Luni 29 august, am sărbătorit Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Povestea, tradiţiile, obiceiurile legate de această sărbătoare Într-un mod ciudat și fără sens m-a lovit o lehamite de orice mâncare, nu aflasem încă faptul că era zi de post, și atunci m-am hotărât să flămânzesc.
O vânzătoare, după prânz, m-a atenționat că nu se mănâncă nimic ce seamănă a cap omenesc , un obicei de care habar nu aveam.
„Doamne, sfinte Ioan Bătezătorul, aveți voi grijă de capul meu! Să nu mi-l taie directorul meu, sfinte Ioan, că e om hapsân la suflet precum altădată Irod!” m-am rugat la sfânt.
Marți 30 august, au fost Sfintii Ierarhi: Alexandru, Ioan si Pavel cel Nou, Patriarhii Constantinopolului;
Se zvonise că fostul director nu va mai fi numit și , cu toate că mă bucuram vâzându-l cu ochii minții muncind pe brânci până seara la ora 8 când se termină orele de postliceeală,ceea ce nu s-a întâmplat timp de 4 ani, mă trecea totuși nejustificat un junghi prin suflet.
Foamea nu- mi revenise , doar apă și puțină miere de albine, așa că m-am rugat la sfântul Alexandru protectorul fiului meu. Mi se părea mai apropiat de sufletul meu.
„Doamne, sfinte Alexandru, fă tu ce crezi că e mai bine! Eu sunt un pic cam derutată. Nu mai știu ce vreau.”
Mă gândeam disperată la ziua de joi 1 septembrie.
„ Ce poate să fie mai banal decât să te bucuri de revederea colegilor, să te îmbrățișezi cu colegele, să râzi în hohote fără teama de a fi supravegheat continuu de către directorii suspicioși că punem la cale un complot ? Despre ce o să mai scriu eu? ” Mă întrebam în sinea mea. „ O să-mi pierd orice inspirație! ”
„Cum, nu vom mai fi nevoite să ne ascundem prin cotloane ca să nu ne vadă prin camerele video? Nasol! Se duce orice urmă de aventură !”
Sunt total derutată. Să mă bucur sau nu ?
„ Voi urmări cu mare atenție cum toți cei care îi susțineau pe directori vor trece de partea celor noi. Parcă la fel s-a întâmplat și acum 4 ani. La fel se întâmplă de fiecare dată! ” mă încurajez singură cu toate că perspectiva asta, de a urmări ca un simplu spectator, nu e ceva inedit. Am mai experimentat asta.
Nu, nu am cum să mă bucur. Nu vom mai avea niciun motiv de bârfă. Ce să comentăm ? Adevăratul farmec îl constituie actualul director cu viața sa sentimentală, pe care doar o bănuim pentru că nu avem dovezi clare, cu spaima sa bolnavă de a nu fi schimbat, cu urletele sale de se aud din stradă, sper, ca să fie bâlciul total, cu învinuirile sale nejustificate adresate colegilor pe care-i bănuiește că vor să-i uzurpeze funcția punând la cale o revoltă, cu listele sale negre. Directorul înseamnă adrenalină!
Miercuri 31 august, punerea în raclă a brâului maicii Domnului. Continui postul negru, îmi dă o stare de bine.
Ne-am lămurit cu toții, vom avea aceeași conducere.
S-a ținut consiliul de administrație al liceului, oare ce or fi hotărât? Directorul își va face o ciornă pentru discursul de mâine? Nu e capabil să vorbească liber, să zică și el ceva deosebit ca un intelectual adevărat și cred că e mândru de asta. Nici profesorul de fizică cu 6 case din meditații, președintele Klaus Iohannis nu are acest talent.
Abia aștept să-mi iau notițe. La ultimul consiliu profesoral ne-a cerut să votăm dacă aplicăm sau nu regulamentul școlar!
A ținut să mă întrebe ce părere am.
„Ce aveți de comentat doamna Amza? ”
„Să se aplice regulamentul!” am spus uimindu-l pe director.
Apoi el a uitat să ne convoace la „Serbarea de sfârșit de an școlar” fiind preocupat dacă se va ține sau nu petrecerea de după.
Devine palpitant!
Mâine îi va instiga pe colegi împotriva mea, jucând rolul victimei, cum s-a întâmplat la linșajul meu public din ședința din 29 octombrie 2914 sau se va lăuda cum este el susținut de conducerea inspectoratului școlar Prahova?
Va face pe leșinatul plin de transpirație ca în ședința din 4 septembrie 2012 ? ( Mișcarea sindicală compromisă total « Dictatura justitiei )
Vă mulțumesc public domnule inspector general școlar Nicolae Angelescu pentru faptul că nu mi-ați distrus izvorul inspirației ! Voi mai scrie. Se va purta decent ca un director obișnuit? Sper să nu, nu de alta dar traficul pe internet cere povești deosebite.
Putregaiul, ca să nu-i zic flagelul, a cuprins toate straturile societății. De la cele mai mărunte firme care fac evaziune fiscală, la instituții ale statului care fac „ afaceri preferențiale” cu anumite firme private cu contracte scrise sau nu. 
