Mulțumesc public inspectorului general școlar Nicolae Angelescu, nu mi-a distrus izvorul inspirației

Luni 29 august, am  sărbătorit  Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Povestea, tradiţiile, obiceiurile legate de această sărbătoare Într-un mod ciudat și fără sens m-a lovit o lehamite de orice mâncare, nu aflasem încă faptul că era zi de post, și atunci m-am hotărât să flămânzesc.

Inspectorul general școlar Nicolae Angelescu protectorul directorului

O vânzătoare, după prânz,  m-a atenționat că nu se mănâncă nimic ce seamănă a cap omenesc , un obicei de care habar nu aveam.

„Doamne, sfinte Ioan Bătezătorul, aveți voi grijă de capul meu! Să nu mi-l taie directorul meu,  sfinte Ioan, că e om hapsân la suflet precum altădată Irod!” m-am rugat la sfânt.

Marți 30 august, au fost Sfintii Ierarhi: Alexandru, Ioan si Pavel cel Nou, Patriarhii Constantinopolului;

Se zvonise că fostul director  nu va mai fi numit  și , cu toate că mă bucuram vâzându-l   cu ochii minții  muncind pe brânci până seara la ora 8 când se termină orele de postliceeală,ceea ce nu s-a întâmplat timp de 4 ani,  mă trecea totuși nejustificat  un junghi prin suflet.

Foamea nu- mi revenise , doar apă și puțină miere de albine, așa că m-am rugat la sfântul Alexandru  protectorul fiului meu. Mi se părea  mai apropiat de sufletul meu.

„Doamne, sfinte Alexandru, fă tu ce crezi că e mai bine! Eu sunt un pic cam derutată. Nu mai știu ce vreau.”

Mă gândeam disperată la ziua de joi 1 septembrie. 

„ Ce poate să fie mai banal decât să te bucuri de revederea colegilor, să te îmbrățișezi cu colegele, să râzi în hohote fără teama de a fi supravegheat continuu de către directorii suspicioși că punem la cale un complot ?   Despre ce o să mai scriu eu? ” Mă întrebam în sinea mea. „ O să-mi pierd orice inspirație! ”

„Cum, nu vom mai fi nevoite să ne ascundem prin cotloane ca să nu ne vadă prin camerele video? Nasol! Se duce orice urmă de aventură !”

Sunt total derutată. Să mă bucur sau nu ?

 „ Voi urmări cu mare atenție cum toți cei care îi susțineau  pe directori vor trece de partea celor noi. Parcă la fel s-a întâmplat și acum 4 ani. La fel se întâmplă de fiecare dată! ” mă încurajez singură cu toate că perspectiva asta, de a urmări ca un simplu  spectator,  nu e ceva inedit. Am mai experimentat asta.

Nu, nu am cum să mă bucur. Nu  vom mai avea  niciun motiv de bârfă. Ce să comentăm ? Adevăratul farmec  îl constituie actualul director cu viața sa sentimentală, pe care doar o bănuim pentru că nu avem dovezi clare, cu spaima sa bolnavă de a nu fi schimbat, cu urletele sale de se aud din stradă, sper, ca să fie bâlciul total, cu învinuirile  sale  nejustificate   adresate  colegilor  pe care-i bănuiește că  vor să-i uzurpeze  funcția punând la cale o revoltă, cu listele sale negre. Directorul înseamnă adrenalină!

Miercuri 31  august, punerea în raclă a brâului maicii   Domnului. Continui postul negru, îmi dă o stare de bine.

Ne-am lămurit cu toții, vom avea aceeași conducere.

S-a ținut consiliul de administrație al liceului, oare ce or fi hotărât? Directorul își va face o ciornă pentru discursul de mâine? Nu e capabil să vorbească liber, să zică și el ceva deosebit ca un intelectual adevărat și cred că e mândru de asta. Nici profesorul de fizică cu 6 case din meditații, președintele Klaus Iohannis nu are acest talent.

Abia aștept să-mi iau notițe. La ultimul consiliu profesoral ne-a cerut să votăm dacă aplicăm sau nu regulamentul școlar!

A ținut să mă întrebe ce părere am.

„Ce aveți de comentat doamna Amza? ”

„Să se aplice regulamentul!”  am spus uimindu-l pe director.

