Uitarea , bat-o vina !

ehee....chiar ca as bea o bere !
ehee….chiar ca as bea o bere !

– Andreea, te rog, să ieși la tablă !
Mă uit cum eleva vorbește în continuare cu colega sa de bancă, cap în cap șușotesc de mai multe minute fără să le intereseze ce se vorbește în oră, lăsând impresia că nu m-ar fi auzit.
Toate capetele celorlați se întorc spre ele așteptând curioase să vadă ce voi face. Una dintre fetele așezate lângă Andreea o atenționează.
– Lasă-mă în pace ! Îi răspunde ea deranjată.
– Andreea, tu mă auzi ?
– Da, doamna profesoară. Ce s-a întâmplat ?
– Nimic. Vreau doar să ieși la tablă.
– Iaaaar! Ce aveți cu mine ? Și ieri m-ați ascultat.
– Nimic. Vreau să rezolvi și tu un exercițiu.
Se ridică ostentativ leneș apoi, legănându-se precum … modele pe scenă atunci când prezintă lenjerie intimă, se îndreaptă spre tablă.
– Să șteargă cineva tabla. Eu nu pun mâna pe buretele ăsta.
Mă uit automat la unghiile ei verzi și lungi care i se asortează cu părul oxigenat. Mă întreb repede în minte a câta culoare este de la începutul anului. ”Am pierdut șirul. ” îmi spun singură.
– Am cerut de la începutul anului ca fiecare dintre voi care vine la tablă să-și șteargă singur. E prea mult ?
– Dar, doamna profesoară, mi se rup unghiile.
Se aud hohoteli surde din clasă. Mă stăpânesc regretând faptul că n-am atâta umor cât îmi doresc. Puțină ironie cred că ar fi binevenită dar știu că nu sunt maestră în acest domeniu. Prefer să rămân în domeniul matematicii dar nu pot să nu-i remarc ținuta provocatoare.
Colanții îi scot în evidență formele, bluza scurtă abia îi acoperă mijlocul dar îi este întinsă atât de tare încât te aștepți să-i pleznească la piept.
Mă gândesc că măcar ei nu se revarsă dizgrațios burta peste pantalonii cu talie joasă cum se întâmplă Amaliei.
Un gând scurt mă curentează.
” Amalia o fi însărcinată și ea ca Diana ? Sper să fie doar obeză! Sau să fie de vină berea cu care are obiceiul să se îmbete aproape zilnic ? ”
– Doamna, n-am înțeles lecția când ați predat-o. Îmi spune Andreea după ce a terminat scrierea exercițiului pe tablă.
– Bun ! Ce n-ai înțeles ? Hai să lămurim împreună.
Andreea se strâmbă încercând să-și asigure sprijinul clasei.
– Nimic. Dumneavoastră nu știți să ne explicați. Dumneavoastră sunteți de vină. Anul trecut înțelegeam și aveam medii mari la matematică.
M-am obișnuit cu obrăznicia lor încât, nici măcar în interiorul meu, nu mă supăr.
– Andreea, te rog, scrie-mi pe tablă formule pe care le-ai învățat pentru astăzi !
– N-am învățat.
– Niciuna ?
– Păi, niciuna.
– Bun! Tema ți-ai făcut-o pentru azi ? Văd că nu mi-ai adus caietul de teme.
– Nu mi-am făcut-o.
– De ce ?
– N-am avut timp, n-am nici culegere.
– Andreea, vrei să dai bacalaureatul ? Când ai de gând să te apuci de învățat ?
– Doamna profesoară, dumneavoastră treceți-ne! Ne descurcăm noi.
Alexandru și-a ridicat capul de pe bancă după ce tot timpul s-a prefăcut sau chiar a dormit.
– Cum Alexandru ? Cum ? N-ați învățat nimic de la începutul anului școlar.
– Dă tata niște țuică și brânză, știți că este cioban, și trec. N-au trecut alții mai proști decât mine ?
– Alexandru, ai învățat tabla înmulțirii ?
– N-am învățat-o toată. Până la cinci o știu.
– Mă bucur. Cât fac 5x 7 ?
– Cât să facă ?
Stă câteva minute mut, timp în care se gândește.
– 42 ? Nu, face 45.
– Alexandru, ești în clasa a-XI –a, când crezi că vei învăța tabla înmulțirii ?
– La anul, doamna profesoară.
Claudiu îi dă drumul din brațe Biancăi, așa o ține de când a început anul școlar, nimeni n-are curajul să –i ceară, în mod autoritar, să aibă o purtare mai decentă de când fata a încercat să se sinucidă luând o cutie întreagă de pastile.
” Bine că nu se droghează. Băieții ăia de la a X a au niște priviri dubioase. Și râd ca proștii fără nicio noimă. ”
– Nu înțelegem, fără să se ridice în picioare Claudiu mi se adresează cu un glas în care se simte furia, de ce dumneavoastră insistați atât cu ascultatul și notatul . Uitați-vă, la alte materii ! Dacă avem maxim 3 note. Vreți cu tot dinadinsu să ne stricați mediile.
– Aveți ceva cu noi. Susține nervoasă și Margareta. Ce v-am făcut doamna profesoară ?
– Da. Ce v-am făcut doamna profesoară ? Își reia Claudiu discursul. Nu vă mulțumiți cu faptul că suntem prezenți în clasă, mai vreți să și învățăm. Nu se mai poate ! O să-i cerem directorului să vă schimbe. Până acum nimeni nu ne-a lăsat corigenți. Acum v-ați găsit dumneavoastră s-o faceți !
– Am înțeles nemulțumirile voastre dar tabla înmulțirii se învață în clasa a III a iar voi sunteți în clasa a XI a.
Andrea gândindu-se că poate să scape, să nu mai fie notată, ține să vorbească și ea.
– Păi, sunt atâția ani de atunci. Am uitat-o. Ce vă miră ?
– Ordinea efectuării operațiilor, înmulțirea, împărțirea, operații cu puteri, rezolvarea ecuației de gradul I, formulele de calcul din clasa a VII a, toate le-ați uitat.
– Le-am uitat.
Simt că răbdarea mea s-a risipit de tot.
– Bun, dacă tot vă lăudați că aveați note bune anul trecut de ce ați luat note atât de mici la evaluarea inițială ?
– Am uitat și ce -am făcut anul trecut.
Sunt încântați că au găsit salvarea în uitare și că acesta este un motiv serios ca să promoveze clasa. Ce importanță are faptul că ei nu au învățat niciodată nimic acasă și că nu și-ai găsit timpul să rezolve vreo temă ?

Anunțuri

101 gânduri despre „Uitarea , bat-o vina !

