De ce iubesc justiția … americană

Această postare mi-a fost inspirată de : http://diversediversificate.wordpress.com/2011/05/31/top-7-procesomani-din-s-u-a/

,,*Locul 7*
Premiul LIEBECK este numit asa dupa Stella Liebeck – de 81 ani – care a dat
In judecata McDonalds pentru ca si-a varsat in poala o ceasca
de cafea si a castigat 2.9 milioane $…”

Vă rog să vă imaginați că în România patronul unui birt, din greșeală, nu neapărat intenționat, vărsa pe un client o ceașcă de cafea fierbinte. Ei bine, în cazul în care victima făcea o plângere la procuratură ce credeți că urma ?

Tradiționalele atenții dezinteresate ale micului patron și se dădea un NUP. Am fost martoră în sala de ședințe din Judecătoria Vălenii de Munte când, un tip care bătuse într-o discotecă din Drajna pe un altul, încât cel bătut avusese nu știu câte zile de spitalizare, erau 6 martori care atestau asta, procuratura de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte considerase că fapta sa este minoră și, ca urmare, bătăușul primise NUP.
Dar dacă era vorba chiar de celebrul McDonalds ? Ce se întâmpla ?
Nicio problemă, există precedentul ca procurorul de caz să meargă în străinătate pe banii invinuitului . Atunci justiția noastră va da în mod sigur … NUP. Pentru cei care nu cunosc NUP înseamnă Neînceperea Urmăririi Penale.
,, Locul 6*
Kathleen Robertson, Austin , Texas , a primit o despagubire de 780.000 de
dolari.
Ea si-a fracturat glezna intr-un magazin de mobila, dupa ce s-a impiedicat
de un baietel care alerga prin magazin.
Verdictul tribunalului i-a surprins pe proprietarii magazinului avand in
vedere ca acela era chiar copilul doamnei Robertson !*’’

Prea de tot !
Vă rog să vă imaginați că o doamnă se împiedică de copilul , nu, nu al său, ci al unui interlop, magistrat, polițist, funcționar superior al statului sau politician. Justiția este la fel de obedientă față de oricare dintre cei care au posibilități, nu-i așa ? Nu mai dau exemple. Am văzut criminali eliberați pentru că sufereau de glaucom.
Mai primea doamna vreun leuț? Ei, aș, unde vă treziți? În SUA ?

Locul 5*
La egalitate pe locul 5
este si Carl Truman de 19 ani care a castigat 74.000$ si cheltuieli pentru
ingrijiri medicale, dupa ce un vecin a trecut cu Honda Accord peste mana
lui. El se bagase pe sub masina ca sa fure rotile masinii, iar vecinul care
era la volan, nu l-a vazut si a plecat din parcare…*

Parcă așa ceva mai merge și la noi. Oare nu se cheltuiesc mai mulți bani pentru întreținerea în închisori a deținuților decât pentru bolnavi în spitale ?
Am stat și m-am gândit mai bine. Depinde cui încerca să-i fure. Dacă era unul precum Columbeanu, Iovan și continuați dvs. lista hoțul putea fi și ucis. Proprietarul nu pățea nimic Ei, dacă propietarul era Golea se schimba calimera. Că așa este justiția în România ,,aceeași pentru toți “!

,, Locul 5*
Tot pe locul 5 se afla Terrence Dickson din Bristol , Pennsylvania ,care
dupa ce a spart o casa a vrut sa iasa prin garaj, dar usa acestuia era
stricata… si usa de acces in casa se inchisese automat in urma lui.
Proprietarii erau in vacanta, asa ca hotul-minune a ramas inchis 8 zile in
garaj, hranindu-se doar cu o lada de Pepsi si un sac de mancare pentru
caini.
El a dat in judecata casa de asigurari a proprietarului pentru ca situatia
i-a cauzat stres si a castigat 500.000$*”

A, avem și noi așa ceva. Ce mă bucur! Suntem și noi precum americanii !

Vă amintiți când domnul Gigi Becali era închis și hoții liberi ?

