentru unirea Republicii Moldova cu Romania “, comenta Itar-Tass. “Comunistii moldoveni, democratii si liberal-democratii afirma ca astfel de sentimente proromanesti la nivelul cel mai inalt al conducerii statului ii priveaza pe moldoveni de identitatea nationala. Natiunea moldoveana a existat mai mult timp decat cea
romana si are profunde radacini istorice”, nota Itar-Tass, folosindu-se de una dintre tezele staliniste inca dragi Kremlinului.

Mai grav însă, decizia lui Ghimpu şi-a atras critici şi din partea Alianţei din care face parte. Astfel, Alianta pentru Integrare Europeana s-a intrunit in sedinta, in absenta reprezentantilor Partidului Liberal. La sedinta s-a prezentat liderul Partidului Liberal Democrat, Vlad Filat, liderul de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov, si presedintele partidului, Marian Lupu, precum si presedintele Aliantei Moldova Noastra, Serafim Urechean. Cei trei lideri ai AIE au ajuns la o concluzie comuna fata de decretul lui Ghimpu, dand de inteles ca decretul nu este constitutional si spera ca acesta va fi anulat de Curtea Constitutionala. Ceea ce, în luna iulie 2010 s-a şi întâmplat. Curtea şi-a motivat decizia prin faptul că, prin acest decret, s-a încercat să se dea o interpretare juridică unui eveniment istoric.

Chişinău, 28 iunie 2011

Potrivit Info-Prim Neo, un grup de istorici, politicieni şi oameni de cultură au
format comitetul organizatoric pentru desfăşurarea Marşului memoriei, consacrat victimelor evenimentelor din 28 iunie 1940. Coloana va porni marţi, 28 iunie, la ora 10.30, de pe Calea Ieşilor, şi se va îndrepta spre Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde vor fi depuse flori la Piatra Comemorativă şi va fi oficiată o slujbă de pomenire. Organizatorii anticipează că la acţiune vor participa peste 500 de persoane. Un tedeum va fi oficiat, la ora 10.00, şi la Biserica Sf. Andrei din Durleşti.

Preşedintele Asociaţiei Cetăţenilor Români din Republica Moldova, Constantin Lazăr, membru al comitetului organizatoric, a declarat, luni, 27 iunie, la o conferinţă de presă, că generaţia pe care o reprezintă este liantul dintre oamenii care au trăit evenimentele din 28 iunie 1940 şi noua generaţie, care ştie puţine lucruri despre deportările în masă ale strămoşilor noştri.

Istoricul Ion Varta spune că evenimentele din 28 iunie 1940 nu trebuie abordate separat de cele din 1812, când Basarabia a fost transformată în gubernie rusească. Ele trebuie privite într-o legătură organică, pentru că ambele sunt consecinţe ale unei puteri imperiale. „Rusia nu avea niciun temei etnic, juridic sau lingvistic să-şi anexeze acest teritoriu. Era doar un singur obiectiv, cel geopolitic”, a declarat Ion Varta.

Potrivit istoricului, după aceste evenimente peste 40 de mii de persoane au fost
deportate în Siberia. Chiar şi documentele sovietice confirmă că în 1948 au murit de foame peste 200 de mii de oameni. „Autorităţile de atunci au măturat podurile caselor, lăsând oamenii fără un un grăunte. Iar noi, chiar şi după 20 de ani de independenţă, nu vrem să recunoaştem că actul de la 28 iunie a fost un act de ocupaţie”, a mai spus istoricul.

Preşedintele Partidului Naţional Liberal, Vitalia Pavlicenco, a enunţat unele calcule ale istoricilor, potrivit cărora, paguba totală a victimelor regimului sovietic este de peste 27 de miliarde de dolari SUA. Sunt bani pe care Republica Moldova trebuie să-i ceară de la Rusia, subliniază preşedintele PNL. Vitalia Pavlicenco a mai spus că va sugera autorităţilor să organizeze un referendum pentru a-i întreba pe oameni dacă sunt de acord cu acest lucru.

