Astăzi , când mă întorceam acasă de la școală, m-am întâlnit cu unul dintre colegii mei care candidează din partea PDL-ului. Doar consilier își dorește să ajungă. Andrei, Andrei Beldiman se numește, nu se găsește pe un loc eligibil, este al nouălea, dar pentru că-l respect mult vreau să-l votez.
Mi-a povestit calm și plin de umor, așa este el, cum PSD-ul vandalizează toate posterele, afișele și bannerele din oraș care sunt ale PDL-ului.
Mi le-a și arătat și am văzut doar resturile zdrențuite rămase lipite în câteva locuri.
În schimb, toate materialele USLului erau intacte.
Uriașe, sunt convinsă că încalcă niște standarde ,și foarte multe.
” Ce face poliția ? ” l-am întrebat. ”Nu vezi ? nimic.
Ieri am aflat, în urma unei știri laconice, că Daniel Daianu și-a prezentat demisia.
Astăzi, un liberal , a făcut o mică trecere în revistă a trecutului domnului Daianu fără a dezvălui însă din culisele divorțului.
A încheiat cu ” În timpul regimului comunist, din 1976 până în septembrie 1978, el a lucrat la Direcţia de Informaţii Externe (DIE), din MAI. În octombrie 2007, în perioada candidaturilor pentru Parlamentul European, el a afirmat că a intrat în DIE deoarece astfel putea să studieze în străinătate. ” lucru care mă determină să cred că Daniel Daianu a cam terminat-o cu liberalii. A devenit indezirabil partidului.
Vălenii de MunteMuzeul Nicolae IorgaIeri am văzut bannerul CANALIZAREA, PRIORITATEA NUMĂRUL 1 PENTRU ADMINISTRAȚIA LOCALĂ ! dar cum nu mi-era încărcată bateria telefonului nu i-am făcut o fotografie. Am greșit și am comentat cu niște PDL-iști proveniți din partidul mamă și tată FSN, PDSR, PSD. De fapt mi-am spus părerea sinceră că sunt foarte tupeiști PSD-iștii care, după ce timp de 20 ani au condus orașul nostru, ne vorbesc acum și ne și scriu despre proasta canalizarea făcută, cu firma sa privată de către actualul candidat la funcția de primar al orașului, domnul Bebe Moacă.
Ori ei m-au turnat PSD-iștilor, sediile celor două partide sunt ușă în ușă dar noi am vorbit afară în ploaie, respectivii pedeliști ori cineva le-a deschis mintea.
Cert este că astăzi scria altceva pe banner. Ceva ecologic, despre prioritatea numărul 1, un oraș curat.
Revin mâine cu alte informații.
Pe un banner mare, lung de 8 m și lat de 1m , așezat pe balconul unui locatar de un la bloc de pe Bulevardul Nicolae Iorga scrie :
„CANALIZAREA, PRIORITATEA NUMĂRUL 1 PENTRU ADMINISTRAȚIA LOCALĂ ! ”
Cu toate că plouă mă opresc și râd în sinea mea. Cât tupeu pot să aibă autoritățile !
Mă uit bine ca să nu fac greșeli. Este clar că această lozincă scrisă pe banner aparține USL-ului.
Dacă de 20 ani primarul orașului Vălenii de Munte a fost susținut de către partidul lui Ion Iliescu cine este vinovat de faptul că , în anul 2012, prioritatea numărul 1 este canalizarea ?
PS În clipul de mai sus sunt oameni și case pe lângă care am trecut timp de 21 ani. Îi cunosc și le cunosc nevoile.
Mulțumesc celor care l-au postat.
V-ațI gândit vreodată că ajungem să semănăm , aproape de fiecare dată , cu persoanele pe care nu le placem ? Să nu-mi spuneți că niciodată nu v-a trecut acest gând nesuferit prin minte , că n-ați avut îndoieli în privința propriei purtări.
Așa cred eu, că , în mod invariabil, suntem condamnați să repetăm greșelile altora pentru a le înțelege mai bine motivația.
Of ! Unii am avut norocul să ne bucurăm de bunici, alții nu.
Cu toate statisticile din zilele noastre , mă gândeam azi noapte, parcă înainte erau mai mulți bunici alături de nepoții lor. Poate pentru că tinerii se căsătoreau mai devreme și aveau proprii copii imediat, poate pentru că atunci legăturile de familie erau mai strânse.
Dar, ce știu eu ?
Mi-am cunoscut toți bunicii și fiecare dintre ei a fost altfel decât ceilalți. N-au semănat nici la educația primită, nici la averea avută, nici la funcția ocupată în societate, nici la caracter dar nici la modul în care-și manifestau sentimentele.