,,Locul 4*
E ocupat de Jerry Williams din Little Rock Arkansas , care a fost muscat de
cur de cainele vecinului, care era legat si in curtea respectivului vecin.
El nu a castigat decat 14.500$ pentru ca juriul a considerat ca dl Williams
a provocat “un pic” acest incident, sarind gardul si tragand cu o pusca cu
alice in caine …*”

Mergeți prin parchetele din țară și vorbiți cu bătrâneii care stau pe la uși. O să vă povestească multe întâmplări asemănătoare. Cum în loc să li se facă dreptate fiind victimele unor vecini , tot ei sunt amendați de către polițiști.

,,Locul 3*
Apartine don’soarei Amber Carson din Lancaster Pennsylvania ,care
a alunecat pe o balta de sifon intr-un restaurant si si-a rupt noada.Treaba
e ca balta fusese facuta chiar de don’soara, care aruncase un pahar cu sifon
in capul prietenului ei, si probabil ratase… A castigat 113,500 $.*
Locul 2*
Kara Walton din Claymont Delaware a incercat sa intre pe geamul unei toalete
de la un club de noapte pentru a nu plati 3.5$ la intrare,a alunecat si si-a
spart doi dinti. A dat in judecata clubul si a castigat 12.000 $ si
cheltuielile stomatologice.*
Locul 1 cu coronita*
Merv Grazinski din Oklahoma City , a cumparat o rulota cat o casa, si cand
se deplasa pe autostrada a fixat viteza pe automat si s-a dus in spate sa-si
faca o cafea…. Rulota a iesit bineinteles de pe autostrada si a cazut in
sant. El a dat in judecata compania care a fabricat rulota pentru ca nu au
specificat in manualul de utilizare ca nu trebuie sa paraseasca volanul in
timp ce merge… A castigat 1.750.000$ si o noua rulota, iar compania a
modificat manualul de utilizare”

Toți politicienii, care de douăzeci de ani ne fură și ne înșală, nu sunt cumva cei recompensați de către justiția noastră cu certificate de bună purtare ?
Nu sunt niște necunoscuți precum don’soarei Amber Carson din Lancaster Pennsylvania, Kara Walton din Claymont Delaware sau Merv Grazinski din Oklahoma City  pentru  că, noi românii, suntem originali. Sunt primari, președinți de consilii județene, prefecți și subprefecți, parlamentari, miniștrii îmbogățiți peste noapte cu case, terenuri, mașini, tablouri și kilograme de aur .

Anunțuri

,, Noi, jurații יּיּ

Am văzut un film, mediocru zic eu, care se voia un ,, Doisprezece oameni furioși,, modern, dar care, așa slăbuț cum a fost, m-a pus pe gânduri.

,, Noi, jurații,, este un film care prezintă un caz de omucidere ce insistă asupra trăirilor successive, de multe ori contradictorii , ale juraților care trebuie să hotărască ce verdict să dea în cazul dat.

După cum am scris și mai sus, filmul nu atinge valoarea celui jucat de Henry Fonda și, cu toate astea, a reușit să- mi deschidă ochii în legătură cu posibila modalitate de a gândi a celor care dau o hotărâre judecătorească.

Wynne Atwood, o celebra realizatoare de talk-show și foarte bine plătită , ce primise Premiul Pulitzer în trecut , fapt pentru care era foarte respectată, merge la amanta soțului ei acasă, își împușcă mortal partenerul de viață după care cheamă poliția și se predă. În timpul procesului încearcă să inducă ideea că nu fusese conștientă de actul său , că îl făcuse în mod automat și ca urmare nu era vinovată de crimă cu premeditare.

La aceasta dificila intrebare trebuie sa raspunda un grup de oameni, total diferiti, reuniti in grupul de jurati. Decizia lor va fi cea dreapta?

Dintre cei doisprezece jurați opt sunt femei, majoritatea înșelate de soți.

La început sunt tentați, fiecare dintre ei, să judece nu cu gândul la cazul în sine ci având în vedere posibilele urmări ale unui verdict sau altul.

Femeile, unele dintre ele suferind încă de pe urma infidelității conjugale , ar vrea ca verdictul să-i fie favorabil doamnei Atwood, în timp ce bărbații, unii recunoscând că și-au înșelat partenerele de viață, doresc ca ucigașa să primească verdictul de crimă cu premeditare.

,, Ar însemna ca de aici înainte toți să fim uciși pentru infidelitate.” Își motivează unul dintre ei raționamentul. Ca în aproape toate filmele americane, până la urmă, jurații pun legea mai presus de interesele lor meschine și dau verdictul corect: crimă cu premeditare.