„În urma ocupaţiei din 28 iunie 1940, consecinţele au fost enorme pentru Basarabia şi Nordul Bucovinei. Practic a fost exterminată toată preoţimea care nu a reuşit să fugă peste Prut, practic a fost exterminata toată intelectualitatea”, a declarat Gheorghe Viţă, preşedintele Uniunii Românilor din Basarabia. Acesta a mai spus că cetăţenia sovietică a fost acordată fără a-i întreba pe oameni dacă îşi doresc acest lucru. Gheorghe Viţă este convins că 28 iunie este o zi de doliu pentru
Basarabia.

„Nu este voinţă la nivel înalt”

„Va fi desfăşurat un marş, care va începe de pe strada Calea Ieşilor, până la Gară şi înapoi, în centrul capitalei, unde va fi o depunere de flori şi un Te Deum”, a declarat pentru Jurnal.md Gheorghe Ghiţă, preşedintele Uniunii românilor din Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa.

În noaptea de 28 spre 29 iunie, la Mănăstirea „Sfântul Apostol
Andrei” de la Durleşti va avea loc un serviciu divin care va dura toată noaptea. De fapt, am invitat prietenii, cunoscuţii şi toţi doritorii la o priveghere, la noaptea Rugului Aprins, o mişcare interbelică, pe care vrem să o reînviem pe aceste tărâmuri. De asemenea, vor fi prezenţi şi stareţii unor mănăstiri din Moldova”, susţine Constantin Lazăr, de la „Asociaţia cetăţenilor români”.

Acesta a mai menţionat că serviciul divin va fi organizat noaptea, pentru că anume atunci au fost ridicaţi şi deportaţi oamenii de pe aceste ţinuturi. „Facem această activitate nu ca să ne răzbunăm sau să formăm baricade, ci să aducem lumină asupra acestei părţi a istoriei”, comunică Lazăr. Preşedintele „Asociaţiei cetăţenilor români” menţionează că a făcut public acest anunţ, nu nominal. „Am înţeles că a ajuns la urechile primelor persoane din stat, deja urmează să decidă dacă participă sau nu”, conchide acesta.

Solicitat de JURNAL, Mihai Ghimpu, preşedintele Partidului Liberal, a comunicat că formaţiunea pe care o conduce va organiza o depunere de flori. „Dacă la nivel vertical nu există o înţelegere a acestei date, noi vom pomeni această zi”, susţine
Ghimpu.

Referindu-se la decretul din 2010, prin care a declarat ziua de 28 iunie Zi a ocupaţiei sovietice şi a cerut Federaţiei Ruse retragerea armatei a 14 din Transnistria, Mihai Ghimpu a spus că acesta nu este singurul document care confirmă ocupaţia. „Istoria spune că Basarabia a fost ocupată de forţele armate sovietice”, a declarat franc liderul PL. El a menţionat că Republica Moldova ar trebui să comemoreze 28 iunie aşa cum o fac toate popoarele. „Păcat că nu este voinţă la nivel de stat, să ştie lumea că noi, puterea, nu ne temem de adevăr, oricare ar fi reacţia Federaţiei Ruse”, comunică Mihai Ghimpu.

În ce priveşte persoanele din fruntea statului, acestea nu vor comemora ziua de 28 iunie. „La acţiunile care vor avea loc azi, premierul Vlad Filat nu va fi prezent”, ne-a comunicat Igor Volniţchi, purtătorul de cuvânt al lui Filat.

Nu este inclusă acestă zi nici pe agenda preşedintelui interimar, preşedintele Parlamentului. „Marian Lupu are în agenda de lucru pentru ziua de marţi vizite în
teritoriu”, a declarat pentru JURNAL Iulian Berco, purtătorul de cuvânt al lui Lupu. De menţionat că preşedintele interimar a participat pe 22 iunie la evenimentele organizate cu ocazia Zilei comemorării victimelor fascismului.

