Domnule Obama, venim!

Merită popularizat evenimentul. Sunteți mândria noastră!

Ochiul care rade

IMG_3901Ministra educatiei din Indiana (superintendent in nomenclatorul lor de meserii) a avut astazi o zi de exceptie: Liviu s-a pozat cu ea. Nu e loc in poza pentru toata lumea alaturi de un finalist pe Indiana in cursa pentru recunoasterea meritelor ca cel mai bun profesor american de stiinte. Cursa girata de presedintele USA. Istoria se repeta si ne-o dorim amandoi imbogatita de data asta cu o poza cu Liviu la Casa Alba. Domnule Obama, venim (e loc oficial si pentru neveste)! Numai cheama-ne pe noi.

Vezi articolul original

Publicat în Fără categorie

Cazul Berbeceanu fără Berbeceanu

04_Berbeceanu_declaratie_scurta_525c21c0d0[1]

De când a izbucnit cazul Berbeceanu mă tot întreb care este adevărul. Greu de spus ceva atâta timp cât ni se dau doar crâmpeie de adevăr , dacă or fi vreunele strecurate printre minciuni, și suntem ca de fiecare dată manipulați.
Poate vă vine sau nu să credeți dar mitingul spontan în favoarea sa mă face să cred că acest om este cu adevărat vinovat.
Toți comentatorii pe care i-am văzut eu la televizor , și colegi de-ai mei, au făcut comparație între el și cazul doctorului Arafat.
Să fim serioși ! Mitinguri spontane nu prea cred că mai există dar, dacă acceptâm o astfel de ipoteză, diferența dintre cazuri este enormă.
Un medic poate să fie respectat pentru salvarea unei vieți, doctorul Raed Arafat a avut grijă ca să își facă de-a lungul anilor o puternică publicitate cu ajutorul televiziunilor, un profesor poate să se dedice educării elevilor săi, un actor poate să fie iubit și sprijinit pentru talentul său , …., dar mi-e greu să înțeleg, pentru ce anume poate să fie un polițist apreciat ?
Pentru faptul că închide ochii la micile găinării, furturi, acte de huliganism, agresiuni diverse , accidente de circulație sau de altă natură și cine știe câte alte infracțiuni de care n-am habar.
Dacă vi se întâmplă să cunoașteți un polițist care să fi descoperit un hoț, care să vă fi rezolvat o petiție, vă rog să comentați și să-l faceți cunoscut. Eu, una, sunt totat nemulțumită de toți polițiștii care au cercetat plângerile mele adresate parchetelor. Dar despre asta voi reveni. Dacă ați apelat la Poliție și plângerea v-a fost înregistrată măcar,vă rog să faceți cunoscut acest eveniment.
Comisarul Traian Berbeceanu lucrează într-un sector mai puțiin vizibil publicului larg și atunci mă întreb, care sunt totuși meritele care au dus la mitingul spontan în sprijinul său ?

PS Cu ajutorul lui Dumnezeu vă voi povesti în viitor întâlnirea mea de astăzi cu o reprezentantă a poliției care, în opinia mea, a încercat să mă intimideze.

Spionii, cei mai cinstiți dintre români !

George Maior, SRI: Grupări extremiste sau eco-anarhiste au încercat să exploateze şi să influenţeze protestele pentru Roşia Montană
George Maior, SRI: Grupări extremiste sau eco-anarhiste au încercat să exploateze şi să influenţeze protestele pentru Roşia Montană

Stăteam azi noapte și mă gândeam , oare președintele Traian Băsescu chiar nu a fost înștiințat, în cele peste 400 de materiale făcute, în legătură cu ilegalitățile legate de Roșia Montană sau gazele de șist ?
Să nu uităm, să nu pierdem din vedere ,atunci când analizăm, cât mai obiectiv posibil, faptul că ambii directori ai marilor servicii de spionaj român sunt reprezentanți ai partidelor opozante președintelui țării.
Ciudat ! Îmi vine în minte ideea că spionii români sunt singurii care nu au reprezentanți cercetați pentru diverse delicte.
Spre deosebire de alții , știu că nu există serviciu secret care să nu aibă printre ei agenți care lucrează pentru două sau mai multe țări. Spionii noștri se pare că fac excepție, sunt de trecut în cartea recordurilor!