Cât a trăit, am iubit-o cel mai mult pe cea mai săracă dintre ele, pe cea care a avut o copilărie chinuită alături de o mamă vitregă despre care însă nu ne povestea, pe cea care n-a avut parte de o educație aleasă dar care învățase de la viață mai mult decât din orice manual, pe cea care știa din puținul ei strâns cu mare greutate să renunțe ca să-ți facă o mare bucurie, bătrână cum era a muncit o săptămână ca să-mi cumpere un kg de căpșuni, care era în stare să înnebunească de teama că mi s-a întâmplat ceva rău dacă întârziam peste ora la care trebuia să ajung acasă, pe cea care îmi era confidentă, mă mai pâra mamei câteodată, pe cea care…
Bunica avea obiceiul să -și pună o bazma peste ochi ca să poată adormi, iar fiul meu cel mic, ca o ciudățenie, el care n-a văzut-o niciodată și nu-i cunoaște obiceiul , procedează aproape la fel.
Se leagă cu un fular peste ochi înainte de a ce culca.
Știu de când Alexandru avea 4 luni și era grav bolnav în spital, aproape pe moarte, că între bunica Domnica și el este o legătură puternică. Atunci mama mea, fiica ei, speriată de posibibilitatea că l-am fi putut pierde a avut un vis.
Se făcea că bunica îl ținea în brațe. I l-a întins mamei certând-o : ”Aveți grijă de copil !”
Mi l-a povestit bucuroasă. ” Alexandru o să scape cu viață! Mi-a spus mama mea. ”
Voi știți că bunica mea cea dragă mă vizitează și acum noaptea în somn ?
De la prietenul meu ” Baricada „, un tip veșnic cerebral dar cu mult umor
Ani de zile m-am tot întrebat de ce electoratul de stânga este atât solidar cu liderii săi. Mi-am zis, să fiu iertată , că au o educație mai precară, că provin din medii dezavantajate , infiorător de săraci, dar și că majoritatea sunt, în limbajul cel mai direct, proști.
Nu-I iau în considerație în această analiză pe aceia care au un câștig major de pe urma venirii la putere a PSD-ului. Nu. Aceia, sunt doar niște oportuniști care beneficiază de pe urma susținerii lor, primind, în schimbul unui vot, o funcție, un beneficiu.
Fiecare după prețul pe care-l are.
Nu înțelegeam, nu puteam defel să pricep, de ce nu se comportă precum noi, cei care votăm constant cu dreapta , taxându-I pe politicienii mincinoși și corupți ai lor.
Cel mai mult eram derutată când colege de-ale mele, persoane inteligente de felul lor, o țineau una și bună în ultimii ani că oamenii PSD- ului sunt curați și persecutați politic.
În sfârșit, după ani și ani de zile, lupta pentru putere a scindat partidul mamut.
Nu sunt fericită. Cioburile sparte sunt multe și în ograda PDL-ului și riscăm , noi cei care i-am votat mereu pe reprezentanții dreptei, să ne tăiem , să sângerăm și să ne infectăm.
Există și o parte însă comică.
Întrebând niște foști membrii PSD cum își explică orbirea de care au dat dovadă timp zeci de ani, au trecut déjà douăzeci, mi-au spus că au fost ca și drogați. Sigur era doar o figură de stil , să n-o luați altfel, dar un sâmbure de adevăr totuși există. Atunci când toți din jurul tău afirmă ceva, dacă nu ești stăpân pe raționamentele proprii, poți să fii ușor manipulat.
Mai am o singură întrebare, cu ce i-au drogat pe liberali ?
– Andreea, te rog, să ieși la tablă !
Mă uit cum eleva vorbește în continuare cu colega sa de bancă, cap în cap șușotesc de mai multe minute fără să le intereseze ce se vorbește în oră, lăsând impresia că nu m-ar fi auzit.
Toate capetele celorlați se întorc spre ele așteptând curioase să vadă ce voi face. Una dintre fetele așezate lângă Andreea o atenționează.
– Lasă-mă în pace ! Îi răspunde ea deranjată.
– Andreea, tu mă auzi ?
– Da, doamna profesoară. Ce s-a întâmplat ?
– Nimic. Vreau doar să ieși la tablă.
– Iaaaar! Ce aveți cu mine ? Și ieri m-ați ascultat.
– Nimic. Vreau să rezolvi și tu un exercițiu.
Se ridică ostentativ leneș apoi, legănându-se precum … modele pe scenă atunci când prezintă lenjerie intimă, se îndreaptă spre tablă.
– Să șteargă cineva tabla. Eu nu pun mâna pe buretele ăsta.
Mă uit automat la unghiile ei verzi și lungi care i se asortează cu părul oxigenat. Mă întreb repede în minte a câta culoare este de la începutul anului. ”Am pierdut șirul. ” îmi spun singură.
