Dumnezeu nu joacă la cacialma

Bunica mi-era paralizată de aproape doi ani și jumătate și, cu toate că stătea la doar 5-7 minute de casa noastră, soția băiatului ei cel mai mic nu venise încă în vizită la ea.
E drept că și unchiul meu , atunci când „ateriza” rar pe la noi, nu se omora cu datul unui ajutor ba, din contră, se plângea mult mai rău decât bolnava paralizată la capul căreia se presupunea că vine din multă dragoste.
„Mamă, tu știi că te iubesc dar n-am niciun ban. Trandafirașii mei, se referea la băieții săi, n-au ce mânca.”
„Mamă, dacă este nevoie îmi vând paltonul de pe mine ca să poți să-ți iei medicamente.” Paltonul nu și l-a vândut și niciodată nu i-a adus ceva bunicii în schimb nu pleca cu mâna goală niciodată. Bunica, mama și mătușa Marta, cealălaltă soră a mamei, firi miloase, aveau grijă să-l ospăteze totdeauna cu ceva bun.

„Mamă, îi repeta și bunica cu obstinație, dacă nevastă-ta nu vine să mă vadă să știi că o iau după mine.”
Mult ne-am minunat când, într-un târziu, am văzut-o venind pe mătușa în cauză dar și mai impresionate am fost atunci când am realizat că la câteva zile după această vizită bunica a murit. Verișorii mei, trandafirașii, n-au fost nici măcar la înmormântare. „Sunt doar niște copii! ”Le-a motivat unchiul lipsa.
Au trecut vreo câțiva ani și auzim vestea că mătușa în cauză a paralizat. Zece ani bătuți pe muchie s-au chinuit , ea bolnavă iar unchiul îngrijindu-o.
Zilele trecute am aflat că și el, cel mai mic băiat al bunicii, s-a stins din viață, uitat de către băieții săi, la un azil de bătrâni.

Titlul ales de alma nahe mi s-a părut bun pentru o suită de astfel de articole, am reușit să mai scriu și eu astăzi încă  unul cum am promis , dar găsiți, în tabel la psi©, ,  povești multe și frumoase ale celorlalți membrii ai  clubului.

1.	alma nahe	2.	Adriana
3.	dagatha	4.	aceeasiAdriana
5.	roxana	6.	Cuvanta
7.	Dictatura Justitiei	8.	psi – a doua
9.	lili3d	10.	file din poveste

Exist sau trăiesc ?

La un moment dat , am avut o revelație în legătură cu mama mea care se refugiase printre personajele din romanele pe care le citea cu pasiune sau filmele pe care le vedea cu sufletul la gură. Era complet sănătoasă psihic la fel cum sunt milioane de români .

Descoperirea a survenit, mă refer la desmeticirea mea, destul de târziu când eu déjà eram pe propriile picioare și „ luasem în piept multe obuze în războaiele pe care le dusesem ” cu sistemul  de cele mai multe ori de una singură.
Nu doar exist ci chiar trăiesc intens viața ce mi-a fost dată și prefer să fiu înfrântă într-o luptă decât să-mi bag capul în nisip și să spun că duc o viață lipsită de griji și responsabilități.
Da, trăiesc intens orice eveniment chiar dacă nu reușesc să șterg praful la timp, să termin o ciorbă sau să cos un nasture căzut te miri unde și cine știe când.

PS E un mare  păcat faptul că jurnaliștii români, cei care ar trebui să ne deschidă ochii în legătură cu evenimentele pe care le trăim , nu fac altceva decât să ne manipuleze grosolan dar este bine , totuși , pentru că din cauza lor am devenit o cititoare a blogurilor și astfel ne-am cunoscut.

Cu mai mult talent veți găsi scrise răspunsuri la această temă la psi, în tabel.