  1. intrebare: cit la suta din clasa sint ca cei prezentati in postare?
    ceva s-a intimplat. foarte grav.
    Parintii au gresit. Profesorii au gresit.
    Televiziunile i-au stricat pe copii, sper ca nu pe toti.
    ma ingrozesc ce pot sa citesc…ce poate sa se intimple intr-o clasa a 11.a de liceu.
    nu stiu tabla inmultirii?
    unghii verzi?
    nu sterg tabla……
    obraznicie, tupeu
    pai, pe mine ma depaseste situatia….

    si copiii astia in 2014 vor avea si drept de vot.
    pai, cu creierele timpe il vor vota intr-o veselie pe dan diaconescu…

    Apreciază

    1. Câți elevi sunt astfel în clasa pe care o discriu ? Toți. 100 %. Iar în cealălaltă clasă de a XI a , din 31 elevi doar 3 fete își fac temele și învață dar nu în fiecare zi.
      După un an întreg de chin, vineri pentru prima oară, speriați de perspectiva corigențelor au stat cuminți și am reușit să rezolvăm vreo 20 exerciții.
      Am ținut să-i felicit pentru .. normalitate.

      Apreciază

      1. Cred, dar stau sa ma gandesc, ca era ceva mai suportabil traiul in o teroare, in lipsuri, dictatura. Acolo macar te regasai in comunitate, aveam un numitor comun. Un prieten, care lucreaza in min. justitiei, si care a functionat o perioada in sistemul penitenciar ca sef, imi relata cu intelegere si compasiune despre subordonati lui, gardieni. La dumneavoastra real este mult, mult mai greu. Conservativa psihicul, cu consideratie, cornel.

        Apreciază

      2. Mulțumesc mult pentru înțelegere ! Adevărul este că prin această postare m-am eliberat de toată ”energia ” , ca să nu-i spun furia neputinței, care-mi trece prin creier și corp și pe care trebuie să mi-o stăpânesc clipă de clipă.
        Să suporți toată obrăznicia unor tineri fără minte nu e lucru ușor.

        Apreciază

      3. Ce sa intelegem despre noi -„gardienii”-, apropos…de ffff mult timp avem alt statut, daca nu ai aflat, intreba-ti prietenul,- ca nu ne ridicam la inaltimea sefilor sau ce? Intelegere si compasiune de la un sef? Ha!!!! Incredibil…nici nu stiu in ce directie sa-mi indrept neuronii. Hai, rogu-te, lamureste-ma ca stau prost cu logica si am uitat si eu tabla inmultirii….

        Apreciază

    1. Dragă Tibi, să nu te superi pe mine că nu ți-am răspuns până în acest moment. Am avut de ținut o lecție deschisă, elevii sunt cum sunt, și cum am fost directoare de școală atâta timp am dorit să fie ceva excepțional.
      La fel mă întreb și eu. ”În ce lume am ajuns să trăim? ”

      Apreciază

  2. carmen, sunt mută. îi văd pe liceeni pe stradă, adesea preocupaţi de telefoanele lor, de petreceri, culori de ojă şi păr, ţinute ostentative şi fiţoase. cu ochii minţii mă revăd pe mine cu sarafanul acela urât dar corect, cămaşa cu mânecă lungă în plină vară, aerul de copil cuminte şi speriat. şi-mi vine să spun că pe vremea mea.. doamne, când o fi fost vremea aceea… nici nu îndrăzneam să ridicăm ochii la profesor. şi nu ştiu de ce îmi amintesc tabla înmulţirii…
    întrebarea care vine firesc ar fi: cum rezişti, carmen? cum rezişti?

    Apreciază

    1. Psi, niciodată, în niciun coșmar, nu mi-am imaginat că voi trece printr-o astfel de experiență. Să-ți adaug că m-a înjurat în față, acum 2 săptămâni, un elev de clasa a VII a ?
      Rezist revoltându-mă și luptând cu indolența colegilor mei care , ca să fie liniștiți ei, fac compromisuri. Sunt obosită, acesta este adevărul. Foarte obosită.

      Apreciază

  3. Scena de mai sus chiar e adevarata? Nu cumva doar isi „braveaza” uitarea, asa, din terilibism? Sau chiar nu stiu tabla inmultirii?

    PS: simtul umorului nu e pierdut.

    Apreciază

    1. E adevărat. Nu știu tabla înmulțirii, nu știu cum să așeze cifrele unele sub altele ca să înmulțească, nu știu cum să împartă. Nici eu nu credeam că este posibil. Restul, e de la sine înțeles, nu cunosc. În schimb, câte nu știu ? Rezolvă cu ∆ ecuația de gradul I !

      Apreciază

      1. De ce este obligatoriu ca astfel de elevi sa treaca anul scolar? Nu mai exista repetenti? Coltul rusinii? Ajung sa termine un liceu, bineinteles incapabili sa treaca bacul, dar au apoi pretentii ca „au terminat” liceul! Incredibil, in ce lume vom trai cu acesti viitori adulti, mi-e groaza! Vor avea drept de vot toti acesti analfabeti!

        Apreciază

  4. sa-ti spun drept… sunt consternata.
    eu eram o rebela in clasa, eleva in epoca, iti dai seama ce ciudata le paream profilor care nu aveau alt elev mai nauc decat mine, dar daca stau sa ma gandesc ce faceam eu fata de ce fac acesti copii… cred ca pot sa ma iert ca eram nastrusnica. eram chiar bebele lor, eram farama de nesimtire, pe langa specialisti in asa ceva…
    dar cred ca stii ca singura solutie este sa te conservi. psihic. nu te mai lua dupa ceea ce te indeamna inima sa faci, adica sa le vrei binele, ia-te dupa logica… daca ei oricum se vor descurca, lasa-i sa se descurce…
    nu te supara pe mine ca te pot indemna la asa ceva, dar mi se pare mult mai coerenta aceasta atitudine, pentru ca pe tine nu are cine te tine in brate, chiar daca iei pastile, nu are cine sa te apere, chiar daca faci vreo gafa… ei se acopera unii pe altii, sar sa se sprijine…
    niciun prof nu cred ca ti-ar canta in struna…
    toti se conserva.
    ai acest drept!
    ps. stiu ca n-o vei face. am vrut insa sa stii ca e cineva care iti vrea binele! 🙂

    Apreciază

    1. Ai dreptate și sunt conștientă de acest fapt.
      Bugetarii se conservă în general, nu-i așa ? Îi vedem peste tot, când suntem bolnavi și apelăm la ei așteptând cuminți cu mâinile pe plicul cu bani, când ne judecăm în instanță iar ei preferă mita în locul dreptății, când hoții ne sparg casa și polițiștii nu-și mișcă fundul să-i caute, …
      Mai am 5 ani până la pensie și vreau să rămân aceeași profesoară care speră, ca acum 31 de ani, că măcar unul dintre ei este salvat de la ignoranță.

      Apreciază

  5. E de apreciat rabdarea cu care va cenzurati gandurile ironice in fata clasei.

    Cred ca pe Amalia ar busi-o plansu’ la primul misto facut la adresa burtii ei revarsate peste blugii cu talie joasa… E un har sa te abtii sa-i umilesti si sa-i tratezi cu decenta si in astfel de conditii…

    Apreciază

  6. Imi pare sincer rau ptr dvoastra… Incercati sa gasiti un mod de a-i cointeresa, ceva care sa transforme ora in divertisment. De pilda stiu ca noj la ora de engleza ne jucam. Era prin 1993 si ne jucam. Dar o faceam in engleza, fiecare cat putea. Era funny, VOIAI sa te exprimi in engleza ptr a putea participa la joc. Incercati ceva similar. Si cred ca acesti copii nu au nevoie nici de ironie si nici de jigniri. Au insa nevoie de compasiune, sustinere si fermitate ( daca nu stiu materia de clasa a XI-a atunci trebuie sa ramana corigenti).