Apoi el a uitat să ne convoace la „Serbarea de sfârșit de an școlar” fiind preocupat dacă se va ține sau nu petrecerea de după.

Devine palpitant!

 Mâine îi va instiga pe colegi împotriva mea, jucând rolul victimei, cum s-a întâmplat la linșajul meu public din ședința din 29 octombrie 2914 sau se va lăuda cum este el susținut de conducerea inspectoratului școlar Prahova?

Va face pe leșinatul plin de transpirație ca în ședința din 4 septembrie 2012 ? ( Mișcarea sindicală compromisă total « Dictatura justitiei )

Vă mulțumesc public  domnule  inspector general școlar Nicolae Angelescu pentru faptul că nu mi-ați distrus izvorul inspirației ! Voi mai scrie. Se va purta decent ca un director obișnuit? Sper să nu, nu de alta dar traficul pe internet cere povești deosebite.

 

Anunțuri

Suntem fraieri și-i îmbogățim pe banii noștri pe liderii de sindicat ( Școala Prahovei)

Se întreabă cineva ce se întâmplă cu banii noștri , cei care se strâng din cotizațiile de sindicat?

În mod normal, banii sindicaliștilor se strâng în orice țară democratică, nord americanii au fost printre primii, cu scopul susținerii materiale a membrilor săi în cazul în care se declanșează  greva generală iar aceștia, membrii simplii ai organizației,  nu au venituri din care să trăiască.

Andrei Marga

Își amintește cineva vreo grevă generală, alta decât cea din anul 1998  când ministrul educației era Andrei Marga?

Acea  grevă a ținut o lună întreagă iar membrii de sindicat, neretribuiți de guvern,  nu au fost susținuți de către sindicat cu bani.

Știați că  liderii de sindicat, în România,  nu sunt datori să dea o declarație de avere. Ei pot strânge bani albi, onorabili,  sau din trafic de influnță ori mită fără ca să fie controlați în vreun mod. Altfel cum se se explică atâția lideri de sindicat arestați ?

Liderii noștri  de sindicat, din păcate  joacă politic în loc să ne apere interesele noastre ale membrilor de sindicat, pentru ce au fost aleși,  și le este ușor deoarece nu există transparență, nu dau socoteală nimănui.

Ion Duta un lider de sindicat implicat politic

Cunosc  membrii de sindicat din județul Prahova,Scoala Prahovei | Numai uniți putem învinge!  faptul că Ion Duță, cel care trebuie să se opună puterii, din contră, colaborează cu patronatul , a fost la Primaria orasului Valenii de Munte   împreună cu inspectorul școlar general Angelescu cu un scop precis,  pentru ca să-l susțină pe actualul director să rămână în funcție? La ce a renunțat  sindicatul  Scoala Prahovei | Numai uniți putem în schimbul acestui favor făcut de către patronatul reprezentat de Inspectoratul Scolar Judetean Prahova ?

 

Sunt doar două variante.

Unu, lupta sindicală este compromisă, conducerea sindicatului practic sabotează lupta  sau , doi, Inspectoratul Scolar Judetean Prahov  pesedist vrea să saboteze, din umbră, ministerul educației,  pe ministrul Mircea Dumitru  un technocrat, cu ajutorul sindicatului Scoala Prahovei | Numai uniți putem învinge!

 

Aveți o altă părere?

PS Nu știu dacă la DESCHIDEREA CURSURILOR DE VARA ALE UNIVERSITATII DE VARA N.IORGA — la Casa De Cultură, Vălenii De Munte.   a ajuns și Andrei Marga. Era în program. Nu era o onoare pentru noi atâta timp cât Andrei Marga a rămas definitiv cu eticheta de informator al Securității

Oamenii și principiile lor !

I  Dacă deschidem pagina de facebook și navigăm de la un prieten virtual la altul, ajungând la necunoscuți sau chiar persoane total antipatice nouă , vom găsi tot felul de citate célèbre sau mai  puțin cunoscute.  E adevărat că numărul lor  este mult  mai mic  decât cel al  fotografiile cu pisici, căței, floricele  sau bancuri  dar  sunt totuși  destule  ca să ne creeze impresia falsă că mulți oameni  sunt călăuziți în viața lor reală  de principii  călăuzitoare. Așa se întâmplă în mediul virtual dar este posibil ca și în realitate multe persoane să se laude, chiar să creadă în mod  sincer în sinea lor,  că ar fi ghidate de astfel de principii.

