Călător printre stele

IMG0053A

     „ Cancelaria școlii este amplasată într-o cămăruță , doar vreo 12 metrii pătrați, în care mobilierul principal constă din două mese vechi de lemn masiv așezate în formă de T și înconjurate de 10 scaune netapisate .
Pe podeaua goală parchetul la fel de vechi este îmbâcsit de la motorina turnată în exces peste murdăria strânsă peste ani. Nu există decât un bec, pentru luminat, agățat de un fir de sârmă , iar totul denotă o sărăcie lucie.
Cele două fișete metalice , necesare pentru diversele dosare și documente ale școlii, pentru că au broaștele defecte de ani de zile se închid cu ajutorul unor lacăte, stau mai mult deschise.
Lângă fereastră, un bărbat care are în jur de 55-56 ani, încă frumos cu tot părul său grizonat, stă așezat la masă și scrie ceva. Tricoul de o culoare spălăcită de la multele spălări și decolorat de la arșița soarelui îi pune în evedință umerii lați și torsul încă armonios.

Simina este cu ceva ani mai tânără decât Sandu iar atunci când îl vede pe acesta i se luminează chipul.

– Sandu, cât mă bucur că te-am găsit singur !

– Gata, s-a terminat concediul ? Ai venit ?

Sandu o privește în ochi, ochii săi albaștrii devin lăcrimoși , se gândește că așa cum arată acum, o femeie scundă și grăsuță, este încă plăcută la vedere. Parc-ar simți în inimă, nu este însă sigur dacă nu-i de vină boala sa, un ecou al sentimentelor sale de mult trecute.

– S-a terminat și concediul ăsta. Nici nu m-am odihnit, parcă trebuia să mai  fie, dar abia așteptam și să vin la școală . Mi-era dor.
– Cum ți se pare că arată școala ?

Își luă libertatea de a schimba subiectul că doar îi era superior, ce naiba !

– Tu ai fost întotdeauna un director bun !  Arată bine!

imag0042[1] Simina nu găsi de cuvință să-I spună adevărul, ce gândise atunci coborâse din autobuz. Gardul de sârmă, rupt în zeci de locuri , nu era potrivit pentru o școală.

„ Parcă –aș merge la pușcărie! ”

își zisese ea dar acum spuse cu totul altceva.

– Ar fi greșit inspectoratul dacă nu te repunea în funcție. Papagalul nu era bun pentru asta.

– Nu sunt lămurite toate, răspunsul inspectorului, știi tu care, a fost Incert. O să am nevoie de ajutorul tău. Vreau să te am alături de mine.

– Nu te-am susținut totdeauna ? Nu ți-am fost un sprijin adevărat de fiecare dată ? Experiența pe care a căpătat-o în lungii ani în care a condus școala, teama de a nu o îndepărta și pe ea îl face să fie precaut.

– Simina, așa a fost să fie !  Așa ne-a fost soarta !

– Da, așa ne-a fost soarta dar poate nici tu nu ai vrut altceva.

– E târziu pentru reproșuri. Simina , sunt nevoit să am o Atitudine Onorabilă, sunt dator să-mi păstrez familia mai ales acum când copiii mi-au crescut mari. Vizibil deranjată de panta pe care alunecaseră , pierdea teren mereu în astfel de situații, Simina se replie brusc.

– Să știi că și eu îmi iubesc familia cu toate că nu o arăt într-un mod atât de fățiș ca tine.
Vasile –al meu este un soț pe care nu l-aș schimba cu nimeni.

IMG0053A

Se auzeau pașii cuiva, se apropiau grăbiți de cancelarie , și de aceea Sandu se ridică grăbit și se apropie de fereastră în timp ce Simina își scotea din sacoșa de plastic câteva caiete.
– Bună ziua ! Să ne trăiți mulți ani, dom’director ! Acum știu și eu că avem un director adevărat în școală.
Încearcarea, noii venite, nereușită de a -și face glasul mieros, vorbele i-    au ieșit șuierate, n-a părut să o deranjeze.
– Doamna învățătoare, se adresă directorul Ruxiței și pentru că o cunoștea bine și o știa că nu-i place să gândească abstract, va fi un an greu ! Trebuie să fim uniți cu toții !
Făcând ochii mari, Ruxița întreabă mirată :
– Ce se întâmplă dom’director ? Papagalul ne face iar probleme ?
– Pe el îl potolește inspectoratul, îi sării în ajutor Simina, nu trebuie să fim îngrijorați din pricina lui, vor veni cadre noi în școală, o învățătoare, s-a înființat un post nou anul acesta, și o profesoară de matematică, una Livia Petrescu.
Mie una, nu-mi plac profesoarele de matematică !
Bunătatea nu era punctual ei forte și nimeni dintre apropiați nu o condamna pentru asta. Știau cu toții de ce ea nu le înghițea defel pe profesoarele de matematică. Cu mulți ani în urmă predase matematica ca suplinitoare, lumea vorbea că la un moment dat ar fi fost studentă în capitala țării dar , brusc se îndrăgostise de Vasile și, un eveniment solar cum este căsătoria pentru majoritatea dintre tineri, devenise un impediment pentru realizarea ei profesională.
– Da, la fel am auzit și eu. Ruxița confirmă cele spuse de Simina.
– Ce vreți să spuneți doamna învățătoare ? Ca director el ar fi trebuit să știe tot ce mișcă. Faptul că erau informații pe care nu cunoștea, le afla ultimul, îl irita.
Ruxița, era destul de versată ca să realizeze că greșise rănindu-i orgoliul exacerbat al directorului.
– E, am zis și eu așa, chiar sunteți atent la tot ce se spune ? Ce om capabil sunteți !
– Am și eu ceva experiență, atâta tot ! Orice formă de lingușeală îi pica bine făcându-l să se înfoieze ca un curcan.
-Ce cunoașteți, ce coloratură are ?
– Cine ? Se grăbi să întrebe Ruxița .
– Învățătoarea ?
– Învățătoarea ? E de-a noastră, FSN-istă ! Lămuri simplu Simina lucrurile.
Erau în toamna anului 1990 și aproape toți românii erau feseniști. ”

imag0043[1]

