Aștia nu sunt în stare, după cum bănuiam, nici de o grevă parlamentară ! Ha!


Credeți că eu mă simt confortabil atunci când fug pe stradă ca să nu întârzii la serviciu sau îmi las copilul câte o zi întreagă fără pâine cumpărată , din același motiv, și observ în schimb , cu stupoare, că un parlamentar este plătit și în lipsă ?
Proști, incompetenți sau de rea credință cel puțin miniștrii, care or fi ei, mă refer la culoare politică, merg la serviciu. Pentru miniștrii  care nu muncesc cum trebuie este de ajuns să se aplice Codul Penal.

   Citiți-l și vă veți minuna câte articole are.
Parlamentarii au atâta neobrăzare încât , de multe ori , nici nu se prezintă în Parlament. Că de multe ori dorm acolo,  e o altă problemă.

http://basarica.wordpress.com/2012/01/31/ajuta-l-pe-crin-cu-cat-poti/

      Pe de altă parte, toți ar trebui să salutăm sentința dată în cazul Adrian Năstase.
Poate se vor speria ceilalți.

Poate n-or să mai încalce legile pe care le-au votat. Nici măcar să spună că nu le cunosc nu-și pot permite să recunoască.
Publicat în Fără categorie

„Rugaciunea unui judecator „

Doamne! Eu sunt unica fiinţă pe lume căreia Tu i-ai dat o părticică din atotputernicia Ta; putere de a condamna sau a achita pe semenii mei.

În faţa mea persoanele se înclină; la cuvântul meu ele aleargă; la vorbele mele ele ascultă; poruncilor mele ele se supun; la sfaturile mele ele se împacă, se despart sau îşi părăsesc bunurile lor.

La semnul meu uşile închisorilor se închid, în urma condamnatului, sau de deschid, pentru libertate.

Sentinţa mea poate schimba sărăcia în belşug şi bogăţia în mizerie. De hotărârea mea depinde destinul multor vieţi. Înţelepţi sau ignoranţi, bogaţi sau săraci, bărbaţi sau femei, cei care se vor naşte, copiii, tinerii, nebuni şi muribunzii, toţi sunt supuşi, de la naştere şi până la moarte, legiipe care eu o reprezint şi justiţiei pe care o simbolizez.

Ce grea şi teribilă povară ai pus, Doamne pe umerii mei!

Ajută-mă, Doamne, ca eu să fiu vrednic de această înaltă misiune! Măreţia acestui oficiu să nu mă ispitească. Orgoliul sau mândria să nu mă încânte şi măririle deşarte să nu mă încurajeze.

Unge, Doamne, mâinile mele; încurajează fruntea mea, o Duh al meu, pentru ca să fiu ministrul dreptăţii pe care Tu ai creat-o, pentru societatea oamenilor.

Fă din toga mea o mantă incoruptibilă! Pana mea să nu fie un pumnal care răneşte, ci să fie săgeata care indică traiectoria Legii, pe drumul justiţiei.

Ajută-mă, Doamne! Fă-mă ca să fu drept şi hotărât, cinstit şi curat, moderat şi blând, deschis şi umilit. Să fiu necruţător faţă de greşeli, dar înţelegător cu cei care greşesc. Prieten al Adevărului şi ghid pentru cei ce-l caută. Să fiu cel ce aplică legea, dar, înainte de toate, acela care o împlineşte. Nu-mi permite niciodată să-mi spăl mâinile, ca Pilat în faţa nevinovăţiei şi nici să arunc, ca Irod, pe umerii celui batjocorit, haina de ruşine. Să nu mă tem de Cezar de împărat, şi nici de frica lui să întreb poporul: Baraba sau Iisus?

Verdictul mea să nu fie o anatemă dureroasă, ci un mesaj care regenerează, un cuvânt care reconfortează, lumina care clarifică, apa care spală, sămânţa care încolţeşte, floarea care ţâşneşte din amărăciunea unei inimi umane. Sentinţa mea să poată aduce uşurare celui mâhnit şi curaj celui persecutat. Ea să sece lacrimile văduvei şi să înceteze plânsul orfanilor. Iar când vor trece prin faţa scaunului de judecată, pe care eu şed, zdrenţăroşii, mizerabilii, dezmoşteniţii, fără credinţă şi fără nici o speranţă în oameni, călcaţii în picioare, alungaţii, chinuiţii, a căror gură salivează, fără a avea pâine ca să mănânce, a căror faţă se spală cu lacrimi de durere, de umilinţă şi de dispreţ, ajută-mă, Doamne, să alin foamea şi să astâmpăr setea lor după dreptate. Ajută-mă Doamne!