II  Realitatea este însă alta.

Unii oameni au principii pe care le apără indiferent de consecințe iar alții, care afirmă că și ei  le-ar avea, aduc tot felul de argumente motivându-și astfel lașitatea pe care nu și-o recunosc nici măcar în sinea lor.

Concluzia, dacă se aruncă cu „pietre” în voi, nu vă necăjiți!

 

Eram directoare de vreo șase ani atunci când aveam de ales între  a  rezolva o problemă sau să nu o iau în seamă la fel așa  cum procedau ceilalți  directori din zonă.

Brânza topită primită în locul laptelui, mă refer la programul „ lapte și corn”  era stricată și mulți copii, în general cei de la grădiniță aveau probleme de sănătate. Nici cornurile nu erau prea proapete dar acelea ajungeau la câinii aciuiți pe lângă școală.

Colega mea educatoare era foarte revoltată și voia ca eu să iau atitudine așa cum procedam de fiecare dată.

Având deja vechime în funcție, devenisem la fel ca orice șef, de la cel mai mărunt până la ministrul de resort, dornică să nu am „ evenimente ” care să „tulbure  apele”.

M-am gândit să ies în mod diplomatic din dilemă și am convocat  un consiliu profesoral.

Colega mea, educatoarea, voia neapărat să fac reclamație firmei care ne aducea produsele, în timp ce restul colegilor , sătui de toate controalele la care fuseseră supuși de-a lungul timpului, voiai cel mult să nu le mai dăm produsele copiilor ca să-i protejăm, I-am lăsat pe ei să hotărască eu alegând să fiu neutră.

Educatoarea Rodica Dragomir și preșcolarii ei pe care-i iubește și apără

Cum ea era singura rebelă s-a ajuns la concluzia că ar fi mai bine să tăcem și să aruncăm la gunoi toate produsele.

„Cum ? Voi nu realizați că excrocii ăștia fac avere dându-ne produse stricate? De ce să tăcem? Aruncăm niște bani care sunt tot ai noștri?”

„De ce vrei tu să ni-i punem iar în cap pe toți? Nu te-ai supărat de brigăzi? ”

„ Carmen, tu ce părere ai? ”m-a întrebat Rodica.

„Să facem și noi odată ce zice majoritatea!” am zis eu cu jumătate de glas. Nu aveam chef să încep iar vreun război. Mi-era bine.

„Nu mă aștepam la tine să fii lașă! ”

„Nu sunt lașă.Tu nu vezi ce a hotărât majoritatea? ” Mi-am eu motivat alegerea.

Rodica, colega mea educatoare nu a mai zis nimic. În democrație majoritatea are dreptate!

Grădinița Poiana Copăceni

III A doua zi colega mea, imediat după ore, a plecat la Ploiești luând cu ea câteva monstre. Nu mai știu exact ce era, lapte bătut, brânză. A mers la inspectorat și a intrat în audiență la inspectorul școlar general-adjunct, domnul profesor Jean Ștefan.  A scos din sacoșă mai multe porții și i le-a pus pe birou. Mirosul era atât de puternic, atât de neplăcut, atât de greu de suportat, încât domnul inspector a trimis-o imediat cu mașina inspectoratului la Prefectură.

Nu vă plictisesc cu detaliile urmării, cum am continuat eu demersul ei, important a fost gestul inițial și faptul că în zona orașului Vălenii de Munte nu s-au mai distribuit produse stricate.

PS La școală nu a fost trimisă nicio „brigadă de control” în schimb elevii noștri au avut cele mai bune produse.

Fotografiile se datorează celor de la Poiana Copaceni, Prahova, Romania. Le mulțumesc, fac o treabă bună.

 

„ Gluma ”

Totul, dar chiar totul,  are legătură cu Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu” – Pagina oficiala

Toți citează când se referă la regimurile totalitare, în special la comunismul din țările estice, cartea lui  George Orwell : O mie nouă sute optzeci și patru (roman)  

Eu  am să vă spun însă câte   ceva despre romanul „Gluma” de Milan Kundera, un roman pe care l-am citit acum aproape 20 ani și care m-a impresionat profund.