– Am cerut de la începutul anului ca fiecare dintre voi care vine la tablă să-și șteargă singur. E prea mult ?
– Dar, doamna profesoară, mi se rup unghiile.
Se aud hohoteli surde din clasă. Mă stăpânesc regretând faptul că n-am atâta umor cât îmi doresc. Puțină ironie cred că ar fi binevenită dar știu că nu sunt maestră în acest domeniu. Prefer să rămân în domeniul matematicii dar nu pot să nu-i remarc ținuta provocatoare.
Colanții îi scot în evidență formele, bluza scurtă abia îi acoperă mijlocul dar îi este întinsă atât de tare încât te aștepți să-i pleznească la piept.
Mă gândesc că măcar ei nu se revarsă dizgrațios burta peste pantalonii cu talie joasă cum se întâmplă Amaliei.
Un gând scurt mă curentează.
” Amalia o fi însărcinată și ea ca Diana ? Sper să fie doar obeză! Sau să fie de vină berea cu care are obiceiul să se îmbete aproape zilnic ? ”
– Doamna, n-am înțeles lecția când ați predat-o. Îmi spune Andreea după ce a terminat scrierea exercițiului pe tablă.
– Bun ! Ce n-ai înțeles ? Hai să lămurim împreună.
Andreea se strâmbă încercând să-și asigure sprijinul clasei.
– Nimic. Dumneavoastră nu știți să ne explicați. Dumneavoastră sunteți de vină. Anul trecut înțelegeam și aveam medii mari la matematică.
M-am obișnuit cu obrăznicia lor încât, nici măcar în interiorul meu, nu mă supăr.
– Andreea, te rog, scrie-mi pe tablă formule pe care le-ai învățat pentru astăzi !
– N-am învățat.
– Niciuna ?
– Păi, niciuna.
– Bun! Tema ți-ai făcut-o pentru azi ? Văd că nu mi-ai adus caietul de teme.
– Nu mi-am făcut-o.
– De ce ?
– N-am avut timp, n-am nici culegere.
– Andreea, vrei să dai bacalaureatul ? Când ai de gând să te apuci de învățat ?
– Doamna profesoară, dumneavoastră treceți-ne! Ne descurcăm noi.
Alexandru și-a ridicat capul de pe bancă după ce tot timpul s-a prefăcut sau chiar a dormit.
– Cum Alexandru ? Cum ? N-ați învățat nimic de la începutul anului școlar.
– Dă tata niște țuică și brânză, știți că este cioban, și trec. N-au trecut alții mai proști decât mine ?
– Alexandru, ai învățat tabla înmulțirii ?
– N-am învățat-o toată. Până la cinci o știu.
– Mă bucur. Cât fac 5x 7 ?
– Cât să facă ?
Stă câteva minute mut, timp în care se gândește.
– 42 ? Nu, face 45.
– Alexandru, ești în clasa a-XI –a, când crezi că vei învăța tabla înmulțirii ?
– La anul, doamna profesoară.
Claudiu îi dă drumul din brațe Biancăi, așa o ține de când a început anul școlar, nimeni n-are curajul să –i ceară, în mod autoritar, să aibă o purtare mai decentă de când fata a încercat să se sinucidă luând o cutie întreagă de pastile.
” Bine că nu se droghează. Băieții ăia de la a X a au niște priviri dubioase. Și râd ca proștii fără nicio noimă. ”
– Nu înțelegem, fără să se ridice în picioare Claudiu mi se adresează cu un glas în care se simte furia, de ce dumneavoastră insistați atât cu ascultatul și notatul . Uitați-vă, la alte materii ! Dacă avem maxim 3 note. Vreți cu tot dinadinsu să ne stricați mediile.
– Aveți ceva cu noi. Susține nervoasă și Margareta. Ce v-am făcut doamna profesoară ?
– Da. Ce v-am făcut doamna profesoară ? Își reia Claudiu discursul. Nu vă mulțumiți cu faptul că suntem prezenți în clasă, mai vreți să și învățăm. Nu se mai poate ! O să-i cerem directorului să vă schimbe. Până acum nimeni nu ne-a lăsat corigenți. Acum v-ați găsit dumneavoastră s-o faceți !
– Am înțeles nemulțumirile voastre dar tabla înmulțirii se învață în clasa a III a iar voi sunteți în clasa a XI a.
Andrea gândindu-se că poate să scape, să nu mai fie notată, ține să vorbească și ea.
– Păi, sunt atâția ani de atunci. Am uitat-o. Ce vă miră ?