De ce am adus totuși în discuție un film de duzină ? Pentru că am înțeles cât de greu îi este celui care judecă să ia o hotărâre obiectivă fără a fi influențat de trăirile sale personale. Cum poate un magistrat corupt să se zguduie de indignare atunci când dă o hotărâre judecătorească legată de corupție, trafic de influență sau fals intelectual?

Oare nu gândește precum bărbatul infidel : ,, Ar însemna ca de acum încolo toți să fim condamnați pentru astfel de fapte. Și eu. Ori asta nu se poate.יִיּ

Oare nu ar fi mai bine ca să se adopte și în România un sistem juridic asemănător celui anglo-saxon ? Dacă am avea doisprezece jurați, nu ar crește cumva șansele de a putea vedea și persoane ce dețin funcții importante în statul român condamnate?

Nu ne-am săturat de tot spectacolul pe care îl urmărim la televizor și care nu se finalizează niciodată ?

Sorin Ovidiu Vântu, pentru că rămâne în arest, nu mai poate să hotărască cine ne va fi președinte

  Nu am fost păcălită în niciun fel de domnul Vântu .  Nu mi-a plăcut însă faptul că a vrut să determine prin manipularea telespectatorilor postului Realitatea Tv alegerea președintelui României. Obrăznicia jurnaliștilor de la acest post mă irită zilnic, clipă de clipă. În acest moment, sunt obraznici cu premierul țării. Premierul României nu a furat , nu a înșelat pe nimeni și, ca urmare, nu cred că este normală o astfel de atitudine a angajaților de la Realitatea .

 O, știu că SOV nu mai le este patron dar obiceiurile proaste nu se schimbă peste noapte.

Pot să înțeleg că un om se aruncă de la balcon,  pot să înțeleg că un bugetar căruia i s-au oprit bani din salariu devine nervos și obraznic, pot să înțeleg un lider de sindicat,  care până la proba contrarie este sărac și cinstit, ce spune gogomănii dar,  îmi este foarte greu să înțeleg tupeul jurnaliștilor care au sperat,  așa le-a spus SOV , că au puteri nelimitate și că de fapt ei sunt adevărații politicieni ai țării.  Ei fac și desfac. Dar să revenim la domnul Sorin Ovidiu Vântu.

Eu nu am să fiu în stare să fac o analiză mai bună decât veți putea citi

Lista lui Schindler și colaborarea politicienilor români cu securitatea

Au dreptul moral de a ne educa ?
Ei bine acest domn vrea să ne educe pe noi, să ne deschidă ochii, în legătură cu evenimentele politice și economice actuale. Mă întreb și vă întreb dacă crede cineva că domnul senator are dreptul moral de a ne da nouă sfaturi ?
Eu cred că nu.

Dar în ceea ce –l privește pe veșnicul tânăr ,, Porumbacu” ?
Cel care, de dragul unei presupuse viitoare funcții de președinte al statului , a făcut făcut o înțelegere de data aceasta nesecretă, ca-n timpul premierului Tăriceanu, cu cei care –l au încă președinte de onoare pe fostul prim secretar de partid al unui regim totalitar, cel care avea o bună colaborare cu securitatea, aceeași securitate care l-a racolat pe actualul președinte de onoare al PNL-ului, fost deținut politic.

O înțelegere politică transparentă între foștii călăi și fostele victime.

Seniorul Corneliu Coposu , ne-a demonstrat că se poate să nu faci compromis cu călăii!

Pentru cei care au văzut filmul ,, Lista lui Schindler “ este clar faptul că eroul nu era ,, nici curat ca lacrima “ și ,, nici ușă de biserică “.

Un afacerist cu nemții, colaboraționist, cum ar spune francezii.

Ei bine, acest domn Schindler , afacerist oneros în percepția oamenilor nu ,, de bine “. ci de stânga, și-a propus și a reușit să salveze de la gazare aproape 1000 de oameni. Aproape 1000 de ființe , evrei, datorită lui au reușit să supraviețuiască celui de-al doilea război mondial.

Poate mai mult decât în alte opera cinematografice, în cazul acestui film , se vede cel mai bine că natura umană nu este nici albă , cu sfinți și maici Tereza, nici neagră , cu Stalin, Hitler și alți celebrii dictatori sau obscuri criminali în serie , ci este formată din multe pete de culori și nuanțe diferite.