Acțiunea  se petrece  undeva în  Cehoslovacia   comunistă , prin anul 1948  și este declanșată de o glumă  făcută de un tânăr student. 

 

 “Optimismul este opiumul popoarelor! O atmosferă sănătoasă miroase a prostie! Trăiască Trotsky!” este textul pe care îl scrie Ludvik în 1948 pe o carte poștală adresată unei prietene, ca replică ironică la scrisorile acesteia, din care răzbate un entuziasm cu totul excesiv față de comunism. Gluma lui Ludvik – care, de fapt, crede și el cât se poate de sincer în comunism, doar că are și simțul umorului! – este luată în serios de Securitate și de Partid, care consideră că a manifesta scepticism sau cinism față de orice ține de ideologia  oficială constituie o faptă gravă. Consecințele nu întârzie să apară: spre marea sa uimire, tănârul este exclus din partid și din facultate de către colegii săi extrem de intransigenți din punct de vedere politic. Ludvik este trimis să-și efectueze stagiul militar la un detașament de “dușmani ai poporului“, care, din motivul că nu prezintă suficientă încredere pentru a li se încredința arme, sunt obligați să lucreze în mină. Întreaga viață i se schimbă de la o glumă scrisă pe o carte poștală, iar Ludvik este cuprins de amărăciune și de dorință de răzbunare…” citat din  Gluma, de Milan Kundera | Recenzii filme si carti

Sperând că în mileniul trei, la 26 de ani de la schimbarea unui regim totalitar cu unul democratic , astăzi, îndreptându-mă spre Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu” – Pagina oficiala

văd  două colege stând de vorbă întrun colț de stradă , ambele profesoare cu gradul I,  și mă gândesc să le fac o glumă.

Am povestit de mai multe ori că în Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu” – Pagina oficiala

teroarea este mai ceva ca în comunism . Majoritatea colegilor „tremură” de teama conducerii „democrate” a liceului.

Vorbim doar în mare secret, dacă avem curajul să ne spunem ceva,  ferindu-ne de camerele video sau de turnători.

Puteam să le  fotografiez fără să mă vadă, să le postez fotografia  pe blog   scriind  că sunt conspiratoare, la nebunia din școală  ar fi căzut imediat în dizgrația conducerii, dar cum voiam doar să fac  o glumă, una dintre ele fiindu-mi  dragă, m-am apropiat de ele atenționându-le.

„ V-am fotografiat!”  S-au speriat.

„Nu-mi place ce faceți! ” îmi spune una dintre ele.

„Ștergeți imediat fotografiile!” continuă ea uitându-se la mine cu răutate.

Cealălaltă începe să-mi explice că este illegal să-I fac fotografii dacă ea nu își dă acordul. Că mă poate da în judecată.  Știu.

În acest moment trebuie să specific din nou, fotografiile pe care le postez sunt publice. Le iau de pe google sau facbook, niciuna nu este realizată de mine ca un adevărat   paparazzi.

Spaima lor, au încercat să-mi spună despre ce vorbeam înainte de a le vedea eu,  mi s-a părut disproporționată.

Mă întreb, trăim cumva într-o societate dictatorială  ?

Afacerea „ Uniforme școlare ”

Dacă presa nu ar fi fost  subordonată unor oameni , afaceriști veroși, sau partide  politice, cred că afacerea  „ Uniforme  școlare ” ar ajunge  de notorietatea  altor  mari excrocherii.

Ce voi descrie eu sunt convinsă că se întâmplă și în alte școli și  în alte județe.

Exact acum trei ani conducerea școlii, aveau un an de la instalare, au hotărât să schimbe uniforma rămasă de pe vremea predecesorilor. Au priceput că era rost de un ros de ros.

I-au dat o tentă legală și democratică. În consiliul profesoral de la sfârșitul anului școlar 2012-2013 ni s-a cerut să votăm alegera unei noi uniforme aducânduni-se argumente de bun simț. În principiu sunt împotriva unei uniforme, m-am săturat timp de 12 ani să port una, așa că am votat împotrivă.