Şeful SIE, Teodor Meleşcanu, a declarat, marţi, la finalul audierii în Comisia parlamentară de control că în subiectul privind Roşia Montană au fost implicate atât guverne străine, cât şi "entităţi", "mijloace de presă" sau cetăţeni străini care au făcut lobby pentru sau împotriva proiectului.
Şeful SIE, Teodor Meleşcanu, a declarat, marţi, la finalul audierii în Comisia parlamentară de control că în subiectul privind Roşia Montană au fost implicate atât guverne străine, cât şi „entităţi”, „mijloace de presă” sau cetăţeni străini care au făcut lobby pentru sau împotriva proiectului.

Montreal pentru Rosia Montana, saptamana de strada 8: vant puternic, revolutia rezista

Ochiul care rade

Revolutia de azi a fost cu gluga si palton: 3 grade, vant taios si 40% sanse de ploaie (ultimele nevalorificate, slava Domnului!). Proba de credinta in ale revolutiei. Si credinciosi au fost.

Am crezut si eu, aparent insa nu 100%: cand am ajuns, mai era doar jumatate de revolutie de intamplat pentru azi. Nu a fost Victor, el a stat la imbracat cand am vrut noi. Plecase mama la paine si se ratacise prin cartier fara adresa si telefon la ea. Localnicii nu i-au fost de ajutor. A oprit-o pe o doamna sa-i ceara relatii despre ce retinuse despre strada pe care sta, dar prima intrebare, prima deziluzie. Intrebarea a fost cu un „Parlez roumain?” – amintire din scoala – iar raspunsul a fost ca doamna nu stia nici macar franceza. Engleza nu stia maica-mea. Intr-un tarziu, a nimerit singura drumul inapoi. Pe ea o mostenesc la orientare:

Vezi articolul original 65 de cuvinte mai mult

Publicat în Fără categorie

Odiseea unui dascăl în cetatea absolutismului

250px-Louis-xiv-lebrunl[1]

Știu, se cutremură pământul, politicienii ne vând și pe noi odată cu solul și subsolul țării, se întâmplă multe lucruri grave iar eu mă plâng de faptul că directorului meu îi place la nebunie să se asculte singur.
Aveam 9 ani când a murit Gheorghe Gheorghiu Dej, împlinisem 33 ani când i-au împușcat pe soții Ceaușescu și descopăr abia acum ce înseamnă să trăiești într-o dictatură absolută.
Veți spune că exagerez, este foarte posibil, dar fiind învățată să trăiesc comunicând și nu doar ascultând perorațiile cuiva, care are o părere foarte bună despre el, sunt convinsă că este total falsă imaginea ce și-a format-o despre el și pe care ne-o impune forțat ori de câte ori are prilejul, simt o apăsare, experiență nouă pentru mine, ce mă duce cu gândul la perioadele negre ale umanității, la acele vremuri în care monarhul absolut, Ludovic al XIV-lea al Franței în modul cel mai cinic declara că el este statul .
Parafrazând “L’état, c’est moi” șeful meu își spune în fiecare secundă că el este școala și de aceea are dreptul , divin nu-I așa, de a hotârî în locul nostru al tuturor.
Astăzi ne-a făcut ne-simțitori pe toți cei care nu ne dăm în vânt după  sport  preferându-l doar pe  cel al minții.
„ Sau poate doar  eu sunt așa o  fire mai simțitoare !”  ne-a spus el emoționat și cu o sinceră admirație pentru propria-i persoană.