Am furat și  tabelul după ce o plagiase pe  Vero mai sus :

1.	Scorpio	2.	carmen pricop
3.	Vero	4.	Adriana
5.	roxana	6.	Some Words
7.	Abisurile	8.	Adriana
9.	dana lalici

Ne vor binele tuturor

Blogosfera, la fel ca și realitatea palpabilă, este plină de tot felul de comunități, mai mari sau mai mici, în funcție de interesele ce le leagă.
Particip la mai multe astfel de celule facând câteodată slalom , pentru că ele se interesectează uneori, alteori se ocolesc într-un mod politicos, sau se bârfesc atunci când pot și le vine bine, dar de cele mai multe ori îmi exprim propriile păreri pe blogul personal care a apărut în urma unei nevoi acute de liberă exprimare constituțională.

Cum timpul mi-este drămuit și de multe ori resimt durerea anilor ce- mi stau legați de picioare precum niște ghiulele de condamnați la moarte, nu sunt mereu prezentă în mediul virtual ca să spun prezent de fiecare dată dar , când năduful îmi dă afară de prea plin, mă răcoresc așternându-mi gândurile pe fila calculatorului.
Le mulțumesc astăzi, pentru binele pe care ni-l fac, nouă tuturor, prietenilor noștri  Diana şi Dan . Ei au bunătatea de a ne arăta că sentimentele, nemulțumirile sau bucuriile noastre cotidiene nu-I lasă indiferenți și că își găsesc un minut din viață pentru a ne demonstra astfel faptul că noi contăm pentru ei.
Ei ne arată că nu bătem câmpii atunci când ne revoltăm, că nu suntem ciudați atunci când ne minunăm de multe dintre aspectele vieții ăsteia sociale și politice, că nu ne-am senilizat atunci când ne iubim animăluțele și că nu am dat în mintea copiilor când ne alintăm singuri.
Asigurându-vă de aceleași sentimente profunde , eu una vă mulțumesc !

Tabelul este „furat ” de la Psi care face ea ce face spre  binele tuturor.

1.	dor	2.	Mariana
3.	Scorpio	4.	Dana Lalici
5.	roxana	6.	alma nahe
7.	Adriana	8.	tibi
9.	Abisurile

Mica poticneală

Cătă ascultă distrat, muzica ce-i sună doar în căști , privindu-și în același timp cu dispreț și plictiseală colegii.
„ Niște fraieri! ” Lângă el, Ina, cu fardul ei vulgar lăbărțat peste întreg chipul, îl tot îmboldește să își ia notițe scrise, lipindu-se mai mult decât este normal de mâna sa, de trupul său, de picioarele sale.
„Mă pisicesc și eu.” Îi spune ea miorlăindu-se cu o octavă mai jos decât era normal.

„Aș, are o voce spartă pe care de cele mai multe ori nu și-o controlează și care , de obicei, mă zgârie în urechi !” Încearcă să-i zâmbească șăgalnic, nu-și dă seama dacă este și convingător dar cum știe că ea „ visează cai verzi pe pereți ” în ceea ce-l privește nu se sinchisește prea mult , pentru că are mare nevoie de ea ca să-l acopere atunci când chiulește nemotivat.
„ Nu e de familie! ” Ar fi prima reacție a bunicii sale , dacă prin absurd ar vedea-o agățată languros de el cât să-l sufoce.
„ Nu-i o „bucățică” bună ! ” Ar strâmba taică-su din nas după câteva înghițituri de bere din rația zilnică de cutii.
„Nu-i mișto! ” Cătă se strâmbă ușor gândindu-se la șoldurile ei mari și la burta bombată deja. „Se va face cât o vacă peste câțiva ani dar , băgăcioasă cum este, îi cumpără mă-sa un bărbat !”

