I Din oceanul gândurilor despre primarul Bebe Moacă, despre candidatul nostru, domnul doctor Ion Luchian, și nu numai

După cum ați observat, nu prea mai am timp de blogărit cu toate că este o perioadă fierbinte, lună de campanie electorală.
M-am dedicat total elevilor mei deoarece am două clase terminale, în vară ar trebui să dea „bac”-ul , foarte slabe .
Din acest motiv dar și poate pentru că este o campanie anostă, lipsită de vitalitate, pentru că mă simt copleșită de ideologia roșie vișină –putregă în care mă aflu alături de concetățenii mei și din care mă zbat să stau la suprafață ca să nu mă scufund, la rându-mi eram apatică.
Joi, 29 noiembrie 2012, scriu pentru eternitatea relativă, am fost puși să semnăm un convocator pentru ziua de 1Decembrie.

523867_160537754081130_2032695106_n[1]
Obiceiuri comuniste de care nu reușim să ne debarasăm.
Am întrebat dacă prezența are vreo valoare și mi s-a răspuns că da, se va considera ca activitate cultural și punctată la calificativ.
Am tăcut, nu pentru că nu aș fi avut vreo replică pertinentă ci datorită faptului că le plac mult pe directoarele mele adjuncte.
Încă de anul trecut când încă nu dețineau vreo funcție le-am remarcat pentru inteligența, seriozitatea și bunul simț de care dădeau dovadă. În concluzie, le apreciez și de aceea mă feresc să le necăjesc mai ales că observ cum sunt muncite fără rost și până la epuizare de către actuala conducere a orașului și a inspectoratului școlar Prahova .
Le vezi în școală zilnic de la 6:50 dimineața până la 7:00-8: 00 seara.
Cum am încă în minte bine întipărit , în „ oceanul gândurilor ” momentele în care eram obligați să stăm ore în șir, în arșița soarelui, în ploaia măruntă de toamnă, în viscolul iernilor, în stradă ca să-l ovaționăm pe „ geniul Carpaților ” am simțit cum mi se ridică sângele la cap clocotind de furie.
„ Ăștia se cred pe moșia lor iar pe noi ne consideră sclavii lor! ” mi-am zis și am plecat la oră.