– Ordinea efectuării operațiilor, înmulțirea, împărțirea, operații cu puteri, rezolvarea ecuației de gradul I, formulele de calcul din clasa a VII a, toate le-ați uitat.
– Le-am uitat.
Simt că răbdarea mea s-a risipit de tot.
– Bun, dacă tot vă lăudați că aveați note bune anul trecut de ce ați luat note atât de mici la evaluarea inițială ?
– Am uitat și ce -am făcut anul trecut.
Sunt încântați că au găsit salvarea în uitare și că acesta este un motiv serios ca să promoveze clasa. Ce importanță are faptul că ei nu au învățat niciodată nimic acasă și că nu și-ai găsit timpul să rezolve vreo temă ?
Aceștia sunt cei care ne conduc ! Fotografie netrucată
” Daca esti de acord cu demersul distribuie mai departe.”
Da, sunt de acord.
Intrucat premierul Romaniei Victor Ponta va avea saptamana viitoare o intalnire cu dl. JMD Barroso pe doua teme: Schengen si MCV,
Intrucat premierul Romaniei Victor Ponta, in dispret fata de romani, nu a raspuns la cateva intrebari legate de cazul Grajdan-Nastase de ingerinta politica in actu…l de justitie,
In calitate de alegator,
CER EUROPARLAMENTARILOR ROMANI sa redacteze o scrisoare catre Presedintele CE in care sa adauge la punctajul discutiei cu premierul Romaniei urmatoarele intrebari relevante pentru MCV:
Care este motivul pentru care premierul, indata ce a fost investit in functie, a trecut ISC din subordinea MDRT in subordinea proprie?
Care este motivul pentru care premierul Ponta nu a trimis nici pana la aceasta ora corpul de control la ISC pentru a elucida modul in care aceasta institutie si-a schimbat intr-o luna de zile punctul de vedere, influentand actul de justitie?
Care este motivul pentru care premierul Ponta l-a demis pe seful ISC, aflat in directa sa subordonare, abia dupa ce scandalul izbucnise in presa si DNA a descins la sediul ISC si nu dupa ce a aflat ca ISC a trimis o adresa cu un alt punct de vedere in procesul Trofeul Calitatii?
Care sunt efectele concrete asupra actului de justitie ale adresei emise de seful ISC demis?
Sebastian Lazaroiu, cetatean roman si alegator. ”
Sper ca aceasta să ajungă http://joaquinbarroso.com/ și să fie citită. Europenii sunt mai sensibili și mai bine crescuți decât noi.
Altădată , când eram amici, aș fi putut să-l sun și să-l întreb personal dacă este adevărat ce se vorbește prin încet și în secret .
Altădată. Prieteni în adevăratul sens al cuvântului n-am fost niciodată pentru că, cu toate că ne cunoaștem încă din anul 1994, colegi fiind în PNȚ-CD , ne-am regăsit de fiecare dată în altă tabără.
Pe vremea când Horia Toma nu mi-era inamic, fotografie făcută de mine cu telefonul mobil
Ironia sorții ne-a adus prin anul 1995 unul în fața celuilalt, unul împotriva celuilalt.
Alături de foștii deținuți politici, eram împotriva deputatului țărănist Mircea Munteanu în timp ce el, profesorul Horia Toma, îl susținea în fața comisiei venite de la București să verifice cele scrise de noi în plângerea făcută conducerii partidului, din care făcea parte și Ioan Ghișe, pe deputat. Fiecare dintre noi aduceam argumente în favoarea a ceea ce susțineam. În acele moment tensionate am fost plăcut surprinsă de purtarea plină de politețe a profesorului de fizică Toma.
Mai târziu am avut însă ocazia să descopăr că , așa cum dracul nu-I atât de negru precum se crede, nici el nu era cu adevărat așa cum voia să pară.
Mizând pe tabăra câștigătoare Horică a promovat în funcțiile de partid fiind propus să candideze , a și câștigat în anul 1996, la primăria orașului Ploiești.
Horia Toma, realizez acum , a fost mereu în tabăra câștigătoare iar atunci când aceasta nu avea nicio șansă, nu-și făcea vreo problemă, schimba partidul.
Ultima dată când am fost alături, în PNȚ-CD istoric a fost la o întâlnire pe care ne-o prilejuise invitația lui Remus Opriș la o ședință ce a avut loc în sala de protocol a restaurantului Hotelului Prahova.
La sfârșitul ei, Horia Toma ne-a spus râzând:
” Eu voi stinge lumina la partid pentru că eu voi rămâne ultimul țărănist. ”
După cum știți , n-a rămas țărănist ci a plecat cu Ghișe, Nicolai , Marga și alții la liberali.
PS Despre relația mea cu oamenii loiali lui Horia Toma am tot scris :
Dictatura justitiei 