Pe mulți ne încântă personajele reale sau imaginare care, recunoscute pentru răutatea și cinismul lor , la un moment dat, în urma unor experiențe se transformă și devin luptători pentru apărarea drepturilor și libertăților omului sau mai simplu în slujba binelui.

Un astfel de exemplu celebru pentru credincioșii ortodocși este cel al sfântului Ciprian . Sfântul Ciprian în tinerețea sa un vestit vrăjitor , întâlnind-o pe frumoasa și inocenta Iustina, o credincioasă ce nu se lasă ademenită cu niciun preț, ajunge să o prețuiască pe aceasta și să-i urmeze calea . Ciprian se pocăiește pentru păcatele săvârșite și începe să ducă o altfel de viață.

Ce vremuri grele pentru contrabandiști ! Niciun blug, nicio țigare!

De ce am făcut o astfel de introducere ?
Pentru că văd cum , cu o plăcere diabolică , suntem toți culpabilizați pentru fapte de care, de cele mai multe ori , nici nu am auzit, nici nu am fost întrebați și nici nu au nicio legătură cu noi.

Cel mai concludent exemplu ar fi cel legat de uciderea celor doi soți Ceaușescu.
,, Nu am fost de acord noi, cu toții, ca să fie uciși Ceaușeștii? “

Ni se tot repetă obsesiv, de douăzeci și unu de ani, această întrebare poate , poate ne vom simți cu toții vinovați și vom uita să ne întrebăm care au fost adevăratele motive ce au stat la baza acestei hotărâri.

Un alt aspect ar fi cel al informatorilor la securitate.

Mulți dintre politicienii noștri au fost declarați , unii chiar de CNSAS iar alții doar de către presă, colaboratori ai odioasei instituții.
Se urmărește prin manipularea de către unele trusturi de presă , ai căror patroni nu sunt străini de acest obicei de a turna, ca pe toți să-i judecăm cu aceeași monedă.

Mi se pare o mare greșeală și absolut de neiertat.

Alexandru Paleologu.

Am să încep cu cel mai drag și simpatic mie și multor alți români , Ambasadorul Golanilor la Paris, domnul Alexandru Paleologu.
Acesta a avut curajul de a înfrunta adevărul și de a face cunoscut faptul că a semnat un contract de colaboratore cu securitatea. Da. A dat note scrise.
Cine și ce poate să-i mai reproșeze acestui distins domn care a preferat să se declare Ambasadorul Golanilor în acele vremuri tulburi când poporul român , manipulat vreme îndelungată, nu știa să facă o distincție clară între minciună și adevăr ?


Sorin Roșca-Stănescu
Dacă ne amintim bine și pe domnul Sorin Roșca –Stănescu , jurnalist pe atunci, anul 1990, la cotidianul România Liberă, l-am tratat la fel, adică cu mare înțelegere , când a făcut public faptul că și el a colaborat cu securitatea statului .
Dan Voiculescu

Altfel cred că se pune problema în cazul domnului Dan Voiculescu , profesor și senator, care pentru propriile sale interese meschine a preferat să-și ,,toarne „ verișoara.
Au dreptul moral de a ne educa ?
Ei bine acest domn vrea să ne educe pe noi, să ne deschidă ochii, în legătură cu evenimentele politice și economice actuale. Mă întreb și vă întreb dacă crede cineva că domnul senator are dreptul moral de a ne da nouă sfaturi ?
Eu cred că nu.

Dar în ceea ce –l privește pe veșnicul tânăr ,, Porumbacu” ?
Cel care, de dragul unei presupuse viitoare funcții de președinte al statului , a făcut făcut o înțelegere de data aceasta nesecretă, ca-n timpul premierului Tăriceanu, cu cei care –l au încă președinte de onoare pe fostul prim secretar de partid al unui regim totalitar, cel care avea o bună colaborare cu securitatea, aceeași securitate care l-a racolat pe actualul președinte de onoare al PNL-ului, fost deținut politic.

O înțelegere politică transparentă între foștii călăi și fostele victime.