Despre Bucureşti, iunie 2011, nici măcar atât. Aici au divorţat Columbenii.

Anexarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei de către U.R.S.S.

(Istoria României în texte – coordonator Bogdan Murgescu, Editura Corint 2001)

Nota ultimativă a guvernului sovietic din 26 iunie 1940

În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.

Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forţa a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o dată şi deschis în faţa întregii lumi. Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a trecut în domeniul trecutului, iar situaţia internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite pentru a pune în fine bazele unei păci solide între ţări, U.R.S.S. consideră necesar şi oportun ca în interesele restabilirii adevărului să păşească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.

Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic de chestiunea transmiterii către U.R.S.S. a acelei părţi a Bucovinei a cărei populaţiune este legată în marea sa majoritatea de Ucraina Sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât şi prin comunitatea de limbă şi compoziţiune naţională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părţii de nord a Bucovinei către U.R.S.S. ar reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S. şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia.

Guvernul U.R.S.S. propune guvernului regal al României:

1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia;

2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele sale potrivit cu harta alăturată. Guvernul sovietic îşi exprimă speranţa că guvernul român va primi propunerile de faţă ale

U.R.S.S. şi că aceasta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale paşnică conflictul prelungit dintre U.R.S.S. şi România. Guvernul sovietic aşteaptă răspunsul guvernului regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent. (A. Vianu, C. Buşe, Z. Zamfir, Gh. Bădescu, Relaţii internaţionale în acte şi documente, vol. II (1939–1945), Ed. Didactică şi Pedagogică, 1976, p. 49–52)

Consiliul de coroană acceptă cedarea Basarabiei — însemnări din jurnalul regelui Carol al II-lea

Joi, 27 iunie, ora 20

Consilliul are loc şi am ieşit din el amărât şi dezgustat, toţi acei care făceau pe eroii la prânz s-au dezumflat. Numai 6 voturi, din cei 26 prezenţi, am fost pentru rezistenţă. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor  Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu. Toţi ceilalţi, cu oareşicare nuanţă, au fost pentru acceptarea ultimatumului. Au fost impresionaţi de sfaturile ce ne-au venit de peste graniţă, au fost impresionaţi şi de ideea că nu vom putea câştiga aşa un război. Unii ai propus rezistenţa şi, pe urmă, cedarea; ar fi fost cel puţin un gest.

Un mic incident comico-tragic a fost în cursul atacului lui Iorga împotriva lui Ţenescu şi Slăvescu; l-am întrebat cât crede că costă un avion de bombardament, mi-a răspuns că crede că, probabil, vreo 500.000 lei; a rămas extrem de uimit când a auzit că e 30 de milioane.

Discuţii mai îndelungate au fost inutile, deci am încheiat Consiliul printr-o scurtă cuvântare, în care am spus că este ziua cea mai dureroasă a vieţii mele, această zi în care trebuiam să mă bucur că fiul meu şi-a trecut bacalaureatul. Că consider că se face o mare greşeală de a ceda fără nici o rezistenţă, aproape un sfert din ţară, dar mă văd copleşit de avizul marii majorităţi a acelora cărora le-am cerut sfatul. Am plecat fără a mai da mâna cu nimeni, adânc amărât şi convins că urmările celor hotărâte vor fi foarte rele pentru ţară, chiar dacă, cum crede Argetoianu, foarte curând vom recăpăta ce am pierdut. (Carol al II-lea, Între datorie şi pasiune. Însemnări zilnice, vol. II (1939–1940), Bucureşti, Casa de editură şiÎnsemnări zilnice, vol. II (1939–1940), Bucureşti, Casa de editură şi presă „Şansa“, 1996, p. 203–204)

Răspunsul guvernului român din ziua de 27 iunie 1940

Guvernul U.R.S.S. a adresat guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, la ora 10 seara, de către excelenţa sa d-l Molotov, preşedintele Comisarilor Poporului al Uniunii Sovietice, comisar al poporului pentru Afacerile Străine, excelenţei sale d-lui Davidescu, ministrul României la Moscova.