Când momente din viaţa mea vor fi umbrite, când spini şi pălămidă îmi vor răni picioarele, când răutatea oamenilor va fi mare, când flăcările urii se vor aprinde şi pumnul se va ridica să lovească; când machiavelismul şi înşelăciunea se vor introduce în locul Binelui şi vor răsturna legile raţiunii; când ispita va întuneca gândirea mea şi va tulbura simţurile mele, ajută-mă, Doamne!

Când mă voi frământa în nesiguranţă, luminează-mi mintea; când voi ezita să iau o hotărâre, însufleţeşte-mă; când voi cădea, ridică-mă!

Şi, în sfârşit, când, într-o zi, voi muri, va trebui să apar în Augusta ta faţă, pentru ultima judecată, priveşte cu milă spre mine, Pronunţă, Doamne, Sentinţa Ta!

Judecă-mă ca Dumnezeu.

Eu am judecat ca om.

Tradusă Dr.George Surdu

   Sunt prea implicată emoțional ca să vă scriu gânduri pline de pilde despre judecată. Chiar și numele ales blogului meu demonstrează părerea pe care-o am despre judecata celor plătiți bine ca să ne facă dreptate.

   Dacă nu mă credeți aveți :

https://dictaturajustitiei.wordpress.com/category/istoria-neromantata-a-legaturii-mele-cu-justitia/page/1/

https://dictaturajustitiei.wordpress.com/category/istoria-neromantata-a-legaturii-mele-cu-justitia/page/2/

https://dictaturajustitiei.wordpress.com/category/istoria-neromantata-a-legaturii-mele-cu-justitia/page/3/

  https://dictaturajustitiei.wordpress.com/category/istoria-neromantata-a-legaturii-mele-cu-justitia/page/4/

https://dictaturajustitiei.wordpress.com/category/istoria-neromantata-a-legaturii-mele-cu-justitia/page/5/

Rugăciunea de mai sus „Rugaciunea unui Judecător“ este unul dintre
pandectele din Codul Iustinianus.

Abia spre noapte voi putea să citesc și să comentez ce-au scris distinșii mei colegi din ” Clubul psi  ”

  tibi, virusache, redsky, scorpio, cita, vero, cioburi de chihlimbar, dagatha,

Vă îmbrățișez cu drag,

       Carmen, cea care crede doar în judecata lui Dumnezeu.

2012 Anul Revoluției anti- capitalism și anti-muncă

Înainte de a trece la analizarea propriu-zisă a diferențelor și asemănărilor dintre cele așa zisele revoluții aș dori să vă amintesc, că în cei 50 ani de comunism , când statul se făcea că ne plătește iar noi ne făceam că muncim, ne-am învățat cu o DULCE lene.
Sigur, veți sări ca arși de atâta furie ce clocotește în pieptul vostru, de atâta revoltă din SÂNGE.
Îmi pare rău dar voi sunteți cei care plângeți după FANTOME. În cazul de față cea a comunismului.
La fel ca voi aș fi gândit și eu, poate, acum ceva ani când aș fi fost de părere că toate instuțiile mici își au și ele un ROST.
Între timp, experiența mi-a arătat că mă înșelam imens.
După ce mi-am pierdut funcția de director de școală, mică din mediul rural, și-am revenit la catedră, timp de 3 ani, m-am simțit ca într-o continuuă vacanță. Atunci am început să gândesc, nu mințeau sărmanii muncitori ce scandau ” noi muncim, nu gândim ”, mai profund ca un mic FILOSOF.
Aveam în clasă cel mult 20 elevi și, cu toate că predau matematica, munca mea era lejeră. Singurul lucru care mă deranja era lipsa oricărei bucurii. Nicio FĂRÂMĂ. Oricât m-aș fi chinuit eu , aș fi repetat la nesfârșit teoria și aș fi făcut sute de exerciții, rezultatele erau mediocre pentru că , din păcate, IQ-ul atât le permitea.