    Apreciază

    1. Am încercat să le ascult, să le aflu necazurile familiale pe care le au, unele sunt în situații disperate , am încercat să fiu caldă dar mi-au răspuns cu obrăznicie. Mă doare sufletul pentru ele, majoritatea sunt fete, dar cred că nu este normal să nu vrei să înveți nimic ci doar să speculezi o situație, e drept dureroasă. Sunt precum cerșetorii cu infirmități care vor mila confirmată prin bani.
      Mă bucur că sunteți de acord că merită să rămână corigenți.

      Apreciază

      1. In primul rand parintii lor ar trebui sa fie „exmatriculati” adica decazuti din drepturile parintesti pentru albeata de pe ochi. In al doilea rand profesorii trebuiesc sa ramana repetenti. In al treilea rand, noi ca si societate am ramas repetenti, iata confirmarea ca ne-am dezagregat. La urma, coada, de tot, elevii trebuiesc consiliati psihologic si lasati repetenti.

        Apreciază

      2. Părinții lor, în mare parte, sunt acei elevi pe care i-am trecut în mod obligatoriu în regimul comunist.
        Apoi, astăzi am aflat ce se pune la cale, este mult mai ușor să reclami un profesor , se găsește el vreun motiv, decât să-ți pui odrazla să învețe.
        Pe urmă , ca profesor care faci naveta și ești prost plătit, nu vrei să te legi la cap dacă nu te doare. Un cinci de acolo ce mare scofală este , nu-i așa ?
        Ca societate, ce atitudine luăm noi vreodată ca să ne pese că unii termină 12 clase, mai fac apoi și o facultate , după care sunt pur și simplu asmuțiți împotriva celor care încearcă să le deschidă ochii și să-i pună să muncească ?
        ” Noi muncim nu gândim ! ”

        Apreciază

  7. Eu sunt de parere ca scoala este pentru cine vrea sa invete nu pentru toata lumea. NU trebuie sa fie toti cu bacalaureat sau/si facultate. Avem nevoie si de muncitori necalificati, gunoieri, maturatori. Prin urmare nu vrei sa inveti – corigent, repetent, exmatriculat si la munca cu tine.
    Si cat mai stricte regulile pentru „universitatile” particulare – m-am saturat de diplome pe banda rulanta.
    Ce lipseste din educatia primara nu poate suplini scoala…

    Apreciază

  8. Am terminat liceul acum 4 ani, dar dupa ce am citit povestirea dumneavoastra am avut impresia ca l-am terminat cu vreo 20 de ani in urma. Si noi am avut colegii nesimtiti, indolenti, nepasatori, dar parca nici unul nu era asa si mai presus de orice toti stiam notiuni elementare de matematica, iar referitor la stersul tablei aveam tabel – cate un coleg pe zi, in functie de locurile din banca, nu s-a plans nimeni niciodata.
    Acum, sora mea este si ea clasa a 12, deja are in clasa o colega care a ramas insarcinata a 2 oara, se pare ca nu va apuca sa bea Bacul.
    Oricum in cazul dumneavoastra cred ca rabdarea si compasiunea va sunt singurii aliati. Nici nu stiu daca mai are rost sa-mi dau examenul de titularizare…

    Apreciază

    1. Draga mea Mihaela, dacă iubești meseria de profesor nu trebuie să disperi. E o fericire când vezi că elevii tăi ajung la o facultate bună, am foști elevi ingineri, informaticieni, profesori, și știi că și tu ai contribuit la realizarea lor.
      Mai am drept aliat încăpățânarea cu care insist ca elevii să învețe.

      Apreciază

  9. suntem in mai, deci aproape de sfarsitul de an scolar. imi permit sa va intreb(fara urma de ironie, doar de curiozitate), cati din acesti copii au medii sub 5 pe vreunul din celelalte trimeste(semestre)? in ce clasa ziceti ca sunt?

    Apreciază

    1. Nu consider că este o ironie. Toți elevii mei care nu învață sunt corigenți la matematică. Dacă veți reveni atunci când voi face o statistică o voi posta.
      Vreau însă să vă spun că anul trecut , colega mea care le-a predat matematica, i-a pus să scrie tabla înmulțirii de 50 ori sau 100 ori. Același lucru am cerut și eu la începutul anului.

      Apreciază

      1. O sa revin cu mare placere, am plecat din ro si din invatamantul romanesc in urma cu vreo 8 ani si mi se mai face dor cateodata… chiar daca pare bizar. 🙂
        Multa putere de munca va doresc!

        Apreciază

  10. Doamne cat tupeu pe capul lor. Eu am terminat acum 3 ani liceul, dar puteam vedea la generatiile din urma cum creste gradul de prostie pe metru patrat. Sau, ma rog, pe circumvolutiune lipsa, depinde de perspectiva. Am avut prilegiul sa fac liceul in Bucuresti, unde lucrurile nu stau chiar atat de rau nici la cele mai slabe unitati de invatamant, insa ce-i drept n-am mai calcat portile vreunui liceu in ultimii 2 ani. Din pura curiozitate, unde se intampla grozavia asta? Mai inteleg sa nu lasi corigent un om pe care-l duce capul, dar care are probleme(includ pana si lenea sau indiferenta partiala aici). Chiar eu am militat in fata profesorilor pentru astfel de specimene, fosti colegi de ai mei, insa ceea ce povestiti ma face a ma bucur ca nu m-am nascut mai tarziu de 90. Sa ramana toti corigenti si chiar repetenti. Imi ziceam ca e numai bine ca la facultate se intra cu medii tot mai mici, mai multi prosti care sa nu-mi creeze probleme pe piata muncii in viitor, insa in tara asta nu exista viitor. Daca vrei sa traiesti fara probleme, trebuie fie sa fii sclipitor si sa inventezi ceva(o idee, un concept, un bun, un produs, un serviciu) care sa-ti asigure un start foarte bun dpdv financiar, fie sa pleci afara la facultate si sa ramai stabilit acolo. In momentul asta tarile nordice par a fi cea mai buna destinatie.

    Apreciază

    1. De câte ori mă plâng de atitudinea elevilor mi se răspunde că sunt locuri și mai și. Bucureștiul e dat ca exemplu negativ.
      Cred că de fapt există diferențe de la o școală la alta în funcție de calitatea profesorilor, conducerii școlii, elevilor și părinților acestora.
      Este frumos ca și elev să iei apărarea colegilor dar, totul are o limită, contează modalitatea în care se face.
      Nu-mi plac elevii ”turnători ”, sunt și astfel de specimene.
      Elevii ”pe care nu-i duce capul” au posibilitatea de a învăța o meserie onorabilă.

      Ce zici de o domnișoară de clasa a- X-a , jur că exact acestea au fost întrebările și răspunsul, care crede că 7x 6 =49 dar vrea să ia bacalaureatul ?

