Am cheltuit bani mulţi pentru a face studii de master în management educativ în timp ce, băieţii mei şi cu mine, duceam o viaţă mai mult decât austeră.
Numai drumul săptămânal la Bucureşti mă costa enorm deoarece am avut ambiţia să fac studii serioase la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative cu profesori bine pregătiţi şi care ne predau cu multă pasiune.
Naveta în sine Vălenii de Munte -Bucureşti, timp de doi ani, nu a fost chiar atât de uşoară eu având deja 49-50 ani şi nedeţinând o maşină personală. Mă urcam în ce maşină găseam, mai ales seara târziu, când mă întorceam acasă pentru că a doua zi mergeam la serviciu la şcoală..
Munceam în fiecare zi iar sâmbăta şi dumineca spălam rufele cu mâna pentru că nu aveam maşină de spălat, găteam pentru doi băieţi adolescenţi cu poftă de mâncare, făceam curat după care picam frântă. Nici măcar un film sau o carte nu aveam timp să citesc.
Şi toate aceste eforturi, pentru a putea deţine funcţia de director de şcoală. Nu sunt înnebunită după funcţii ci îmi doream să le ofer copiilor mei o viaţă mai puţin austeră.
Să nu mai văd frigiderul gol şi pâinea raţionalizată ca în vreme de război.
Ştiam că urmează să dispară şcoli prin comasare şi, pentru că şcoala Gura Vitioarei este la doar 2 km de Vălenii de Munte, existănd riscul ca mulţi elevi să ne plece le-am cerut colegilor mei să-şi facă datoria la şcoală cu mai multă pasiune.
A le cere colegilor să rămână la şcoală peste programul de 4 ore de curs echivala cu a le cere să se sinucidă.
Folosindu-se de nemulţumirea provocată de cerinţele mele pe linie profesională, puterea politică liberală de la nivel de judeţ a pus la cale înspăimântarea mea. Restul l-am mai scris.
Mă bucur de faptul că partidul liberal vrea să se sinucidă politic.
Orice luare de poziţie a unui liberal care loveşte în conducerea liberală nu poate decât să mă bucure.
Dictatura justitiei 