Am purtat o astfel de uniformă cumpărată din magazin

Am purtat o astfel de uniformă cumpărată din magazin în liceu

 

 

 

 

 

 

 

 

Colegii mei în majoritatea lor au votat da fără să se gândească vreun minut că nu-l văzuse nimeni pe director, în anul școlar  care trecuse , interesat de purtarea uniformei școlare. În timp ce fosta conducere mergea prin școală să verifice dacă elevii erau îmbrăcați în uniformă, directorul nostru prea comod din fire prefera să plece acasă.

În vara anului 2013  părinții elevilor de clasa a IX a au fost obligați să plătească bani , un aconto, pentru achiziționarea unor piese. Unii, cei  de bună credință și cu bani, au plătit întreaga sumă.

La jumătatea lunii octombrie,  fusesem internată din cauza herniei în spital, mă întorc la școală. Părinții clasei a IX a F, unde eram diriginntă,  erau și ei printre cei care plătiseră. Unii au dat banii în avans întreaga sumă de 120 lei.

Ca să nu  lungesc povestea, cu toate că au trecut deja 3 ani,  piese din uniformele școlare  elevii nu le-au primit nici până astăzi cu toate că au fost plătite. Pentru originalitate (!),

Uniformele achiziționate de părinți semănau cu acestea

 

 

erau mai scumpe decât dacă ar fi fost achiziționate de pe piață cu toate că materialele folosite nu erau cu mult superioare.

Domnul primar  Florin Constantin  afirmă că ar exista un contract scris între   Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu” – Pagina oficiala  și respectiva firmă.

Domnul director    al  Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu” – Pagina oficiala  , considerându-se la fel de important precum  John D. Rockefeller,  un fel de Donald Trump pentru cei care nu au auzit de JDR,   nu crede  că este necesar să prezinte vreun inscris oficial.

Bun, să zicem că a existat un contract și că firma nu a prejudiciat statul neplătind impozitul pe profit !

Care a fost motivul pentru care Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu” – Pagina oficiala nu a intentat proces   firmei respective cunoscând apetența directorului pentru amenințarea cadrelor didactice cu procese ale părinților împotriva lor ?

În paranteză fie vorba, ca directoare de școală am fost parte civilă într-un process   intentat  împotriva un hoț mărunt care spărsese școala și  furase 20 de săpunuri de la grădiniță și sub 200 lei din școală. Respectivul   dăduse mai multe spargeri  în zona Văleniului de Munte pentru că nu avea unde să locuiască și dorea să se întoarcă în pușcărie.  

Să ne închipuim faptul că  totuși există contractul dintre părți atunci să credem că  domnul director a ales ca părinții elevilor  Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu” – Pagina oficiala  să fie păcăliți,  ca parte vătămată  ,  pentru că dânsul a primit un commision uriaș ?    

Singura fotografie pe care-am găsit-o cu elevi în uniformă, altă uniformă !

Sau nu a încheiat niciun contract facilitându-i unei firme evaziunea fiscală  ?  

O altă  ipoteză  ar fi  aceea  că,  și în   cazul în care nu a încheiat  contract între părți,  ar fi primit un commision, ca să nu o numim mită, ca să accepte fraudarea legii de către firma care confecționa uniformele.  

Dumneavoastră ce credeți ?

PS Cel mai mult timp mi-a luat căutarea unor fotografii cu elevi în uniformă.

Putregaiul din adâncuri !

Vedem mereu cum sunt ridicați tot felul de politicieni de către  Direcția Națională Anticorupție , am impresia poate mă înșel, că doar  o „ anumită parte ” a lor,  și  nu toți corupții așa cum ne-am dori noi cu toții.   Putregaiul, ca să nu-i zic flagelul, a cuprins toate straturile societății. De la cele mai mărunte firme care fac evaziune fiscală, la instituții ale statului care fac „ afaceri preferențiale” cu anumite firme private cu contracte scrise  sau nu.  