      De vină, cea mai mare, sunt cei de la minister care au permis ca să se ajungă cu 2,3 sau 4 la liceu.
      Nu toți sunt geniali, mă refer la ultima parte a comentariului tău, dar cei care învață își găsesc de lucru.

      Apreciază

  11. predau tot matematica, dar la gimnaziu… nu cred ca merita generalizat, eu cred ca tine de mediu si mai ales de scoala. Am avut elevi slabi, am avut si elevi geniali… dar nu pot compara situatiile, fiind mult mai mici nu isi permit luxul sa vorbeasca asa cu tine ca profesor, sunt si ei nemultumiti, dar nu de note ci de sistemul de invatamant! Eu cred ca in situatia de mai sus s-a gresit la nivel de scoala, atunci cand elevii indraznesc sa aibe astfel de pretentii, ele au fost alimentate de undeva.

    Apreciază

    1. Pentru că am predat până anul trecut la o școală de gimnaziu din mediul rural, pentru că pot spune exact ce ai scris despre elevii tăi, nu mai repet tot comentariul, sunt atât de șocată de ceea ce întâmpin acum.
      Nu, nu generalizez. Sunt convinsă că există foarte mulți elevi bine crescuți și care și vor să învețe.

      Apreciază

  12. Vina este total a profesorilor si a invatatorilor. O intrebare simpla,daca in liceu nu stiu tabla inmultirii,cum au ajuns acolo ? Cum au trecut in clasa a IV-a daca nu stiau materia de clasa a III-a ? Cum poti sa-l acuzi ca nu a luat bacul la matematica cand el a avut mereu 5 la mate 12 ani in sir ? Avea 5 deci toate motivele sa creada ca si la bac va lua 5.

    Apreciază

    1. Cum au trecut in clasa a IV-a daca nu stiau materia de clasa a III-a ? Cum poti sa-l acuzi ca nu a luat bacul la matematica cand el a avut mereu 5 la mate 12 ani in sir ? Avea 5 deci toate motivele sa creada ca si la bac va lua 5.

      SUBSCRIU!

      Apreciază

    2. CID, sunt situații și situații.
      Sunt convinsă că unii nu au știut niciodată tabla înmulțirii dar sunt foarte mulți care au uitat-o pentru că, efectivul claselor fiind foarte mare, nu sunt solicitați să facă multe exerciții la tablă. În bancă sau acasă folosesc telefonul mobil.
      Acum abia îl înțeleg pe academicianul Gheorghe Vrânceanu care a scris un articol, se întâmpla până în anul 1980, numit ” De ce nu știe Jonh tabla înmulțirii ? ”

      Apreciază

  13. Eu am avut studenți, la master, care dimineața erau de profesie învățători, și cărora a trebuit să le explic, pe îndelete, de ce 0,1 este mai mare decât 0,05. Deh, matematica asta e o chestie dificilă. Mă întreb câți dintre elevii care în a XI-a sunt ca Andreea cea din postare, au avut ca învățători pe ai mei studenți.

    Apoi îmi amintesc de acei studenți, doctoranzi, care se uită la mine ca la nebuni când le spun cum arată grafic ecuația de gradul doi și le explic că ar fi util să o învețe și că nu e atât de greu, se predă pe la clasa a VIII-a…

    Apreciază

    1. Mă bucur de faptul că aflăm ce se întâmplă și în medii universitare.
      Greșeala, pentru care sunt studenți la master de profesie învățători, provine tot din legislație.
      Am avut colege, le eram directoare și știu și cum predau la ore și tot parcursul lor educativ, care s-au înscris la facultăți gen ”Spiru Haret ” ca să devină profesoare de limba română sau limbi străine pentru clasele III- VI. Se întâmpla după reforma lui Andrei Marga. În timpul lui Adrian Năstase n-au mai avut voie să se titularizeze decât ca învățătoare. Multe dintre ele habar nu aveau de matematică pentru că și liceul îl terminaseră la secția uman.
      Am insistat cât am putut ca să-și continue studiile și să predea română sau o altă limbă. Una dintre ele , o învățătoare slabă, este astăzi o foarte bună profesoară de limba română. Altele, din cauza familiei pe care și-au întemeiat-o între timp și a lipsurilor materiale au rămas însă învățătoare.

      Aveam un elev care abia, abia, promova clasele. Daniel se numea.
      Într-o zi îl întâlnesc la ocazie. ” Unde mergi Daniel ? ” l-am întrebat curioasă.
      ”La Ploiești la liceu. ” ” Ai învățat teorema lui Pitagora ? ” l-am întrebat în glumă.
      ”Nu, n-am avut timp. ”
      Tot în glumă, știindu-i nivelul intelectual, l-am întrebat dacă va opta pentru a merge la o facultate
      ”Nu știu încă, nu m-am hotărât. ”

      Apreciază

    2. Pai na, asa merge si sistemul universitar acum. Doar ca exemplu, am avut o colega pe cand faceam ceva master la fizica, care s-a dus cu ceva bursa prin strainatate… la un master de fizica computationala. Si cum nu le prea avea ea cu fizica, ma contacteaza pe ‘mess’ sa o ajut la ceva problema de mecanica cuantica. Bun, ii explic eu cum vine cu reprezentarea pozitiei si impulsului, ce-i cu transformata Fourier, si in final ii dau mura in gura ce integrala trebuie rezolvata… si, culmea tupeului, ma intreaba: „Da’ asta cum se face?”. Raspunsul meu a fost: „Eu as incerca prin parti”. La care ea: „Cum e aia?” Eu: „Ce naiba, ai facut fizica si nu stii sa integrezi prin parti?” Ea: „Pai am uitat de cand am terminat liceul, ca a trecut multa vreme!” (!!!!!!!!) Eu: „Da’ pe (fg)’ il stii?” Ea: „Da”. Eu (in gand): „Si, in … mea, nu stii sa gandesti?” Asta-i problema. Gandirea, nu invatatul mecanic. Desi am terminat doua facultati, nici eu nu ‘stiu’ (pe de rost) tabla inmultirii. Dar stiu sa calculez rapid.

      Apreciază

      1. Tabla înmulțirii se uită ca de altfel orice noțiune învățată în școală dar se presupune că atunci când ești licean folosești tabla înmulțirii în mod frecvent.
        Și totuși, unchii și mătușile mele care terminaseră doar cele 4 clase primare făceau socotelile în minte. Elevii noștri folosesc însă telefonul mobil pentru orice.

        Apreciază

      2. Pai si eu o folosesc frecvent. Dar ideea e ca nu trebuie sa o stii ‘pe de rost’. Asa n-am stiut-o niciodata. E mult mai usor sa gandesti decat sa o inveti ca pe poezie.