Livia reciti de mai multe ori minunându-se de cât de repede trece vremea, nouă ani se scurseseră de atunci, și de fiecare dată mai găsi de schimbat câte ceva, ba un cuvânt pentru că nu voia să se repete, ba o virgulă pentru că era conștientă că nu se pricepea ca un umanist adevărat. Mereu era ceva de adăugat , mereu uita ceva.
„ Sunt la fel ca personajul din „Ciuma” , vreau să fie totul perfect și risc să nu termin niciodată de scris.” Râse singură autoironizându-se. „ Nu mi-aș fi închipuit vreodată că, din tot romanul , acesta va fi personajul pe care-l voi reține.”

Sorbi din cafea uitându-se cu nostalgie pe geam. „Tare mi-e teamă că voi începe să-i compătimesc pentru dramele lor. Care dintre ei a fost cândva călător printre stele ?”

Au călătorit printre stele :   printre nori căutând  lumina,  Tiberiu Orasanu ,tibi o data, tibi ?nca o data 🙂 adică de 2 ori, prețios de fiecare dată,Some Words, carmen pricop , anacondele, dor,Scorpio,  Mitzabiciclista,  Cita, Dia na

Crime prea mult premeditate

Sarma-ghimpata-gard-noduri_900[1]

I   Stătea cu picioarele  strânse la gură, îi era frig sau tremura doar de neputință, nici ea nu știa prea bine, simțindu-se total lipsită de vlagă. De mult timp nu-și mai luase libertatea de a se odihni, cădea în fiecare noapte frântă de oboseală,  și mai ales aceea de a se gândi la cum să iasă din situația în care era.  Niciun gând abstract, cum făcea deseori odinioară, n-o bântuia.

Erau doar imagini din viața sa cotidiană și imediată, multe nuanțe de griuri lipsite de coloratura caldă a belșugului.  Bunătatea unei vieți conjugale, fericirea pe care ți-o dă traiul în cuplu, pe care o visa altădată  revărsându-se peste ea ca niște norișori rozi, precum vata din zahăr așa cum citise cândva  într-o carte că trebuie să-și imagineze ca să se realizeze , nu voia să apară în viața sa.

Făcuse ceva greșit, nu știa bine ce anume, dar nimic nu-i plăcea. Of, ba mai mult, ajunsese să-l urască pe omul lângă care ducea  onorabila viață de femeie măritată, sclavagism în toată regula, și asta nu din cauza  iubirii, un sentiment nobil și solar,  ci a unor conveniențe învechite.

După ce că era nevoită să muncească  până la epuizare sa fizică, serviciu, bucătărie, copii, baie,  mașina de spălat rufe i se stricase ca o încununare a ghinionului său, aspirator,  șters praf, era obligată  să –l asculte perorând ore în șir despre experiența sa în profesie, despre cum, ca un laș, nu a luat atitudine când  i  s-au încălcat drepturile cuiva,  un oarecare.

Se sufoca ca într-o închisoare fără să aibă cui să-i spună, cui să se plângă .

Un gând ascuns, incert la început, ecou al vremurilor când citea pe nerăsuflate romane polițiste, i-a luminat mintea surescitată.

Ciuperci otrăvite ! Este singura mea soluție!

article-page-main-ehow-images-a08-37-4n-use-fence-fork-800x800[1]
II
Onorată instanță, înțeleg că am greșit atunci când n-am luat atitudinea cuvenită dar mi s-a părut a fi un diagnostic incert și în mintea mea neștiutoare n-a avut ecou. Știu, sunt vinovat pentru că, deși eram căsătoriți, i-am lăsat libertatea de a dormi separați și astfel n-am putut să o supraveghez pe timpul nopții. Vă rog să mă condamnați, nu merit compasiunea Curții, vă spun pentru că vă cunosc bunătatea, dar n-am avut experiența necesară să înțeleg că suferea de o depresie atât de gravă. Pentru mine, până la acest moment de un tragism inimaginabil, a fost doar un termen abstract din dicționar. Soția mea, vă rog , cu lacrimi în ochi să mă credeți, a fost un dar solar !
Nimeni nu va bănui mâine dimineață, când o vor găsi moartă pe caldarâmul din fața blocului că o omorâse el. Fără urme, doar învățase și el ceva la cursurile de criminalistică. Chipul roșiatic, coloratură pe care-o căpăta ori de câte ori se îmbăta, I s-a luminat de fericire .Va avea un discurs de om îndurerat ce o să impresioneze în mod sigur instanța.
– Procesul acesta îl voi câștiga sigur ! S-a sinucis din cauza depresiei.

grecia-monteaza-un-gard-de-sarma-ghimpata-la-frontiera-cu-turcia-1_size1[1]
Epilog
– Ia să văd, ce mi-a gătit proasta de nevastă-mea!

Duzina este de la  iar ideea mi-a venit citind  cu a ei Aniversarea

La Fee, tibi 1, tibi 2, Vero, cita, dor, Dunia, Dictatura Justitiei, Andreotti, Scorpio, cammely, anacondele, Max, vavaly, incognito, dagatha