La sfârșitul anului școlar 2014-2015  

La sfârșitul anului școlar 2015-2016

              Aflând astăzi cum se scurg informații din Inspectoratul Scolar Judetean Prahova , cum directorul nostru, al  Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu” – Pagina oficiala      află imediat ce se întâmplă pe acolo, mi-am amintit de faptul că la fiecare sfârșit de an școlar o firmă particulară, aceeași an de an, vine în școală și le prezintă robe  elevilor noștri , cu celelalte accesorii, le face fotografii și albume. Mă întreb  și eu, faptul că profesori și elevi suntem scoși de la  cursuri  în mod obligatoriu, chiar dacă se întâmplă în orele obiectelor de bacalaureat,  pentru a alege  culoarea eșarfei ce se pune peste togă, ce fel de album de sfârșit de ciclu preferă ei, o afacere foarte profitabilă și în mod sigur prefențială, nu se numește cumva mită mascată pentru  favorurile făcute de către persoana sau persoanele din  Inspectoratul Scolar Judetean Prahova ?   Există contracte scrise pentru închirierea robelor, pentru fotografiile  sau albumele de fotografii , sau este evaziune fiscală adică o faptă penală? PS Eu cunosc persoana, dumneavoastră o știți? PSS Parafrazându-l pe director, poate vreun coleg, părinte , elev sau om de bine să-mi spună că a văzut contractul încheiat de firma cu robele? 

Mesaj adresat tuturor „ avocaților ” directoarei noastre

I.    De 4 ani de zile încerc să-i scuz directoarei noastre toate faptele de care l-am învinovățit în schimb pe director.

1.    Erau împreună  în cabinetul ei, sala în care în acest moment se țin dosarele noastre cu planificări, atunci când l-am rugat , ca proaspăt numit director, să nu-mi treacă elevii declarați deja  repetenți cum se procedase cu elevul Ilie Damian de către fosta conducere. L-am rugat.

 Ce a făcut directorul ?     A desemnat o comisie care a promovat o elevă , Ionescu Andreea, ce  fusese  declarată repetentă în urma examenului de corigență , de către comisia din care făcusem și eu parte.

2.    Când am propus ca 4 elevi să fie exmatriculați pentru numărul uriaș de absențe nemotivate și- a adus avocatul personal și a încercat să-i determine pe părinții elevilor să-mi intenteze proces. Oamenii, cu bun simț nu au făcut-o.

3.    Ca represiune am găsit în sala de curs , dimineața la clasa a XII a I, pe directorul școlii, pe directoarea adjunctă, cea din fotografie, și pe șefa comisiei de matematică, cu aceea morgă serioasă pe care o ia cineva care vrea să te demită. Toți trei aveau niște pari undeva….

După amiaza,  aceeași sală de curs, era vorba de clasa a XI a H, îi găsesc tot neanunțați doar că în altă formație: directorul, cealălaltă directoare adjunctă și  pe șefa comisiei de matematică, cu aceeași ținută țeapănă de oameni serioși și  disperați că au un novice în ale matematicii în fața lor. Au urmat discuțiile din cabinetul directorului unde s-a încercat să mi se distrugă stima de sine. 

  Nu au reușit pentru că eu am fost puternică dar altcineva ar fi clacat.     Dacă eram cu adevărat rea nu  mai vorbeam cu niciunul dintre ei  pănă la moarte.

Mereu alături !  

Nu au contat pentru ei  realizările mele profesionale, faptul că 7 elevi au promovat examenul de bacalaureat din clasa a XII a I și 3  din clasa a XII a F. Niciunul nu și-a cerut scuze nici pănă astăzi pentru purtarea ce mi-a demonstrat mie reaua lor credință.

 

Am încercat să o disociez, în mintea  mea,   mereu pe  directoarea adjunctă, cea  din fotografie, de acțiunile directorului. E prea inteligentă, îmi ziceam, vede faptul că directorul  Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu” – Pagina oficiala nu are dreptate.

Se pare că greșeam.      

4. În ziua de 29 octombrie 2014, în timpul consiliului profesoral , directorul îi instigă pe colegi ca să fiu judecată în mod public. Persoane îndatorate conducerii sau care aveau nevoie să primească continuitate se ridică în picioare și îmi cer să plec din minunata lor școală cu toate că m-am tranferat în mod legal în anul 2011.