În schimb, Otilia cu chipul angelic, subțire ca un luger de floare și picioarele-i lungi până –n gât i-ar plăcea mult. Fiind orfană, a fost nevoită să-și găsească, încă din clasa a noua , un tip care s-o întrețină în liceu.
„Din păcate pentru mine , nu-i atât de proastă precum pare, s-a orientat rapid, trăiește deja cu unul în concubinaj. ”
„Oti asta, ar fi fost o gagică pe cinste !” își spune totuși cu regret Cătă.
Observă o agitație la ceilalți colegi și, de aceea, își pleacă iute privirile pe un caiet imaginar.
„ Prostul ăsta de Vio a ridicat mâna să răspundă și din cauza lui profa’ o să se uite spre mine, să fiu atent câteva minute ! ”
„Ce mare dobidoc e ochelaristu’! ”
Cătă cugetă a nu știu câta oară la soarta amărâților de intelectuali și a progeniturilor lor.
„ Părinții ăstora pe ce lume trăiesc ? Ce fel de ingineri sunt, ce dracu’ de judecată au, dacă nu realizează că în lumea asta, a noastră, nu se mai poartă învățătura ? Ce-au realizat ei ? Nu văd că nu-și pot permite nici o rablă de Dacie să-i cumpere lu’ fi-su ? N-au bani nici să-i dea de-o bere , de meditații nici nu se pune problema. Urmărește ca un tălâmb tot ce spune și scrie profa’ pe tablă.
Cătă privește distrat direct către tablă lăsând impresia că este interesat de cele ce se petrec în sala de curs.
Colegele din prima bancă, țărăncuțe cu călcăiele crăpate ar comenta răutăcios străbunică –sa, născută undeva într-un vârf de munte și ani de zile servitoare la niște comuniști nomenclaturiști, dacă le-ar vedea pe fete fără să observe cât de delicate și emancipate sunt, își agită mâinile pe sus.
„Sărăcia le face ambițioase, eu n- are rost să fac eforturi ! ”
Își amintește cu mare plăcere ce surprinși au fost directorul școlii și nevastă-sa când i-au vizitat acasă. Cum se minunau și cum le lăudau vila și piscina,mobilierul, mașinile și …

O adevărată bombă pentru musafiri a fost atunci când, după ce doamna, soția directorului, i-a întrebat, mai întâi pe ocolite iar mai apoi în mod direct, unde lucrează, mama sa i-a răspuns nonșalant.
„Cu carte de muncă ? Nicăieri !”
Să fii văzut mirarea de pe chipul lor, să fii auzit tăcerea ce s-a lăsat ! Era totală !
Au plecat cu portbagajul plin după ce mâncaseră și băuseră ca sparții.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
„ Cătăline, tată, sper să te descurci singur. Boul ăla de director n-a vrut să ia nimic. A zis că nu-și riscă scaunul, au fost ceva reclamații direct la minister, n-are curaj să oprească camerele de supraveghere. ”

Tema de luni a fost propusă  de Vero  iar  tabelul se găsește  la Psi

     M-a inspirat  următorul  articol: Prahova: Două reclamaţii de fraudare la BAC

1.	Ioana Soglu	2.	Griska
3.	Abisurile	4.	Scorpio

Chiulul și cancerul sau disputa dintre adevăr și minciună

Dorința

Clasa aXII a I

Ca orice om am multe, foarte multe, dorințe dar acum, în prag de bacalaureat, îmi doresc fierbinte ca elevele mele, care se străduiesc să învețe, să promovezeze acest examen de maturitate. Chiar dacă drumul le-a fost greu și spinos alături de mine , să fie convinse că în toți acești doi ani, de când suntem împreună, nu mi-am dorit decât ca ele să reușească să recupereze tot ce credeau că este pierdut și , după mult chin, să te bată cineva mereu la cap cu învățatul nu este ușor, și să acumuleze cât le este necesar ca să poată să fie învingătoare.

Mult succes !

Urați-le și voi succes! roxana, Un blog de poveste | Oborul cu fantezii

11.Mariana

12.

lili3d

1.	alma nahe	2.	vavaly
3.	Scorpio	4.	Gabriela
5.	tibi	6.	Vero
7.	carmen pricop	8.	cammely
9.	alma nahe	10. psi

Floralia ? Floriile și Caragiale

Cine mai știe cum se numea schița în care Caragiale, cum care, marele nostru I.L. Caragiale, satiriza obiceiul românilor de a face trafic de influență și de a mitui cadrele didactice pentru ca odoarele să le fie promovate ?