Fiind însufleţit de aceeaşi dorinţă ca şi guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînţelegere între U.R.S.S. şi România, guvernul regal declară că este gata să procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la discuţiunea amicală şi de comun acord a tuturor problemelor emanând de la guvernul sovietic.

În consecinţă, guvernul român cere guvernului sovietic să binevoiască a indica locul şi data ce doreşte să fixeze în acest scop.

De îndată ce va fi primit un răspuns din partea guvernului sovie tic, guvernul român îşi va desemna delegaţii şi nădăjduieşte că conversaţiunile cu reprezentanţii guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relaţiuni trainice de bună înţelegere şi prietenie între U.R.S.S. Şi România. (A. Vianu, C. Buşe, Z. Zamfir, Gh. Bădescu, Relaţii internaţionale în acte şi documente, II (1939–1945), Ed. Didactică şi Pedagogică, 1976, p. 49–52)

 

Nota ultimativă a guvernului sovietic din noaptea de 27 iunie 1940

Guvernul U.R.S.S. consideră că răspunsul guvernului regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primeşte propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia şi partea de nord a

În consecinţă, guvernul român cere guvernului sovietic să binevoiască a indica locul şi data ce doreşte să fixeze în acest scop.

presă „Şansa“, 1996, p. 203–204)

Răspunsul guvernului român din ziua de 27 iunie 1940

Guvernul U.R.S.S. consideră că răspunsul guvernului regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primeşte propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia şi partea de nord a Bucovinei. Însă cum ministrul României la Moscova, d. Davidescu, a explicat că răspunsul menţionat al guvernului regal al Românei însemnează accedarea la propunerea guvernului sovietic, guvernul sovietic primind această explicaţie a d-lui Davidescu, propune:

 

1. În decurs de patru zile, începând de la ora 14, după ora Moscovei la 28 iunie să evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele româneşti.

2. Trupele sovietice, în acelaşi timp, să ocupe teritoriul Basarabiei şi partea de nord a Bucovinei.

3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuţi, Chişinău, Cetatea-Albă.

4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce priveşte păstrarea şi nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive şi vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.

5. Să se numească o comisie alcătuită din reprezentanţi ai guvernului român şi U.R.S.S., câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române şi instituţiilor din Basarabia şi partea de nord a Bucovinei. Guvernul sovietic insistă ca guvernul regal al României să răspundă la propunerile sus menţionate nu mai târziu de 28 iunie ora 12 (ora Moscovei). (A. Vianu, C. Buşe, Z. Zamfir, Gh. Bădescu, Relaţii internaţionale în acte şi documente, II (1939–1945), Ed. Didactică şi Pedagogică, 1976, p. 49–52)

Găsiți pe

http://www.ziuaveche.ro/international/basarabia/28-iunie-1940-%E2%80%93-zi-de-doliu-71-de-ani-de-la-anexarea-basarabiei-si-bucovinei-de-nord-40132.html

Cu riscul de a fi dependentă rămân

Că sunt dependentă de internet este deja o realitate. Dacă , o viață întreagă, primul gest pe care îl făceam era să-mi fierb o cafea, acum, când încă am pleoapele lipite de somn, mă aplec și apăs pe butonul de la unitatea calculatorului .

Oare ce mesaje am primit ? Oare ce s-a mai scris ? Oare ce au mai postat prietenii mei ? A cui imagine, realizată de BARICADA, îmi va smulge un zâmbet matinal ?

Sunt întrebări pe care mi le pun automat.

Îmi face plăcere să citesc păreri asemănătoare cu ale mele , să descopăr că nu sunt singură pe lume, că mai sunt și alții care admiră aceiași oameni, că mai sunt și alții animați de aceleași idealuri.