        Apreciază

  14. Ma simt cu constiinta incarcata, am râs de multe ori citind articolul si comentariile, desi stiu ca nu e de râs. Trebuie sa ai un psihic extrem de puternic pentru a fi profesor in ziua de azi. Si mai trebuie sa-ti iubesti enorm meseria. Bani nu, iar de satisfactii, ce sa vorbim? Daca asa iti raspunde un elev in clasa, ca taica-su e cioban si aduce brânza si tuica…

    Apreciază

  15. Se poate spune si despre ce liceu este vorba? Sau localitatea? Mi se pare incrdibil ca asa ceva sa existe. NU este acceptabil ca un copil care nu stie tabla inmultirii sa fie trecut clasa a XI-a. Daca v-ati iubi cu adevarat meseria i-ati lasa repetenti pe toti fara sa va pese de consecinte. Eventual ati cere o comisie de la inspectorat pentru a-i evalua in cazul in care vi se fac plangeri.
    Sa stiti ca in niciun sistem de invatamant de pe planeta asta nu s-a rezolvat nimic stand si ascultand „problemele familiale”. Constrangerea este singura metoda. Macar impiedicati aceste nulitati sa ajunga mai departe in sistem. Daca nu i-ati trece clasa, nu i-ati lasa sa copieze la bac (nu dvs personal, ci profesorii ca personaj colectiv) nu ar mai exista nevoia unor facultati ca „Spiru Haret” care sa produca nulitati cu diploma.
    Cand elevii spun ca profesorii sunt vinovati, au dreptate. Dar nu asa cum cred ei, ci prin faptul ca si-au pierdut autoritatea de alta data. Voi, stimati profesori, ati permis ca lucrurile sa evolueze in aceasta directie. Nu televizorul, internetul, parintii sau manelele. Desi si acestea au ajutat.

    Apreciază

    1. Nu lucrezi în sistem Vlad. Pentru că dacă ai fi cadru didactic ai știi că șefii inspectoratelor școlare nu agreează profesorii care lasă corigenți și repetenți.
      Inspectorii generali sunt oameni politici care , pentru a câștiga voturi, mituiesc în fel și chip.
      Promovarea unor elevi mediocrii sau cu un IQ foarte foarte mic este o modalitate de a câștiga voturi.
      Inspectorii de specialitate și directorii de școli stau aplecați în fața inspectorilor generali și formează, la propriu , un unghi de 135 grade dacă luăm în considerație, ca segmnente, porțiunea de la cap până la mijloc și de la mijloc până în vârful picioarelor .
      Există o singură salvare și anume aceea ca mai mulți profesori să lase corigenți un elev. Atunci este mai greu să fii persecutat ca profesor, de, vina e colectivă, dar și în aceste situații directorii fac tot timpul presiuni.
      Nu înseamnă că nu sunt de acord cu tot ceea ce ai scris.

      Apreciază

      1. Cati elevi pot fi pilele unui inspector? Nu stiu cine mai este acum pe la inspectorat, dar daca sunt tot cei de pe vremea mea, imi vine greu sa mi-l imaginez pe d-nu Purcaru impunand cuiva sa treaca un elev. Pai pe dansul il linistiti usor: ii dati o cana de feteasca.
        Lasand gluma la o parte, e clar ca presiunile directorilor sunt principala cauza pentru care nu sunt trantiti elevii. Tocmai de aceea spuneam ca „daca profesorii si-ar iubi cu adevarat meseria”.
        Haideti sa va povestesc o intamplare de pe vremea cand eram eu in liceu. Intamplarea are mai mult sau mai putin legatura cu discutia. Un coleg putin mai mare, premiant la olimpiada nationala, dar cam rebel, a fost lasat corigent la o materie (alta decat cea la care era olimpic). Directorul liceului i-a spus profesoarei doar atat: „daca dumneavoastra considerati ca trebuie lasat corigent, faceti-o”. Niciun fel de presiune. Intamplator, la origini d-nul director era titular al materiei la care elevul respectiv era olimpic. Bine, asta se intampla la un liceu unde nimeni nu-si permite sa faca presiuni, „brandul” liceului fiind atat de valoros.
        As vrea totusi ca cineva, cumva sa gaseasca o solutie ca elevii din noile generatii sa nu mai fie atat de dezinteresati de invatatura. Este clar ca nimeni niciodata in viata reala nu va folosi algoritmul de extragere a radicalului, dar asta nu inseamna ca absolut tot ce se preda este inutil (exemplu de inductie incompleta in gandirea elevilor). Mi se pare extraordinar ca macar este un pic mai multa strictete la bac. Dar atata timp cat profesorii(nu dvs, si nu neaparat din Prahova sau Bucuresti) le vor rezolva subiectele elevilor sau vor sustine ca metoda camerelor de supraveghere e stresanta, e degeaba.
        Ca o chestie haioasa, recunosc ca atunci cand am dat admitere la o facultate de pe la UPG, jumatate din sala (cei care au stat in spatele meu) au luat 10 la geometrie, deci si eu am ajutat la propagarea flagelului „smecheriei”. Dar eu aveam o scuza, aveam 18-19 ani. Profesorii si directorii care fac presiuni asupra primilor ce scuza au?

        Apreciază

      2. Inspectorii generali școlari sunt oameni politici.
        Ei nu vor să aibă probleme de genul acesta și de aceea pun presiune ca să fie câți mai puțini elevi corigenți.
        Afirm acest fapt pentru că, cunoscând personajele am să dau și nume, în peroada CDR când inspector general adjunct era Gheorghe Matei, finul actualului inspector general Horia Toma și uns în funcție de către nașul său, l-a trimis pe domnul inspector Octavian Purcaru, pe atunci spaima profesorilor de matematică, să verifice corectitudinea examenului de corigență la matematică.
        Urmarea, învățătoarea care a supravegheat elevii în timpul tezei scrise le-a dat indicații de rezolvare.
        În acest an mă aștept la represiuni de genul celei din anul 1999 dar, Dumnezeu să-mi dea puterea să fac față și de această dată.
        Acum Purcaru , căruia eu nu-i port pică dar despre care nici nu știam că-i place feteasca, este cred eu foarte bolnav.

        Apreciază

      3. Hehe, si eu am ratat vreo 2 olimpiade nationale in perioada Lupu din cauza ca eram elevul cui nu trebuie si se terminau brusc locurile. M-am revansat apoi 🙂

        Apreciază

  16. E atat de usor sa spunem, de pe margine, „daca v-ati iubi meseria, i-ati lasa repetenti”… Dar cati dintre noi sunt capabili sa reziste presiunilor din interior – inspectorii de care vorbeste dna profesoara – si celor din exterior – parintii? Cand am citit postarea, m-am gandit instantaneu ca mi-as fi iesit din pepeni, le-as fi spus vreo doua si as fi luat-o la sanatoasa, fara sa ma uit in urma! Sunt convinsa ca nu e peste tot asa, insa recunosc, in tabloul de mai sus, atitudini „prelungite” pe strada, in masini, in metrouri, in piete. Oameni care nu au nimic in comun cu bunul simt, cu buna crestere, cu propria masura despre sine isi permit sa priveasca pe altii de sus, sa-i admonesteze, sa le dea lectii! Sa ceara, sa solicite, sa vrea sa li se dea/ faca, numai pentru ca… exista!
    Din punctul meu de vedere, va felicit ca rezistati in aceste conditii. Mi-e ciuda pe parintii care le permit atare comportamente, nu pentru ca au bani, ci pentru ca nu stiu de ce au facut copiii aia. Copii care le vor fi copii fidele: dezorientati, fara sa stie de unde vin si unde si de ce se duc. Vor perpetua la nesfarsit tristetea existentei lor :-(.