Au fost și femei care, mai curajoase chiar și decât mulți bărbați, doamna Elisabeta Rizea

Mona Muscă

Pe doamna Mona Muscă nu cred că este cineva supărat , și mă refer la cei care am crezut în ea și am respectat-o pentru tot ce a făcut din anul 1990 și până când a fost nevoită să părăsească scena politică, pentru că a semnat în fața securistului ci pentru faptul că ne-a ascuns trecutul său până în ultima clipă. Nu a avut încrederea în puterea noastră de judecată.

Qintus și Amadeus Lăzărescu

Despre domnii Qintus și Amadeus Lăzărescu ce pot să afim ? Erau deja bătrâni atunci când s-au precipitat evenimentele și a căzut întreg blocul comunist ? Ce rost ar mai avea ca noi să-i judecăm pe ei , cei care s-au chinuit fiecare în felul său să se salveze și să-și salveze familiile

, nu întotdeauna onorabil, de furia roșie ? Sunt convinsă că propriile mustrări de conștiință, deși nu sunt sigură că totdeauna turnătorii ar avea așa ceva, le-au fost de ajuns. Eu însămi am fost pusă în anul 1984 în situația de a nu accepta colaborarea propusă de maiorul de securitate, cum a insistat la prezentarea sa, Ruse . Mi-a fost ușor pentru că nu aveau nimic cu ce să mă șantajeze și nimic din ceea ce mi se promisese drept răsplată nu merita să-mi pierd respectul de sine.

Președintele Traian Băsescu

Se tot spune că președintele Traian Băsescu ar fi colaborat cu securitatea. Niciun om inteligent și cu o minimă cultură nu-și închipuie că, pe linie de serviciu , oricine lucra în străinătate nu era nevoit să dea note explicative unui reprezentant al securității care răspundea de zona respectivă.

Orice țară , fie că are un regim dictatorial sau democratic , are un serviciu de securitate . Este absolut firesc. De aceea, mi se pare corect ca un cetățean român, care muncește în străinătate, să-și sprijine guvernul propriu. Una este să descrii anumite situații ivite și care țin de integritatea și independența statului și alta este să-ți torni colegii sau subalternii că au spus bancuri cu nea Nicu și cu tanti Leana , că au înjurat de mamă, tată și toate neamurile disponibile, conducerea de partid și de stat, că fac contrabandă cu blugi și țigări ( SIC!) .

Să fim deci serioși și rezonabili!

făcut făcut o înțelegere de data aceasta nesecretă, ca-n timpul premierului Tăriceanu, cu cei care –l au încă președinte de onoare pe fostul prim secretar de partid al unui regim totalitar, cel care avea o bună colaborare cu securitatea, aceeași securitate care l-a racolat pe actualul președinte de onoare al PNL-ului, fost deținut politic.

O înțelegere politică transparentă între foștii călăi și fostele victime.

Căsătoria, ca de altfel totul în viață, este așa cum decizi tu să vezi

Natura este cea care ne încălzește sufletele întotdeauna
Zilele acestea pe bloguri s-a dezbătut mult despre iubire și mai ales despre instituția căsătoriei. Am fost bănuită, pe bună dreptate, că privesc totul din perspectiva unei persoane divorțate. Nu este adevărat. Ar trebui să se înțeleagă că, mai important decât propriul meu divorț, a contat faptul că provin dintr-o familie care la rândul său a fost destrămată și de aceea nu sunt învățată cu anumite compromisuri mari și grave .

Am fost crescută de o mamă care spunea sus și tare :

,, Nu admit ca pe fata mea să o atingă cineva măcar cu o floare.” Nu am știut ce înseamnă să aștept venirea acasă a unui tată obosit sau nervos care să-și descarce nervii pe familie și care să mă înjure. Nu a trebuit să fac anumite lucruri ascunzând de un tată autoritar cum am văzut că se întâmplă în majoritatea familiilor. Cât timp am fost căsătorită și zece ani de la divorț soțul meu nu și-a permis să mă înjure sau să vorbească indecent în fața mea și asta pentru că a înțeles că nu sunt învățată cu un astfel de comportament.

Cred atât de mult că nu merită să se păstreze cu orice preț niște aparențe, noi spunem totdeauna despre cineva cu respect că este căsătorit de an anumit număr de ani, că m-am trezit în toiul unei discuții spunându-i fiului meu care era doar în clasa a X a :
,, Mamă decât să înduri cine știe ce umilințe, eu te sfătuiesc să divorțezi.”

Când am realizat caraghioslâcul situației am râs amândoi.