Vă întreb pentru că eu ieri, de sfintele Florii, mi-am petrecut întreaga zi ca să scriu un material pe care să-l prezint astăzi , nu, nu Marelui Juriu, Consiliului de Administrație al școlii întrunit cu scopul nedeclarat de a salva trei elevi de la exmatriculare. Dar știți déjà.
Când voiam să recitesc materialul, țâr, sună telefonul.
O cunoștință, nu vă dau mai multe detalii, mă roagă să cobor ca să vorbim nestingheriți și neascultați de nenorociții de la SRI.
Cobor, ce pot să fac.
„Uite, din respect pentru tine, nu l-a abordat direct pe director. De ce să-I dea mielul de Paști lui când tu te chinuiești cu copilul său ?”
„ De ce a apelat la tine ? Nu știe că nu accept să promovez un elev decât pe cunoștințele dobândite ?”
„Ba, tocmai că știe. A apelat la X care a vorbit cu Y și după aceea s-a ajuns la mine. ”

Sacrificat pentru dreptate și adevăr plânge cu lacrimi de sânge

E o seară frumoasă și aș fi vrut să mă bucur de ea.

Dar poți să rămâi pasiv atunci când vezi că oamenii de lângă tine nu vor să înțeleagă că ești unul dintre proștii care încă ții la principii ?
Că nu vrei să -ți mânjești conștiința cu sângele unui miel sacrificat pe altarul corupției ?

Dragii de ei, Scorpio ,tibi, Vero, dor, Max, Irina, lili3d au scris tema deja. psi are tabelul dar și inima ei mare alături de noi.

M-a tras disperată de mânecă

Nu aveam decât cu puțin peste șaptesprezece ani când o țăgancă, nu se inventase cuvântul rrom vorba lui Radu Banciu, scundă ,precum întreg neamul lor, și plinuță , cu obrajii bucălați și roșii, m-a tras disperată de mânecă.
„Mâncați-aș ochii de fată frumoasă ! Fă-ți un mare bine cu mine! Am bărbatul internat în spital, pentru cine nu știe casa noastră se găsește la vreo 5-10 minute de Spitalul Județean Craiova, și li s-a terminat spirtul. Bărbatu’miu, bată-l vina, s-a tăiat și-I curge sânge. ” Se jelea de credeai văzând-o că urma să-I moară bărbatul în câteva momente..

Era perioada aceea minunată, pe care o regretă pensionarii la mormântul lui Ceaușescu, când începuse să nu fie pe piață nici hârtie igienică, de scobitori nici nu mai amintesc, darămite spirt medicinal.
Dau să intru în casă când mama și mătușa mă strigă , erau în curte cu treburi, și mă întreabă ce mi s-a întâmplat. Le povestesc impresionată despre necazul femeii și rămân înmărmurită când ele încep să râdă distrându-se pe seama mea.
„Dar naivă mai poți fi.Hahaha! Proastă rău!”
„N-aveți milă de biata femeie, cum puteți fi atât de inumane ? ”

M-au lăsat să pun într-o sticlă de vreo 300 ml spirt dar m-au sfătuit să o urmăresc după ce i-o dau.
Am ieșit pe poartă auzind în urma mea chicotelile lor.
Nu știu dacă mi-a pupat și  mâna , îi știți ce obiceiuri servile au atunci când vor ceva , sau doar mi-a mulțumit dar, după ce i-am dat sticla, femeia s-a îndepărtat de mine foarte grăbită și  fără să se gândească vreun moment că eu aș putea să o urmăresc.
După ce a dat colțul străzii noastre, pitindu-se după un pom crescut chiar lângă un gard, strategie pe care bănuiesc că o mai folosise, a desfăcut sticluța și a dus-o la gură.
M-am întors acasă dezamăgită. Mă prostise.

