Chiar nu ştiţi ce se întâmplă în justiţie?

Pentru că am fost bolnavă, mai rău chiar, internată în spital, nu am putut să răspund în timp util, unui domn judecător care a avut amabilitatea să-mi trimită un mesaj pe adresa mea de e-mail după ce eu, revoltată cum sunt, am scris următoarele pe juridice.ro:

,,

1. justitiabil says:

30 July 2010 at 00:21

A mai auzit cineva de profesionalism ? De bucuria lucrului făcut bine ? De banala fişă a postului ? Dar de mustrări conştiinţă ? Ce au devenit magistraţii ? Un fel de mercenari.

Restul sunt poveşti de adormit copiii. Din păcate, pentru noi justiţiabilii, ceea ce păţim prin instanţe nu sunt doar coşmaruri din care dimineaţa, când ne trezim, scăpăm şi ne bucurăm de procese instrumentate corect cu soluţii legale. Pentru noi chiar realitatea crudă este un coşmar.

Mă întreb dacă vreunul dintre cei care dau astfel de soluţii nelegale şi neteinice au cumva mustrări de conştiinţă sau, viaţa pe care o duc, lipsită de griji, este un anestezic puternic pentru astfel de nimicuri. Parafrazând ,, Dragostea trece prin stomac.,, (cu referire la mâncare) poate că dânşii gândesc că şi ,, Conştiinţa trece prin conturile bancare.,,

Cu atât este mai valoros acel judecător care este integru.
Pentru că ar fi cumplit să credem că nu mai există un astfel de magistrat „”

  Comentam articolul ,, Anul trecut, pe vremea asta…”” 28 Iulie 2010 de Ovidiu Toth, apărut pe adresa http://www.juridice.ro/115206/anul-trecut-pe-vremea-asta

  Cum spuneam, am primit următorul e-mail :

Stimata doamna,
Va inteleg nemultumirea fata de actul de justitie si nu voi incerca sa va conving ca nu aveti dreptate. Va rog doar sa faceti un exercitiu de imaginatie. Si sa va inchipuiti ca astazi intrati sa predati la o clasa cu 15 elevi. Sunt convins ca, in fata acestora, veti putea da masura competentei, vocatiei si dragostei dumneavoastra pentru meseria de dascal. De maine insa, trebie sa predati la o clasa de 45 de elevi….Nu credeti ca lucrurile se schimba? Ca nu veti mai avea timpul necesar sa va aplecati cu tot atata pasiune asupra fiecarui elev, ca nu ii veti mai putea cunoaste atat de bine pe fiecare in parte ca sa ii descoperiti aptitudinile si sa stiti cum sa lucrati cu ei individual? Ca  vei ajunge mult mai obosita acasa si nu veti mai avea chef sa cititi o lucrare de specialitate? etc. etc. etc.
Va multumesc si va asigur ca multi dintre colegii mei sunt departe de imaginea pe care v-ati facut-o despre noi. Dar…lucram in clase de 45 de elevi…si uneori, mai multi…
Cu stima,
judecator ….       „

Pot să înţeleg că un procuror sau judecător are multe dosare în lucru, pot să înţeleg că un judecător este om ca noi toţi şi, de aceea, i se poate întâmpla ca într-o zi să fie bolnav, să fie nervos, să fie plictisit, să fie nefericit în dragoste, să fie…

Nu pot înţelege să termine 40 dosare în 45 minute, să facă ştersături în dosar, un poliţist nu-şi permite aşa ceva, să treacă în motivarea sentinţei sale că aş fi cerut ce voia partea adversă, să nu-mi dea voie să deschid gura în timpul procesului, să ajungă să dea o sentinţă fară a citi toate filele dosarului ba, mai mult chiar, nici măcar  plângerea mea care stă la baza dosarului respectiv. Observaţi, vă rog, faptul că mă refer doar la ceea ce am pătimit deja prin instanţe.

  Să mă refer din nou la falsul intelectual săvârşit de către un procuror, fals pe care mă aştept ca niciun judecător să nu-l vadă ?