Mă bucur când descopăr raționamente logice la care eu nu m-am gândit sau când aflu fapte, întâmplări sau amănunte de care nu aveam habar.

Mă emoționez când văd că sunt atâția preocupați să afle, să știe, să cunoască.

Descopăr că și ceilalți, cunoscuți mie doar după niște porecle, sunt sensibili la orice formă de artă, iubesc natura și suferă atunci când animalele sunt agresate și , chiar dacă protestul nostru nu e citit de nimeni, sunt mândră că fac parte din această comunitate on-line.

Publicat în Fără categorie

Un editorial care mă unge la inimă

Mică la stat , mare la curaj ! Nicoleta Savin


EDITORIALUL EVZ: Scrisoare (ne)deschisă către Nicolae Ceauşescu
Dragul nostru, România nu mai este ţara corupţiei fără de corupţi. Ce vremuri, Nicule!
Nici unghie de demnitar nu era deranjată de procurori, ANI nu se născuse, PNA era curat independent şi controla plevuşca cu Ioan Amărie pe post de şef. Făceam contrabandă cu tot ce ne trecea prin minte, făceam legi pentru noi, încasam comisioane uriaşe, scoteam banii din ţară cu valiza, îi aduceam şii reinvesteam. Oamenii noştri, pe post de paravane, intrau în Top 300, în Top 500, în Top Secret, la purtător, prin Elveţia, SUA şi prin paradisuri fiscale. Închideam gura oricărui fraier care o deschidea, pe Mugur Ciuvică l-am ridicat de pe stradă că s-a jucat cu calculatorul şi a transmis Armaghedoane. Să se înveţe minte. Acum e de-al nostru.
Procurorul rebel Cristi Panait după ce ne-a deranjat vinerea o beizadea pesedistă care se juca cu de-a kerosenul şi vama a fost cuprins brusc de regrete şi s-a aruncat de pe acoperiş. Şefii lui l-au expertizat psihiatric post-mortem, ca să-şi recunoască depresia. Premieră mondială, Nicule dragă! Pe procurorul ne-rebel Victor Ponta l-am promovat să-i conducă lui Năstase Corpul de Control şi apoi să păzească proiectele fraierilor de europeni care ne dau bani. A fost şi parlamentar, şi ministru, acum e Che Guevara în Kiseleff. Ai muri de drag să-l vezi şi pe el, şi pe unul, Antonescu, de la liberali.

Acum liberalii sunt cu noi. Ne-am botezat USL. Nicule, cât eram noi la putere, pe infractorii fugiţi nu-i căuta nimeni, pe cei promovaţi în Parlament îi ocrotea imunitatea, timp în care se privatiza la foc automat cam 80% din economie. Romtelecomul a fost dat de nătărăii Convenţiei Democratice, în rest, absolut tot ce se putea, era vândut de Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu, Muşetescu şi alţii de-ai noştri, cu clauze la secret, ca să nu le găsească nici un şmecher, în veacul vecilor. Iar Adrian Năstase era blând, nu-l înhăţa pe deşteptul care a luat milioane de euro comision la vânzarea Petrom fără să spună şi fără să-i împartă cu partidul. Acum, de când cu afurisitele astea de State Unite ale Americii şi statele membre ale UE, care trag de noi să ne trimitem corupţii şi evazioniştii la mititica şi-i suflă în pânze dictatorului Băsescu, fascist şi iubitor de băuturi şi senzaţii tari, nu mai poate respira demnitarul liniştit. Şi culmea, nu mai contează dacă este la putere sau în opoziţie. Că şi la putere sunt mulţi de-ai noştri, pe post de cai troieni. Păi să-şi sărbătorească Adrian Năstase ziua de naştere în instanţă pe la Cluj, Nicule? Să stea majoritatea USL în Senat, venerabilul Cătălin Voicu în arest, laolaltă cu borfaşii? Păi n-are dreptate Vanghelie că trebuie adus să trântească fiecare lege a nemernicilor ăstora ai lui Băsescu la vot? Să-l decorezi cu cătuşe pe Laurenţiu Mironescu, secretarul de la Interne? Păi aştia ai lui Băsescu nici la putere nu ştiu să fie.