    Apreciază

  17. Eu cred ca sunteti prea blanda. Am avut o profa de engleza care prindea pe cate una si o lua la misto urat tare, de invatau toti numai sa nu ajunga asa. Elevii sunt asa pentru ca le permiteti. 🙂

    Apreciază

  18. Ţi-am urmat sfatul şi am citit.Nu-mi vine absolut nimic în minte pentru a comenta ceva.Am rămas fără cuvinte!Halucinant şi dureros în acelaşi timp.Se spunea pe vremea împuşcatului (împuşcat în ziua sfântă de Crăciun,mare păcat,de aceea tragem şi ponoasele!!!):”Copiii sunt viitorul de aur al naţiei,să facem orice sacrificiu pentru ei!”.
    Copiii descrişi de tine sunt şi ei „viitorul de aur al naţiei”???Ei vor duce România pe culmile gloriei???Mă cutremur la această perspectivă sumbră!!!

    Apreciază

  19. Nu e vorba neaparat de corigenta, ci e vorba sa nu le permiteti sa vorbeasca asa. Cum adica sa nu vrea sa stearga tabla? Si cum adica sa nu invete nimic? Eu zic ca merita macar un absent pentru fiecare scena, daca nu chiar lasata repetenta. Atata timp cat nu se incalca regulamentul, elevul trebuie sa asculte de profesor, nu invers. Obligatoriu!

    Apreciază

    1. Ar fi bine să afle acest punct de vedere și diriginții care le îngăduie o astfel de purtare.
      Aceia sunt în măsură să scadă nota la purtare.
      Când directorul a cerut în iarnă, la sfârșitul primului semestru , scăderea notelor la purtare după cum cere legea, adică regulamentul, ghiciți cine i-a apărat ?
      Diriginții.
      Cei care motivează absențe pentru că i-a durut , sărmanii elevi, unghia de la degetul mic de la piciorul stâng !

      Apreciază

  20. Dupa parerea mea, dupa parinti, urmatorii responsabili sunt profesorii. Atat pentru comportamentul elevilor, cat si pentru starea societatii.

    Am terminat liceul de arhitectura in urma cu 5 ani si la fel eram si noi – radeam, ne prosteam, faceam misto… cand ni se permitea. Asta e modul in care functioneaza grupurile de adolescenti – prin imitare si competitie. Insa la ora de romana daca cineva raspundea nerespectuos era ridicat in picioare si ascultat rapid din materia pe care o aveam de pregatit pt ora respectiva – daca stiai (in cazuri rare) ti se spunea sa stai jos si sa fii atent/a la ora; daca nu stiai (cele mai multe cazuri), profa trantea direct nota 3. Nu exista limita pentru nota 3, erau colegi care aveau si cate 2, dar deveneau din ce in ce mai cuminti, stiind ca li se micsoreaza tot mai mult sansele de a „trece”. In fiecare an erau cam aceiasi corigenti la romana – cei care erau nesimtiti – culmea – erau si cei care stiau cel mai putin limba romana. In fiecare toamna dadeau corigenta iar anul urmator era o copie fidela a celui trecut.

    Asa s-a ajuns ca in clasa a 12-a sa am colegi care efectiv nu stiau sa citeasca – silabiseau. De scris nu mai vorbesc – profa avea un mod special de a fi ironica – dupa fiecare teza citea in fata clasei perlele inainte de a ne inapoia lucrarile notate – niciodata nu am sa uit acea teza din clasa a 12-a cand unul dintre colegi a scris „Otilia se desparteste de Pascalopol”…

    In fine, toti acesti colegi – cu chiu cu vai, cu mila si cu sila, au ajuns sa dea bac-ul. In mod evident, la oral au luat note peste merit, insa la scris au picat cam toti. Doar ca in urma contestatiilor (probabil datorita influentei liceului care avea tot interesul de a-si pastra titulatura de „colegiu” au luat toti 5. Apoi au dat toti admitere la Arhitectura – Mincu. In mod evident, au picat si aici. Doar ca pentru prosti exista intotdeauna o a doua sansa – Universitatea privata Spiru Haret are o sectie de arhitectura. Anul viitor toti acei colegi care nu stiu prea bine sa scrie si sa citeasca, dar stiu sa deseneze si sa foloseasca mecanic programe pe computer, vor fi ARHITECTI! Ei vor avea copii pe care atunci cand vor ajunge in liceu si vor fi la fel ca ei, ii vor linisti spunandu-le ca vina nu este a lor, ci a profesorilor – „dragul tatii, si eu am terminat liceul fara sa stiu prea bine sa citesc, cutra aia de romana avea impresia ca nu stiu nimic, dar ie’te ce bine am ajuns!”

    Pentru o secunda m-am gandit ca vor gasi articolul acesta si imi vor reprosa ca am scris aceste lucruri despre ei, dar nu-mi fac griji, lungimea maxima de text pe care stiu sa o citeasca fara sa-i ia ameteala are cam 160 de caractere – cat un sms.

    Apreciază

    1. Alice , îți mulțumesc pentru comentariu.
      Am încercat să folosesc metoda notelor de 3 dar pentru că sunt colegi care nu vor să-și strice concediu de odihnă cu corigențele, nu-i condamn pentru că unii fac zilnic o navetă lungă și grea, elevii au crezut că voi proceda la fel.
      S-ar putea ca și mie să mi se aducă acuze pentru cele scrise aici și acum dar acesta este modul meu de a mă descărca de toate frustrările pe care le am.

      Apreciază

    2. pur si simplu nu-mi vine sa cred dar totusi cred Asa s-a ajuns ca in clasa a 12-a sa am colegi care efectiv nu stiau sa citeasca – silabiseau
      este de-a dreptul tragic pentru sec. 21, intr-o tara din Europa.
      nu sint singulari elevii din Ro, dar este nasol de tot

      Apreciază

      1. Scorpy, și mie mi-a făcut plăcere că Alice Călin a scris un comentariu consistent. Povestește , nefiind profesoară și deci fără niciun interes special, despre realitățile din sistemul educațional.

        Apreciază

  21. La mine la ora o venit odata o profa tinerica in locul profei de franceza. Nu stiu ce preda femeia, dar cand a strigat de 2 ori la noi, nici musca nu s-a mai auzit. Nici macar nu a facut ora cu noi, ne-a lasat de capul nostru. A fost liniste deplina chiar daca ne uitam la Tom si Jerry 🙂

    Poate ar fi o solutie sa-i lasati repetenti? Ca sigur nu vor sa-si piarda ani buni din viata prin scoala.

