Am fost răcită și am stat mai mult în pat timp de o săptămână. Vineri 21 octombrie am revenit la serviciu și astăzi 24 octombrie a trebuit să fac de serviciu pe școală. Este ziua cea mai obositoare pentru mine deorece răspunderea morală este foarte mare. Orice incident poate duce într-o clipă la un accident și deci la o anchetă. Mă rog de fiecare dată să mă ferească Dumnezeu pentru că , eu una, conștientizez faptul că nu poți fi prezent în același timp în mai multe locuri. La un moment dat, supărată pentru faptul că deși nu mi-am revenit încă trebuie să urc și să cobor scările liceului și să umblu pe coridoarele întunecoase , nu mai zic de curentul pe care-l simt cu fiecare fibră, mă gândesc să văd, doar eram profesoară de serviciu pe școală, dacă orele de la postliceală se țin. „ Că doar sunt plătite, nu-i așa? ” îmi zic eu în gând. 
Găsesc o elevă într-o clasă și o întreb de ce este doar ea și unde sunt ceilalți. „Ni s-a spus să venim de la ora patru, eu am venit mai devreme.” Verific încă o dată orarul și văd că directorul trebuia să fie la aceea oră. Vine pauza, bântui iar pe coridoarele întunecate ale școlii vechi, școala noastră are două corpuri de clădiri, și după ce profesorii vin la clase merg în școala nouă ca să văd dacă directorul nostru a făcut efortul de a merge la ora de curs. Ar fi o minune să-l văd, anul școlar trecut a chiulit de la toate orele pe care ar fi trebuit să le facă în ziua de luni , ziua în care fac eu de serviciu. Pentru mine este o modalitatea de a observa integritatea directoarei pe care, de foarte multe ori, am văzut-o intrând în clase și verificând dacă vreo colegă sau alta este prezentă. Din punctual meu de vedere un adevărat manager să poartă egal cu fiecare membru al echipei. Poate cei care citesc au o altă părere , aștept deci comentarii pertinente. Urcam pe scara profesorilor , era ora 16:16, când îl văd și pe directorul, din această toamnă doar adjunct, nostru îndreptându-se nervos către mine.
„Nesimțito! Cum îți permiți să vii tu în școala nouă? Locul tău este în școala veche! ”
Se îndreaptă spre mine apropiindu-se periculos de mult. Îngrijitoarea, cea care mătura pe culoar, se sperie și fuge.În timp ce îl privesc cum urlă la mine desfigurat la față de ură mă gândesc la faptul că , obez cum este , poate să mă trântească cu un dos de palmă, palmă grea de om obișnuit cu munca fizică, omul este professor de agricultură, iar eu încă mă consider în convalescență.
Mă amenință fără a-mi detalia cum urmează să mă termine, să mă facă praf. Îmi spune ceva despre familia sa și cu asta chiar mă derutează. Se hotărăște până la urmă să meargă să-și țină ora, poate erau totuși elevi în clasă, și îmi dau seama că uitase care era sala unde trebuia să intre. Plec și eu să-mi fac serviciu pe școală. După câteva zeci de minute o găsesc pe colega cu care făceam de serviciu plângând. Directorul îi reproșase printre ploaia de invective că îl persecută.
Nu știu dacă împreună cu mine sau singură, acesta este un mister pentru mine.
O enigmă mult mai mare reprezintă însă altceva. Cu ce le are la mână pe colegele mele, cu ce le șantajează , de ce le este atât de teamă de el, de acceptă să fie jignite și umilite de către el, între patru ochi sau în public, fără să riposteze?
Pentru directorul nostru a se duce la propriile ore, cele pentru care este plătit, înseamnă o adevărată hârțuire. Deci, dacă vreți să persecutați un director, trimiteți-l să-și facă orele de curs!
PS Domnul director și-a permis să afirme despre mine că …
Să știe domnul director că eu , acceptând prin absurd că ar avea dreptate, pot să remediez problema dar spre necazul său el nu poate să devină mai inteligent ca să promoveze un examen de director.
PSS Mă gândeam să anunț ministerul educației, în scris cu confirmare de primire. Oficial. Nu vreau să sufere nimeni altcineva din cauza conflictului pe care directorul adjunct văd că-l întreține cu multă patimă. Din păcate, dacă devine mult mai agresiv decât în această după amiază voi fi nevoită și apelez la oficialități.
Dictatura justitiei 