Cum să-i iei şi pe ai tăi la control? Să bată mascaţii la poarta mogulului Sorin Ovidiu Vîntu, a senatorului Mircea Banias, a omului nostru de la Argeş, Constantin Nicolescu? Pe ăsta cred că-l ştii şi tu. Păi drept este să dea cu subsemnatul tinerii lor, Monica Iacob Ridzi, Dan Păsat? Sau să-i aduci din ţările calde pe Nicolae Popa şi Mihai Necolaiciuc? Ce ne facem, Nicule, că tinerii n-au minte şi aştia ne închid? Cine n-are bătrâni, să-i cumpere, nu să-i împuşte, cum am făcut noi cu tine. Aşteptăm indicaţiile tale preţioase. Să ne spui cum oprim morişca asta şi cum salvăm sistemul. Nu semnăm (ne ştii tu…) că oamenii lui Băsescu sunt cu ochii pe noi.”

Îl găsiți :
http://www.evz.ro/detalii/stiri/editorialul-evz-scrisoare-nedeschisa-catre-nicolae-ceausescu-935640.html

Opoziția se tot plânge de faptul că acest parlament nu ar fi legitim

Tânărul politician care vrea să ne salveze de dictatura lui Băsescu păstrând averile ILICITE numite de către Constituția României LICITE
Cei care plâng zilnic de mila noastră dar nu vor să ne explice ce se va întâmpla dacă vor ajunge la putere
De pe ce loc a ajuns în Parlament domnul Antonescu ?

Cine-i mai înțelege pe cei din opoziție ?
Eu nu.
Opoziția se tot plânge de faptul că acest parlament nu ar fi legitim.
Nu vor nimic.
Nu vor descentralizare.
Nu vor regionalizare.
Nu vor revizuirea Constituției României.
Oare de ce ?
Simplu.
Acest parlament nu este legitim.
De ce nu este legitim ?
Nu au fost alegeri parlamentare în anul 2008 ?
S-au furat urnele ca în 1947 ? Sau când or fi fost furate.
Nu au gestionat cumva alegerile în anul 2008 actualii opozanți și anume liberalii?
Nu erau sprijiniți din umbră de către pesediști ?
Și atunci de ce nu este legitim acest parlament ?
Îmi explică și mie cineva ?

Îl iubesc pe Mareșalul Antonescu , îl respect pe Majestatea Sa Regele Mihai și îl susțin în continuare pe Președintele Traian Băsescu

Mama și mătușile mele, femei iremediabil sentimentale , de câte ori se întâlneau după o perioadă mai lungă de timp în care nu se văzuseră, stăteau de vorbă câte o noapte întreagă și , aproape de fiecare dată , către dimineață începeau să cânte. Erau cântece interzise , în aceea vreme, pe care le fredonau cu pasiune și cu lacrimi în ochi. Nu sunt lămurită dacă , pentru regimul apus sau pentru tinerețea lor trecută.

Mareșalul Ion Antonescu, un erou național pe care suntem condamnați să-l venerăm în continuare în secret
Tatăl meu avea alte pasiuni cu toate că mai falsa și el câteodată vreo romanță . Asculta posturile de radio interzise cu mai multă evlavie și sfințenie dcât o slujbă religioasă.

Mama republicană convinsă iar tata monarhist așișderea aveau aceeași părere în privința Mareșalului Ion Antonescu. Îl iubeau.

Am asistat, mică fiind, la discuții aprinse pe teme istorice și, ca să înțelegeți până unde se putea ajunge, aflați că, riscând să fim turnați de către fotograful adus să facă fotografiile la cununia mea civilă și la petrecerea de după, între părinții și socrii mei s-a încins o discuție aprinsă despre Mareșalului Ion Antonescu și rolul său în istoria țării.