    Apreciază

  22. Scoala e desueta in Romania – atat scoala romaneasca asa cum este ea, cu programele si metodele ei invechite, cat si, mai ales, ideea de scoala la romani. Acesta e adevarul esential. „Ai carte, ai parte”? – nimic mai fals! Atata timp cat scoala nu reprezinta nimic altceva pentru elevi decat o constrangere inutila si rupta complet de realitatea din jur, asa cum o percep ei, ea nu are nici o sansa! Educatia unui tanar inseamna mult mai mult decat ceea ce se face intre peretii unei clase. Educatia vine din familie, de la TV, de pe internet, de la societate in ansamblul ei. Si tot ce vad ei este ca cei care sunt bine-crescuti si care invata nu sunt aceia care au succes in Romania, ci eventual doar in alte tari (dar putini dintre ei stiu asta). In rest, sunt si multe alte explicatii: IQ-ul scazut al multor elevi, spiritul rebel specific adolescentin, subminarea autoritatii profesorilor prin multiple mijloace (inclusiv prin salariile umilitoare!) etc etc

    Apreciază

    1. Nici nu pot să răspund. În orașul nostru a câștigat și ne va fi primar un tip care , până la urmă, este caracterizat chiar și de propria-i poreclă. Bebe Moacă.
      S-a lăudat cu faptul că nu prea s-a omorât cu învățătura în liceu, altceva decât poker nu cred că a mai învățat, dar a făcut o mare avere făcând afaceri cu statul. Cu primăria din orașul nostru.
      A mituit în ultima perioadă cu peste 1 miliard lei vechi, eu cred că a ajuns la vreo două, și acum urmează să ne conducă pe noi toți .

      Apreciază

      1. QED! Prototipul omului de succes in Romania este SMECHERUL, in numeroasele lui ipostaze! Ce ii invata scoala pe elevi despre cum sa fii smecher in viata? Nimic. Asa ca…

        Apreciază

      2. Nu este nevoie să-i învățăm noi. Știu să copieze, să fie lingușitori , să mintă și să-i amenințe pe profesori, o fac frecvent cu proprii părinți, chiar dacă nu cunosc tabla înmulțirii și nici să scrie bine.
        Vineri, un elev de clasa a noua a amenințat -o pe o colegă de a mea încât aceasta a ieșit plângând din clasă și nu s-a mai putut întoarce la oră.
        Ce să facem ? Să emigrăm cu toții ?

        Apreciază

  23. Ce e de facut? Solutia este, din pacate, una extrem de dificila si de complexa, dar singura care poate reusi, dupa parerea mea. Eu cred ca degeaba schimbam legi sau guverne, schimbarea trebuie sa o realizam FIECARE DINTRE NOI IN NOI INSINE – e vorba de SCHIMBAREA SISTEMULUI NOSTRU DE VALORI, a modului in care definim ceea ce este important in viata! Asta va necesita foarte mult timp, din pacate, si nici macar nu sunt convins ca o vom realiza intr-un viitor previzibil.

    Apreciază

    1. In Romania pe care o visez eu, smecherii nu vor disparea, desigur, dar va dispare Smecherul ca model, ca valoare suprema in societate, ca reprezentare a ideii de succes si a aspiratiilor noastre.

      Apreciază

  24. Exact ce am spus in urmatorul comentariu: sa avem ca model omul educat, cinstit, muncitor, respectuos… Omul adevarat, nu Smecherul (prin „smecher” eu inteleg pe acela care are succes tocmai pentru ca stie cum sa ocoleasca educatia, munca, cinstea etc). Si, ca sa mai clarific un lucru: cand spun „noi” sau „al nostru” nu ma refer la cutare sau cutare individ, vorbesc de societatea romaneasca in majoritatea ei… sigur ca exista si exceptii, unele absolut remarcabile, dar acestea nu schimba situatia generala.

    Apreciază

  25. Asta e consecinta faptului ca profesorii nu mai au voie sa-i altoiasca pe elevi. Acum elevii sunt foarte bine informati de drepturile lor, din pacate mai putin despre obligatii. Profesorii nu mai au mijloace sa poata controla elevii. Daca exista posibilitatea ca domnisoara cu unghiile verzi sa-si ia zece nuiele la palma, ar fi sters tabla fara sa comenteze

    Apreciază

  26. Scopul profesorilor este sa educe elevii prin invatarea materiei. Nici macar la scoala de corectie nu mai sunt educati tinerii prin bataie. Am depasit evul mediu cand ardeam oamenii pe rug pentru ca nu ne placea noua cum se comportau. Pana la urma elevii nu sunt OBLIGATI sa invete sau sa termine liceul iar daca nu vor sa faca asta ar trebui sanctionati in mod corespunzator – prin note sau in cazurile grave exmatriculare! Daca profesorii nu s-ar mai comporta ca si cum elevii le-ar face lor un serviciu atunci cand invata, poate s-ar schimba si comportamentul elevilor. Daca abaterile disciplinare ar fi cu adevarat sanctionate prin avertismente de exmatriculare sau chiar cu exmatricularea, in cazuri grave, poate ar avea efect asupra elevilor. Atata timp cat li se permite o super lejeritate iar nimeni nu ia nicio masura dintre cele pe care le au la dispozitie e normal ca elevii sa forteze limitele, stiind clar ca se poate. Solutia nu e barbaritatea iar la violenta intotdeauna se va raspunde cu violenta! Profesorii si scolile trebuie sa foloseasca metodele disponibile de sanctiune. Acestea exista si nu sunt putine si nu sunt lejere!

    Apreciază

  27. am citit si m-am cutremurat gandindu-ma cum e sa fii dascal acum, sa-ti doresti sa educi si sa n-ai pe cine. nu ca mi-ar fi strain, adesea am ramas inmamurita cand imi povestea fiica-mea cum se trageau de sireturi cu profesorii. si da, uneori accepta si ea ca sareau calul si ca ea, daca ar fi profesor, nu i-ar placea sa fie tratata astfel.
    imi amintesc o scena, o asteptam intr-o dupa amiaza sa iasa de la ore, era inca in generala si profesorul de desen intra in curtea scolii, pe terenul de sport. din spate, o eleva, cam de varsta fiica-mi (clasa a7a la vremea aia) i-a sarit in carca si el nu stia cum s-o dea jos, desi nu parea sa fie extrem de surprins. eu am fost absolut siderata!!! ce grad de intimitate este intre elevi si profesori, de permite un asemenea comportament? am concluzionat ca am un mod de gandire extrem de invechit 😦

    Apreciază

    1. La fel de învechit, cred eu, îmi găsesc și colegii mei modul meu de gândire.
      Spre deosebire de ei însă, eu nu cred că trebuie să facem compromisuri atât de majore.
      Uimită am rămas și eu când , stăteam de vorbă cu colegul de sport, dirigintele clasei de unde provenea elevul, și un părinte al cărui fiu a rămas corigent la matematică , o elevă din clasa a X a l- a mângâiat pe profesorul ei pe obraz.