Cu riscul de a întârzia mi-am făcut  psi și tema asta! 😆  Scorpio    ,  anacondele – de s?mbata     ,  anacondele     , alma nahe, alma nahe,  tibi,  Gara pentru doi

O poveste dragă mie

I.  El era chipeș precum Făt-Frumos dar era bun și bland și niciodată n-ar fi fost în stare să facă față luptei cu vreo Scorpie, chiar de îi era mamă bună, cu vreo vrăjitoare , cu vreun Balaur cu mai multe capete sau cu Zmeul cel Rău și de aceea mai potrivită i-ar fi asemănarea cu miticul Adonis.
Ea era ca o Ileană Cozânzeană, doar că nu avea pletele blonde ce se răsfirau în vânt ci părul tăiat scurt aproape băiețește , modernă cu picioare lungi, lungi pănă-n gât, și niște mâini delicate cu degete de pianist.
Ileana și Mihnea formau o pereche, ce-ar fi stârnit invidie pănă și în Paradis, care emana în jurul lor doar iubire și o dorință cristalină precum vocea Ilenei și caldă ca și
glasul lui Mihnea.

Mi-erau dragi ca nimeni alții, îmi propuseseră să-mi fie nași de cununie atunci când voi vrea să mă mărit cu alesul inimii mele, și simțeam că și ei nutresc aceleași sentimente pentru mine.
Ca în orice poveste el era putred de bogat, chiar dacă trăiam în regimul communist nomenclaturiștii și fiii lor aveau avantaje pe care nici măcar nu le bănuiam unii dintre noi , iar ea era fiica unei subalterne tocmai, acesta-i destinul, a mamei sale.
Noi toți, cunoscuții lui Mihnea , îl îndrăgeam pentru naturalețea și modestia sa, când venea pe la noi mânca untură pe pâine cu o poftă pe care-o bănuiești doar la cei care visează la icre negre, și nu cred că avea vreun dușman.
Mama Ilenei era o biată infirmieră , foarte mândră c-ar putea să se încuscrească cu ditamai doctorul șef peste tot județul, care se lăuda peste tot cu relația bună pe care o avea cu viitorul său ginere . În acest timp mama lui Mihnea turba.
Toți știam despre conflictele ce mocneau dar știind cât de mult se iubeau cei doi tineri nu ne îngrijoram deloc.

II. Vestea căsătoriei lui Mihnea cu o profesoară de fizică și plecarea precipitată a celor doi în străinătate a fost neașteptată precum bombele de la Hiroshima și Nagasaki și –am crezut cu toții că o vor omorî pe Ileana.
La început, aceasta rămânea retrasă ore –n șir, în dormitorul în care trăise mii de ore de iubire cu bărbatul iubit, și nimeni nu știa ce face sau la ce se gândește apoi, ușor -ușor, a început să iasă din muțenia sa autoimpusă fără însă a se plânge de trădarea iubitului ei și, mai ales, fără a spune o vorbă rea despre el cu toate că , noi toți ceilalți, eram tentați să fim niște critici foarte asprii.

A apărut în viața sa un alt bărbat care-o curta.
La fel de frumos, Răzvan era un tânăr brunet ce nu mai fusese însurat, și chiar mai bogat decât Mihnea.
„ M-a cerut de soție Răzvan. ” Ne-a povestit senină Ileana.
„Insistă mult. ”
„ Ce-ai răspuns ? ” Voiam, îmi doream mult de tot, să aud din gura ei că acceptat ca să o știu la casa ei și cu copii.
„Ce puteam să –i zic ? Nu pot să-l iubesc și nu vreau să-l fac să sufere lângă mine. Tu știi bine după cine sufăr eu de dor. ”
Ce puteam să zic? Trecuseră destui ani și cu toate că era la fel de frumoasă, timpul nu-și lăsase urme peste ea, șansele de a se căsători se diminuau exponențial.
„ Ai să vezi, va veni o vreme când o să fii fericită !” A fost cred ultima oară când am văzut-o pe Ileana și am vorbit cu ea.