Într-o zi, în timpul unei ședințe, un coleg director de școală m-a înjurat în glumă. Timp de două ore am rămas mută, neștiind cum ar trebui să mă port în astfel de situații. Când mi-am revenit din șoc i-am explicat că nu sunt obișnuită și nu a mai recidivat.

Totul ține de cum ai fost crescut , cât de mult pot să te adaptezi la situațiile ivite și mai ales de faptul cum receptezi evenimentele din viața ta.

O vecină de-a mea avea o vorbă :
„Vine el tactuיּ, vezi tu pe Dracuיּ !”

De ce afirm că totul depinde de ce vrei să vezi ?

Mă plimbam acum câțiva ani cu o prietenă prin parc. Îmi povestea cum o persoană cunoscută din orășelul nostru a aflat că soțul ei petrece la Cheia cu o amantă. ,, Ce proastă! S-a dus la Cheia să verifice. I-a găsit împreună și acum urmează să divorțeze. Eu nu aș face o astfel de prostie. Prefer să cred că muncește atunci când întârzie. ”
Și chiar astfel se purta.
Într-o perioadă destul de scurtă s-a întâmplat ca soțul prietenei mele să moară. În timpul pregătirilor de înmormântare aceasta a primit o înștiințare. Se întârziase cu plata ratei la apartamentul pe care –l cumpărase soțul ei pentru tânăra sa amantă.

O altă poveste.

O rudă apropiată mie, de multe ori s-a refugiat la noi, atunci când soțul o snopea în bătaie. Într-o dimineață ne-am trezit cu ea cu hainele sfâșiate și plângând în hohote. La vreo câțiva ani de la înmormântarea soțului, aproape că m-a șocat povestindu-mi ce soț bun și iubitor avusese și cum suferea de dorul său.

Aș spune că, mai degrabă să vă feriți să credeți persoanele care repetă mereu cât de fericite sunt și cât de mult le iubește soțul lor.

Aveam o colegă de serviciu Veronica. Ne întâlneam în anumite dimineți și veneam împreună la școală. Îmi povestea de fiecare dată despre cât de mult o iubește soțul ei. În acel an soțul a părăsit-o.

După douăzeci de ani mi s-a întâmplat ca, de data aceasta o șefă, din nou să fiu bombardată cu povestiri despre marea dragoste a soțului. Totul părea ostentativ și atunci mi-am pus întrebarea ce, nefericire pe care nu vrea să o accepte, o face să turuie atâta despre soțul său.

Soțul o înșelase de multe ori în timpul lungii lor căsătorii dar în acele momente se gândea să o părăsească definitiv. Soția a făcut toate compromisurile posibile , dormind în acelaș pat cu amanta și ajungând până la promisiunea de a nu se opune acestei relații extraconjugale. Amanta, o tânără care era sincer îndrăgostită de iubitul său, s-a speriat de atâta promiscuitate și a fugit. Din țară.

De obicei de la familiile de la care ne-am aștepta la mai multă moralitate, ținând cont de educația primită și de funcțiile deținute în societate, răzbat , e drept rar, povești ce ne umple de uimire și dezgust.

Aș putea continua.

Închei reamintind că totul, absolut totul este așa cum decizi tu să vezi. Chiar și căsătoria.

Prefer un divorț onorabil decât un infern de căsnicie

Rodul iubirii ?
Pentru că nu vreau să acaparez dialogul de pe blogul ,, Despre sufletul meu” iar tema propusă de Eumiealmeu în ,, Realitatea ?” mi se pare incitantă am scris următoarele :

O căsătorie e întotdeauna bine venită pentru doi oameni care se iubesc . Atunci când aceștia mai au și copii ea este o adevărată binecuvântare.

Ce se întâmplă însă atunci când nu îl mai iubești pe partenerul care, între timp, a devenit stăpânul tău despotic căruia nimic din ce faci nu-i mai convine? Tot ce altădată aprecia acum percepe ca un defect iremediabil.

Ce se întâmplă atunci când căsnicia o simți ca pe o temniță în care simți că te sufoci ? Când rostul tău este doar acela de a îndeplini zilnic tot ce ține de menaj? Când simți că tu te-ai plafonat în timp ce foști colegi de-ai tăi , mai puțin dotați, si-au continuat studiile și se simt realizați și mulțumiți de ei, în timp ce tu te-ai săturat de atâta gătit, te și întrebi unde poate să încapă atâta mâncare, de spălat vase, rufe , copiii ?

