Confesiunile unei traseiste … politice Perioada ţărănistă I

Nu ştiu dacă vom mai avea vreodata un lider care să se ridice la nivelul Seniorului

Între timp, mi-am dat seama că singura persoană, care ar fi putut să mă reprezinte pe mine, era seniorul Corneliu Coposu. Îmi inspira o încredere aproape oarbă, îmi părea un munte de înţelepciune şi, ca urmare, o persoană demnă de urmat.

Ţin să menţionez faptul că nu mă pot lăuda cu foşti deţinuţi politici în familia mea. Cu toate că, tatăl mamei a murit aşteptându-i pe americanii care au întârziat să apară, mama fostă UTM-istă avea vise legate de Revoluţia Franceză iar o verişoară care nu a apucat să-şi vadă niciodată tatăl , mort prin Siberia din cauza faptului că era german, e drept de naţionalitate română, îl iubeau pe Ion Iliescu. Tatăl meu, fost ofiţer de aviaţie, s-a înţeles totdeauna cu socrul său. Aştepta şi el, ascultând posturi de radio străine, cu uşa încuiată, geamurile camuflate şi lumina stinsă, să ne salveze americanii de sovietici şi comunism.Atât socrul cât şi soţul meu, încă de la început , l-au admirat pe Corneliu Coposu şi, datorită influenţei, pe care au exercitat-o aspra mea şi soacrei , ne-au determinat şi pe noi să votăm cu ţărăniştii în Dumineca Orbului din 1990, şi nu cu liberalii cum ne doream noi două.
În 1992, am recidivat şi m-am înscris în PNŢ-CD. Abia apoi mi-a povestit tata că bunicul său, Alexandru Amza, fusese timp de cinsprezece ani primar ţărănist.

Atmosfera în partid, mă refer la PNŢ-CD, era apăsătoare. Ne priveam cu multă suspiciune unii pe alţii şi, ceea ce crezusem în mod greşit, că va fi o plăcere sau încântare era de fapt obositor. Astfel s-au petrecut lucrurile vreo câţiva ani până când, am reuşit să depăşim bariera impusă de suspiciune şi să lămurim ce era minciună şi ce era adevăr.

Pentru ca să ne conducă mai uşor şi, pentru a fi siguri că le suntem loiali, ni se spunea fiecăruia dintre noi despre ceilalţi, că sunt ori simplii informatori ori chiar securişti. Greu să legi prietenii în astfel de circumstanţe.

7 gânduri despre „Confesiunile unei traseiste … politice Perioada ţărănistă I

      1. LA MULTI ANI M-AS BUCURA MULT SA NE CUNOASTEM EU PE 1 IANUARIE 2012 V-AM DESCOPERIT .AM FOST IMPRESIONAT INTR-UN MOD DEOSEBIT DE PLACUT .SCRIETI EXTRAORDINAR DE BINE .SUNTETI O FATA DESTEAPTA PACAT CA TARA NU ARE NEVOIE DE ASTFEL DE FETE PACAT …, AICI SUNTETI DE DOUAZECI DE ORI PROFESOARA FELICITARI

        Apreciază

  1. OK.Am trecut vizionat postarile cu liceul .deci nu m-am inselat ,Inca o initiativa laudabila si la locul de munca .Asa cum ati incercat sa-l urmati pe SENIOR asa si copiii s-ar putea sa va urmeze chiar daca nu acum poate peste ani .

    Apreciază

  2. In PNTCD au intrat inca din primele zile mai multe categorii de oameni. Prima categorie era formata din vechii membri ai Partidului care suferisera in vremea comunismului. O a doua categorie cuprindea fie pe urmasii taranistilor fie oameni care cunosteau istoria adevarata a acestui partid. In cea de a treia categorie s-au gasit fie „pescuitorii in ape tulburi” fie „oameni de bine” cu sarcini bine trasate (infiltrare, blocare a actiunilor, deturnare a telurilor). Conducatorii de atunci, Seniorul Corneliu Coposu cat si prietenul lui de o viata si de lupta politica, Ion Diaconescu erau constienti de aceasta situatie. Cu toate acestea nu au fost impuse restrictii la inscriere caci asa era democratic si asa era normal. In asemenea conditii sarcina „neprietenilor” a fost foarte usoara.
    Guvernarea Conventiei Democrate, cu plusurile si minusurile ei, a fost decontata numai de catre PNTCD. Aliatii de odinioara (mai ales profitorii!) au ajuns sa arunce cu pietre in fostii colegi. Incorect, neloial si perfect „romaneste”! Alegerile din 2000 si rezultatele lor au fost decontate doar de catre taranisti.Incorect si in plin acord cu „traditiile” de pe plaiurile dambovitene.
    Romania ar avea nevoie de un nou PNTCD. Din pacate, la ora actuala cel putin, lucrul nu este posibil. Tragedia politica romaneasca continua!

    Apreciază

    1. Domnule Ștefan Caliga,
      Cred că singurul partid care nu a acceptat să intre la guvernare alături de , în mod oficial, criminalii lui Iliescu a fost PNȚ-CD-ul.
      Ca urmare, pentru ei, “pescuitorii in ape tulburi” sau “oameni de bine” cu sarcini bine trasate (infiltrare, blocare a actiunilor, deturnare a telurilor).PNȚ-CD-ul a reprezentat un pericol maxim și de aceea trebuia să dispară !
      Aliatii de odinioara (mai ales profitorii!) , cei care „ au ajuns sa arunce cu pietre in fostii colegi. Incorect, neloial si perfect “romaneste”! ” îmi sunt la fel de odioși ca și PSD-iștii !
      Și-au arătat adevărata fața și au format USL-ul de azi !

      Apreciază

Lasă un comentariu