PS M-am căsătorit în alt județ, am dat naștere la doi băieți și astfel viața m-a rupt de meleagurile dragi mie și de prietenii din copilărie și adolescență. Aflam știri despre evenimentele din viața celor cândva apropiați mie de la mama mea care era nu doar o persoană extravertită dar și o mare povestitoare.
„Am să-ți spun o bombă. ” a făcut mama introducerea în timp ce pregătea cafea.
Am făcut ochii mari întrebându-mă ce lăsase mama mea să-mi povestească la urmă. Trecuseră ore bune în care ascultasem cuminte despre câte se întâmplaseră în lunile de când nu ne văzusem.
„ Ileana s-a măritat ! ”
„Asta-I bombă ? ” Ileana era genul de femeie pe care orice bărbat și-ar dori-o de nevastă.
„Bomba este că s -a măritat cu Mihnea. Lui i-a fost tot timpul dor de Ileana , o visa și o vedea peste tot, și, din acest motiv, a fost atât de nefericit cu profesoara de fizică încât, atunci când a revenit în țară, a căutat-o pe Ileana și i-a povestit toată durerea sa. S-au împăcat, el a divorțat rapid de soția sa, și în sfârșit s-au căsătorit împreună. Sunt fericiți. ”

tibi a propus tema, psi ne iubește și ne găzduiește iar eu am plagiat tabelul de mai jos ca de fiecare dată. Somn ușor !

1.	dor	2.	tibi
3.	anacondele	4.	Some Words
5.	Scorpio	6.	Un blog de poveste | Oborul cu fantezii
7.	Vero	8. lili3d

Înlănțuiri de mici abateri , dragă Niky Paranoia, duc spre viitoare infracțiuni !

Regele Niky Paranoia este în sfârșit fericit, poate să vorbească și să fie ascultat atât cât își dorește inima sa bolnavă care tânjește după multă atenție.
Nu știu dacă are habar de dictonul L’Etat c’est moi  rămas celebru ca fiind spus de către Louis XIV al Franței, cultura sa este posibil să se fi terminat cu leguminoasele, sunt răutăcioasă, recunosc, dar nu-i ușor să suporți un astfel de rege , dar în mod sigur astfel înțelege Măria Sa să-și conducă regatul.

Toți cei care-i supără pe trubaduri, saltimbaci și nebuni vor sta în acest jilț!

O, dacă doar vorbitul ar fi singura sa boală, ar fi bine, logoreea poate fi totuși ignorată, în schimb, impunerea unor dorințe prezentate ca fiind legale depășește puterea de înțelegere a unui supus rebel de felul său.
Marele Împărat a interzis folosirea porumbeilor călători în incinta palatelor dar regelui Niky Paranoia i se pare ciudat ca altul  , chiar mai mare în rang, să aibă o altă părere decât el.

L’Etat c’est moi

porumbeii pot să zburde liniștiți în palatul meu și tot eu decretez ca trubaduriilor li se va dea voie să cânte ori de câte ori vor mușchii lor . Saltimbacii și nebunii? Ei bine și ei au drepturi depline în țara mea !
„Mărite Rege , pentru faptele săvârșite de cei trei aceștia merită să fie trimiși în exil !”
„Să rămână! Îndeplinirea tuturor regulilor din palat și învățatul este o pedeapsă mult prea mare pentru ei. Este o adevărată armă mortală normalitatea ! ”

Și-au mai scris temele, pentru că nu toți sunt cetățeni ai lui Niky Paranoia ci al minunatului club psi,  următorii:

1.	dor	2.	tibi
3.	Scorpio	4.	roxana
5.	Gara pentru doi	6.	Dictatura Justitiei