Președintele Traian Băsescu a dovedit, miercuri când a adus în discuție acel moment controversat din istorie , ca de atâtea ori , că știe ce subiecte pot inflama societatea noastră. Nu vreau să-i găsesc vreo scuză, este destul de puternic să se apere singur, dar cu toții, sau aproape toți, nu vrem să clarificăm momentul 23 august 1944 tocmai pentru a nu fi nevoiți să recunoaștem că unii au greșit iar alții au fost victimele lor.

Un rege condamnat la nefericire

Găsim ca scuză faptul că aceea a fost conjunctura politică și nu se putea proceda altfel. Că armata sovietică, cu tancurile ei, ne-a impus drumul pe care trebuia să-l urmăm.

În timp ce alt popor de sorginte latină a fost mult mai categoric în privința colaboraționiștilor, mă refer la regimul de la Vichy, noi am lăsat-o cum a căzut. Se pare că aceștia suntem noi , mămăliga care nu explodează iar ei, francezii, au mai mult sânge de d’artagnanian.

În schimb, președintele Traian Băsescu , cu lipsa sa de diplomație, cum s-ar fi referit oare Talleyrand la un subiect asemănător, a făcut să explodeze întreaga scenă politică, presa în întregime, bloggerii și aproape toată societatea civilă , aceea care este.

Noaptea târziu, m-am întrebat ce știe Președintele și noi nu cunoaștem ?
De obicei, s-a demonstrat faptul că domnul președinte Băsescu este bine informat. Mi se pare normal dată fiind funcția pe care o ocupă.

Cum era firesc, m-am gândit că ar fi vremea ca să-mi lămuresc și eu, pentru mine , opțiunile.

Mi-este foarte clar , este o poziție de la care nu am cum să abdic, pentru mine Mareșalul Ion Antonescu rămâne un erou.

Despre regele Mihai rămân cu respectul deosebit pe care l-am simțit în aceea zi de Paști , când alături de aproape un milion de oameni , l-am ovaționat.
Chiar dacă a făcut greșelile care i se impută , în toți acești zeci de ani pe care i-a trăit, a avut timpul necesar ca să sufere mustrări aspre de conștiință.

Poate că, ar fi fost benefic pentru întreaga societate românească, să le și exprime public. Suntem un popor ce am demonstrat de-a lungul vremurilor că știm și că avem puterea să iertăm.

În ceea ce privește pe prințul Duda, nu consider că a primit o educație princiară și, ca urmare , nu văd de ce i-aș arăta un respect deosebit doar pentru că își joacă singurul rol, mai de Doamne ajută , al vieții sale, cel de prinț-consort.

Președintele Traian Băsescu este cel care , în acest moment , întruchipează omul capabil să se lupte cu structurile securisto-comuniste care se găsesc încă pe toate palierele vieții noastre.

l-am votat cunoscând faptul că nu a absolvit cursurile unui pension și, ca fiică de ofițer de aviație ce vorbea destul de des cazon acasă, i-am înțeles președintelui Traian Băsescu pe deplin atașamentul de imaginea Mareșalului Ion Antonescu, cel pe care suntem nevoiți ca, în continuare, să-l venerăm în secret.

Mareșalul Ion Antonescu către liderul evreilor din România

Dacă am plecat Ardealule

Au fost, sunt și vor fi cântece patriotice care mă vor emoționa mereu.
Nu pot să nu vărs o lacrimă la auzul lor. Nu sunt naționalistă cu accente xenofobe ci doar știu că îmi iubesc Patria . Cu necazurile ei, cu tot . Cu eroii și antieroii săi.

În familia mea se cântau toate imnurile interzise de către comuniști. Dacă în plină dictatură am putut să le ascult nu știu de ce nu aș avea curajul să recunosc emoția pe care o simt de câte ori le aud.

Publicat în Fără categorie