Ce se întâmplă atunci când, și acestea sunt cazurile cele mai dificile cred eu, când omul cu care te-ai căsătorit din mare dragoste te zăpăcește de tot alternând actele de violență,chiar și amenințări cu moartea, cu declarații de dragoste făcute în genunchi și cu lacrimile de rigoare?

Sunt fericiți acei copii ce sunt nevoiți să asiste periodic, dacă nu chiar zilnic, la scene pline de violență?

Sunt fericiți oare acei copii ai căror părinți se îmbată sistematic uitând că mâncarea,hăinuțele și rechizitele școlare le sunt mult mai necesare?

Sunt fericiți acei copii care își acoperă unul dintre părinți, când acesta face câte o aventură extraconjugală, șantajându-l într-un mod ordinar și obținând astfel foloase materiale?

Sunt fericiți acești copii care, încă din fragedă copilărie încercând să-și imite părinții,fumează,se îmbată sau mai grav se droghează?

Sunt fericiți acei copii, e drept puțini, care sunt molestați de tatăl natural iar mama lor, pentru a păstra aparența unei familii unite, se preface că nu știu că-și împart partenerul de viață cu fructul iubirii pierdute ?

Cred sincer că, pentru apărarea dreptului la o copilărie fericită, atunci când căruța căsniciei scârțăie, este mult mai bine un divorț onorabil decât un infern de căsnicie.

Oare așa arată fericirea?

Ce m-a frapat mai mult decât arestarea șefului FMI

O femeie care vrea compasiune doar pentru persoanele cu o anumită educație și cu o anumită culoare a feței

De la Mata Hari încoace, orice om ce deține o funcție cât de cât importantă, ar trebui să vadă într-o femeie un posibil spion. Cu cât ești mai aproape de vârful piramidei puterii cu atât ai mai multe șanse să fii ținta unor comploturi concertate. Am citit destule cârți, am văzut destule filme ca să pot crede, măcar pentru o clipă, că ar fi putut fi mâna lungă a serviciilor americane.

Dar, dacă greșesc și se înșeală toți cei care văd coploturi și scenarii peste tot?
Dacă este însă vorba doar de o biată cameristă care a fost sechestrată și care s-a speriat de un iminent viol ? Atunci, nu sunt și eu vinovată măcar pentru faptul că m-am îndoit de spusele ei ?

Joi seară , mă gândesc mereu dacă nu sunt puțin masochistă, am privit preț de câteva minute o dezbatere pe postul de televiziune Realitatea despre arestarea domnului Dominique Strauss-Kahn.

M-a surprins faptul că doamna Corina Drăgotescu, o femeie care cu câtva timp în urmă a făcut apel la milă și compasiune din partea noastră a telespectatorilor, pentru că fusese atacată verbal, de încercare de viol și sechestrare nici nu se punea problema, de către un bărbat puternic politic și anume președintele țării Traian Băsescu, se situa categoric de partea agresorului. Ei bine, această femeie, insist pe gen în mod intenționat, era contrariată de faptul că o biată slujnică, care mai era și de o altă culoare, se pare, decât domnul Dominique Strauss-Kahn și-a putut permite să-l acuze pe acesta din urmă de ceva.

Am vizionat destule filme care au ca subiect un proces. Pentru mine care nu mă pot lăuda că aș fi trecut granița României vreodată nu mi s-a părut nimic anormal că un jandarm sau polițist stătea cu cătușele prinse la brâu. Pentru doamna Dragotescu era ceva de neimaginat. Cum un politician cu o asemenea funcție să fie jignit de prezența unui polițist care în mod sigur era și înarmat.?

În acele momente am înțeles mocirla în care ne găsim cu acordul și sprijinul presei autohtone.

Constituția României specifică în mod indubitabil faptul că nimeni nu este mai presus de lege în această țară. Cu toate acestea, noi nu avem parte decât de arestarea unor plevuști și , mă repet, sub privirile celor care se laudă că ar fi câinele de pază al democrației, cu acordul ei.

O arestare care ridică multe semne de întrebare dar care în schimb ne lămurește în privința unor caractere autohtone
Publicat în Fără categorie