      Apreciază

      1. mda, se pare ca se practica! pai si daca te cari in carca, este clar ca nu mai ai autoritate cand il pui sa faca 10genuflexiuni. confundam prioritatile si ne plangem apoi ca nu suntem respectati. avea mama o vorba „te amesteci cu taratele, te mananca porcii” 😦

        Apreciază

  28. pe mine nu ma surprinde deloc, atunci cand am intrat eu in clasa a 9a tremuram cu totii toata ora daca veneam cu lectia neinvatata numai la ideea ca a am fi putut fi ridicati in picioare si ar fi aflat toata lumea ca n-ai citit-o decat o data si nu-ti mai aduci aminte amanunte. Pana in clasa a 12a peste jumatate din colegii nostrii abia daca veneau la ore si se juca carti pe sub banca in timpul orelor unde aveam profesori mai indulgenti. Asta se intampla in 1998, am trecut cu totii bacul, dar vad ca tendinta s-a pastrat. Nimanui nu-i mai e rusine ca e prost, are mintea scurta si memorie nula. Doar parintii se mai mira.

    Apreciază

    1. Mai sunt elevi care învață și asta se întâmplă în liceele bune unde nota necesară pentru admitere e prste nouă dar în marea lor majoritate se comportă precum colegii tăi care ” abia daca veneau la ore si se juca carti pe sub banca in timpul orelor ~.
      Părinții se miră degeaba. Și ei s-au purtat la fel atunci când au fost elevi.

      Apreciază

  29. Psihotim Timisoara va recomanda: – Examinare psihologica la angajare / periodica pentru toate profesiile,Examinare psihologica pentru concurs post cadru didactic, asistente medicale, admitere facultate,Evaluare, recrutare si selectie profesionala Analiza psihologica
    a muncii si prevenirea accidentelor de munca, Examinare obtinere
    permis conducere auto,Examinare siguranta circulatiei.
    Examinare obtinere/prelungire permis port-arma letala/neletala (autorizare, angajare) in Timisoara.
    http://www.psihotim.ro

    Apreciază

  30. pe langa vina parintilor in momentul in care le-a oferit asa-zisa educatie, va gasesc si pe dumneavoastra vinovati (aici fac referire la cadrele didactice). sunt sigur ca in fiecare scoala exista acel profesor ursuz si drastic care taie si spanzura. sunt de asemenea sigur ca nici Andreea, nici Claudiu, nici Margareta nu sufla in fata acestuia. in liceu, am avut un domn profesor de Istorie. nimeni nu misca in fata lui. era teribil de impunator. am mers trei ani la olimpiada de istorie pe tara si m-a sprijinit intru-totul. o alta doamna profesoara de matematica se enerva daca intorceai pagina caietului prea zgomotos, iar cand dadea nota 5 era mare veselie. am luat BAC-ul la matematica din prima cu nota decenta, as putea spune eu. asadar, generatiile astea stupide ar putea fi puse cu botul pe labe daca s-ar impune un sistem mai drastic, mai dur, sau cum spunea cineva de aici, mai impunator prin teroare. va salut! claudiu, 25 de ani.

    Apreciază

    1. Dragă Claudiu,
      La fel gândesc și eu numai că este mult mai facil să faci pe omul înțelegător, atunci toți te iubesc , mai primești și foloase necuvenite, mici atenții, fapte pe care eu le consider găinării, și, în plus, nici nu te spetești cu munca.Nu te critică nimeni, nu te deranjează nimic.
      Nu știu cum dorm acești profesori nefiind obsedați de meseria lor.
      Te salut și eu!
      Carmen Amza

      Apreciază

  31. Să-mi scuzaţi comentariul pertinent. Nu v-o spun cu aroganţă, nu mă alătur puştanilor care au făcut din asta un laitmotiv, dar nu există un mod mai politicos de a o zice: voi – profesorii – sunteţi de vină. Purtaţi vina de a-i trece indiferent de capacităţile lor intelectuale, de voinţă, dedicare, interes. Ori când generaţii întregi de liceeni observă că ai lor colegi mai puţin breji au trecut anul, se aşteaptă la acelaşi tratament.
    Nu sunt în locul dumneavoastră, nu cunosc dedesubturile sistemului de învăţământ preuniversitar; dar dacă aş fi profesor nu i-aş trece pe protagoniştii din textul de mai sus. Scos la tablă, nu ştii – patru. Scurt pe doi. Că ”hâr-mâr n-am avut vreme” – nu contează. Să am elevi de clasa a XI-a care să nu ştie tabla înmulţirii, eu unul nu i-aş trece. Şi da – vor veni cu mici atenţii, ironii, cu părinţii la şcoală. Şi tot nu i-aş trece. Aş face să cadă o clasă întreagă dacă mi-ar dovedi că în prag de bacalaureat ei încă nu ştiu să împartă şi să înmulţească.
    E trist textul dumneavoastră. Întreaga generaţie tânără e demnă de tristeţe. Dar – permiteţi-mi o întrebare – pe Andreea cu ce notă aţi trimis-o în banca ei în acea zi?

    Apreciază

    1. Domnule Coloja,
      Nici nu știți ce mare bine mi-ați făcut comentând , tocmai astăzi când sunt teribil de supărată din cauza faptului că am colegi, profesori cu grad didactic , care sunt de părere că doar și faptul de a lăsa un elev corigent, care nu are cunoștințele necesare promovării, este o dovadă clară că profesorul ori este de rea credință ori nu este un bun dascăl iar bietul elev este o biată victimă a sistemului.
      De 33 ani mă lupt cu o astfel de atitudine și cred că nu mai aș avea mult să ajung să cred și eu la fel ca majoritatea celorlalți dacă nu ar exista persoane, de multe ori foști elevi, care să mă încurajeze.
      Proștii domnule Coloja sunt mai ușor de manipulat și de aceea guvernanții duc o politică în sprijinul menținerii unui sistem de educație neperformant.
      Eleva Andreea a rămas repetentă și anul acesta a avut o altfel de atitudine.

      Apreciază

  32. Trist. Si mai trist cand constati ca e o realitate des intalnita in liceele noastre. Si ne mai miram ca avem promovabilitate atat de mica la examenul de bacalaureat. Multi din elevi nici macar in liceu nu au ce cauta. La fel de trist e si ca exista profesori care ii trec chiar si daca nu stiu cum ii cheama. Asta spune multe si despre pregatirea acelor profesori… In fine, mare pacat. Iata asa se duce de rapa toata societatea.

    Apreciază

  33. DOMNILOR PROFESORI, PACAT PENTRU EFORTURILE DEPUSE CA STUDENTI APOI CA DASCALI. PE CINE VRETI VOI SA EDUCATI? ANIMALELE SE DRESEAZA, DE OBICEI, ELE NU POT FI EDUCATE. MULTUMESC LUI D-ZEU CA M-AM NASCUT IN ALTA EPOCA. SARUT-MANA, DASCALILOR MEI. IMI PARE RAU DE VOI CA AVETI DOAR OBLIGATII SI NICI UN DREPT.

    Apreciază

    1. Carmen,
      Situația nu mai este la fel ca anul trecut. Elevii , unii dintre ei, ori au înțeles că pentru binele lor este să-și schimbe atitudinea ori s-au speriat, le- au rămas colegi repetenți, și orele de curs în acest an școlar s-au desfășurat semnificativ mai bine.
      Drepturile ne sunt încălcate de către cei care conduc instituțiile de învățământ și, pentru că sunt oameni politici , nu doresc decât un vot. Cu orice preț.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s