images[1]Nu-mi pica deloc bine ca prin prezența mea să arăt susținere actualului primar Bebe Moacă. Chiar dacă nu sunt un Neagu Djuvara , mă refer la faptul că nu sunt o intelectuală rasată ca renumitul istoric ,dar nici o absolventă de liceu , cu diplomă de bacalaureat luată cum bine se știe , care nu sunt în stare să spun 2-3 fraze fără a fi nevoită să le citesc și pe care , în mod sigur, mi le-a scris un om cu carte.
N-aveam niciun chef să mă compromit alături de el mai ales că are destui pe care i-a mituit în campania electorală din luna iunie și care pentru o ciozvârtă de carne și un pahar de băutură sunt în stare să-i dedice chiar și ode.
Sâmbătă 1 Decembrie , gândindu-mă că urmează și alți ani, că abuzurile pot să se intensifice, m-am bucurat mult când am fost invitată să merg în campanie alături de deputatul Mihai Apostolache, cel care a făcut toate demersurile necesare ca să salveze Spitalul Orășenesc Vălenii de Munte.
Mi-am propus încă de acasă să le povestesc cunoștințelor mele despre convocatorul cu pricina.
În piață, cunosc anumiți mici patroni care umblă pe la târgurile săptămânale cu mârfuri. Sunt oameni cu care de-a lungul anilor am dezbătut problemele politice ale zilelor respective.
Ca urmare m-am dus , eram grăbită, glonț la doi soți și am început să le relatez pățania mea.
40b7a3c8b05b8c2c674099dbeb758a99_Generic[1]
Un individ, am aflat mai târziu că-l cheamă Andrei, foarte obraznic mi-a spus că mint și că nu am fost nevoită să semnez un convocator.
Ne-am contrazis, ca orice oltean iute la mânie, nu mi-a tăcut gura așa că respectivul a plecat nervos și în grabă amenințând.
În mica piață din Vălenii de Munte, sâmbătă 1 Decembrie 2012, erau ambele stafuri de campanie electorală.
Cum eu m-am pierdut de ai mei, mă refer la cei din ARD, și umblam să-i găsesc m-am întâlnit cu grupul celor de la USL.
Mă trezesc că primarul, domnul Florin Constantin, se apropie de mine și destul de nervos mă întreabă de ce sunt nemulțumită. Fusesem pârâtă, la stăpânire, de către tânărul cu care mă contrazisem mai devreme și pe care l-am văzut printre cei de la USL.
„Cum să nu fiu nemulțumită dacă sunt obligată să vă susțin în fața urbei ? ”
„ Nu-i adevărat, nu v-a obligat nimeni. Ați fost invitată. ”
„ Pe bază de convocator cu semnătură ? Vă purtați ca și comuniștii! ”
„Comunistă sunteți dumneavoastră ! ” mi-a spus primarul, Bebe Moacă este porecla sa și cred că-l definește, și s-a îndepărtat vizibil deranjat de faptul că am avut replică.
De când este primar în funcție, am auzit de la diverse persoane și nu dețin probele necesare, s-a obișnuit să nu fie contrazis de nimeni dintre intelectualii orașului iar pe muncitorii din subordine , am aflat și eu, chiar îi înjură birjerește.
Mi-am văzut de treabă alături de colegii mei după care am venit la monumentul Eroilor.
Doar semnasem convocatorul că voi fi prezentă la ora 12 fix.
Acolo l-am reîntâlnit pe fostul meu coleg de la liberali, domnul doctor Ion Luchian, actualul candidat la senat din partea USL.
Despre el puțin mai târziu.

Dragă  mă cunoști așa că nu te mai surprind.

Mai romantice decât mine au scris :

1. dordefemeie 2. almanahe
3. carmen pricop 4. Angela
5 Tiberiu Orasanu 6.

7.

Mitzaa Biciclista

Scorpio

Îi mulțumesc D-lui Goe , arcaluigoe, că a avut timp să se gândească când a scris Batalia pentru Ponta că o să mă intereseze.

De asemenea, adaug la cele scrise de Cetatean în ,,Nu votati “Securitatea” , nu votați turnătorii și oamenii lor !

Anunțuri

30 de gânduri despre „I Din oceanul gândurilor despre primarul Bebe Moacă, despre candidatul nostru, domnul doctor Ion Luchian, și nu numai

    1. Bună !
      Cât o mai fi relativ bună.
      Ce-ai nimerit-o ! Intelectualul , om respectabil care zeci de ani i-a educat și învățat pe elevi , printre care se numără și tatăl băieților mei , fizică , care-l susține înfocat pe actualul primar , după ce atâția ani l-a preaiubit pe Iliescu, se numește Crivăț.
      Nu-i stă nimeni împotrivă și această purtare i-a dat avânt. 😦

      Apreciază

  1. Probabil că aș fi pus mîna pe convocatorul ăla și i-aș fi făcut o copie. Dar, posibil să nu am habar de ce spun, dacă e posibil să faci așa ceva. Eu lucrez în sistemul privat. O singură dată, în viață, pe când eram studentă, am lucrat în sistemul de stat. Mi-a ajuns.

    Apreciază

  2. pe mine nu mă miră.. .am mai trăit ceva similar… tot cu ei… aceia.
    ai grijă de tine. ştiu că eşti ocupată, îţi văd tăcerea… să fii bine, carmen. atât cât se poate, cum se mai poate.
    ce-o fi de duminică? nici nu ştiu dacă vreau să ştiu.

    Apreciază

  3. Eu suuunt departe, departeeee! Nu aleg nimic! Îmi place plutirea asta, în voia gândurilor bune. Niciodată nu îi vom dărâma cu războaie pe nimeni, ci cu multă iubire, pentru care nu sunt pregătiţi.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s