Draga directoare, cea din fotografie,  din fotografie nu ia cuvântul, de fapt nimeni nu mă sprijină, iar bâlciul durează aproape o oră în care mi se aduc tot felul de invective  invective.

5.     Mă îmbolnăvesc. Iau 7 zile concediu medical și cu toate că nu mă făcusem bine ,  pentru că elevii mă sună  și mă roagă să facem recapitulare înaintea simularii, mă întorc la școală. Mi se cere să stau 12 ore în școală și, pentru că refuz să mă expun epuizării fizice,  sunt pusă să dau notă explicativă. E depusă la secretariatul școlii. Boala revine și sunt nevoită să iau alte 7 zile de concediu medical. Și-a cerut cineva scuze pentru purtarea lipsită de compasiune?   A dat semne de omenia directoarea adjunctă ? Nu!

6.    Nu vreau să amintesc amănunte ca : „ doamna Amza nu m-ai zâmbiți! ” …. Nimicuri!

 7.    La sfârșitul unui an greu, în care am făcut circa 20 ore lunar  de pregătire suplimentară cu elevii, ore neretribuite, mă trezesc cu condica înroșită pentru că nu am stat degeaba în sala de spectacole în timpul serbării de premiere.

Nu am fost convocată obligatoriu, ba, mai mult, directorul ceruse o listă cu profesorii care nu aveam premianți  ca să nu ne strige pe scenă.

Ați auzit de cursuri în timpul serbării de sfârșit de an ?

O întreb pe doamna directoare, cea pe care o credeam creierul conducerii , arătându-I condica , ce s-a întâmplat. Mă trimite să vorbesc cu directorul.

Mă port ireproșabil  cu ea, nu-I spun nimic, nu-I reproșez nimic.

8.    În urma declarării a doi elevi repetenți, mă trezesc cu un telefon de la tatăl unui elev , care-mi reproșează că i-am „lăsat copilul repetent   pentru că nu-l sufăr pe director ”.

Repet, în toți acești ani,  am încercat să le disociez pe ambele  directoare  adjuncte   de tot ce mi s-a întâmplat   reprobabil în această școală. Am apreciat seriozitatea directoarei, dedicarea pentru muncă. Recunosc, nici în privirile lor nu am văzut ura cu care m-a    străpuns directoarea adjunctă în momentul în care, disperată, am început să-l înregistrez pe director. Ceea ce voi face în continuare ori de câte ori va fi nevoie. Dragii mei colegi care-mi spuneți că vă este milă de directoarea adjunctă , că sărmana are niște sentimente pe care nu și le poate controla, că și la ea urlă la fel ca și la noi, că ea îi suportă multe, unde erați atunci când eu treceam prin toate astea ? Unde era compasiunea pe care mi-o cereți acum pentru ea ? Vreau să știți că eu refuz să mă îmbolnăvesc  de Sindromul Stockholm, le las pe altele să se iluzioneze cum că ar fi mai  creștine  pentru că își iubesc agresorii și vor avea parte de Rai.

 II „   Sindromul Stockholm este unul dintre cele mai interesante deviații de comportament pe care îl poate avea omul și din această cauză este intens studiat. Legătura dintre victimă și atacator se pare că rămâne una puternică pe viață și nimeni nu o poate rupe.”  Sindromul Stockholm, legatura de dragoste dintre victima si rapitor … Dacă mai sunt încă  persoane care nu au auzit de Sindromul Stockholm, mă refer la tinerele noastre eleve sau absolvente, intelectualii au aflat déjà, vă  recomand să citiți Falsa iertare, sindromul Stockholm și iluzia eliberării | Semnele Timpului   „ Atunci când victima nu reușește să se elibereze de partenerul abuzator, se instalează în timp un alt fenomen numit de către specialiști codependenţă. Pentru codependenţi, controlul este elementul central al fiecărui aspect al vieţii lor. În acest caz, persoana afectată este atât de captivată de celălalt, încât sentimentul identităţii personale – al sinelui – este grav diminuat, înăbuşit, aproape eliminat de personalitatea şi problemele celuilalt. O persoană de acest gen se poate afla „într-un ocean de codependență. Toți cei care o observă își dau seama ce se întâmplă, numai ea nu”, susține o echipă de specialiști în psihiatrie, în cartea Labirintul codependenței.”