Din păcate, n-am auzit c-ar exista vreun VINDECĂTOR pentru prostie.

Abia acum, când lucrez într-o școală foarte mare, cu elevi numeroși în fiecare clasă, vin de la serviciu obosită.
Vă rog să faceți o socoteală sumară pentru că ceea ce vă povestesc eu nu-i o excepție. Dacă într-un județ sunt peste 400 școli micuțe , cum sunt 40 județe , în toată țara sunt în jur de 16 000 de astfel de școli. 

   Dacă veți face un calcul asemănător și în ceea ce privește spitalele țării, veți observa că nu este același volum de muncă într-un spital județean de urgență ca într-unul din cele orășenești, mă refer strict la cele precum Slănicul din Prahova, atunci veți înțelege că a fost nevoie de reorganizarea din sănătate.
Nu discut despre modul în care s-a făcut. Nu se putea ca PDL-iștii să dea dovadă de mai multă integritate decât PSD-iștii sau PNL-iștii. Doar suntem în țara în care au fost morți dar niciun terorist prins, e corupție generalizată dar nu avem corupți !
LUMEA se face că uită.

În justiție am senzația că nici măcar n-au avut curajul să înceapă reorganizarea și acest fapt nu mă miră.
Doar scrierea și votarea unor coduri nu înseamnă că e vorba despre începerea unei lupte SOLIDE cu infracțiunile.
Doar trăim într-un regim al dictaturii justiției care se ascunde sub vălul inamovibilității fiecărui element al ei !
LEGĂTURA dintre ei și noi este realizată prin mita pe care unii o dau și alții o primesc.

Președintele Traian Băsescu a dorit , în spiritul aceleași optimizări, o reorganizare teritorială pe care, din nou, toate partidele nu și-au dorit-o. E drept că mie mi s-a părut cel mai vocal UDMR-ul. Poate că mă înșel deși nu cred.
Pensiile recalculate și diversele ajutoare sociale obținute de foarte multe ori în mod ilegal au provocat nemulțumiri uriașe.
Să-i amintesc doar pe pensionarii orbi ce-și conduceau mașinile pe drumurile patriei sau pe falșii revoluționari și consider că-i de ajuns. 

În anul 1989 trăiam într-o cruntă dictatură. Atât revolta din anul 1977, mă refer la greva minerilor din Petroșani , cât și cea din anul anul 1987 fusesră rapid dezamorsate iar conducătorii lor dați dispăruți. Poate în închisori sau poate în spitale psihiatrice.
Pentru că aproape nimeni nu mai scrie sau vorbește despre internările foțate în spitalele psihiatrice din timpul regimului totalitar vă aduc aminte de domnul Vasile Paraschiv.
Vă amintesc de asemenea de cazul inginerului Gheorghe Ursu omărât în închisoare pentru că avea un carnet în care-și însemna despre nedreptățile pe care le observa în jurul său.
A veni astăzi și a afirma că trăim într-o dictatură este o mare prostie sau o mare manipulare cu toate că, și în prezent la fel ca în trecut, PIESELE cele mai puțin importante am rămas noi.

Va urma.

Au mai repus în pagină vorbe de-n trecut psi .  tibi, anaveronica . cita .

Eu am folosit doar o duzină veche.

DUZINA DE CUVINTE Nefericirea regilor !

BOC -CEL-MIC luptând cu ZMEUL IARNĂ
O adevărată ISPITĂ, pentru fiecare dintre noi, este aceea dorință ascunsă cu grijă, de a ajunge într-o poziție cât mai ÎNALTĂ.
    Umblă ZVONURI, încă dezmințite de nimeni, că acolo , în zona cea mai de sus a piramidei sociale fericirea se dă cu carul.
Nimeni nu-și bate mintea cu gândul că în zilele noastre o funcție , indiferent că este vorba de una la stat sau la privat, e ca o FRUNZĂ veșnic bătută de VÂNTUL schimbării.

În NUMELE unei dreptăți sociale sau ale unor vorbe de mult celebre „În ranița fiecărui soldat este un baston de mareșal”, nu-l amintesc pe cel care le-a rostit pentru că prietenii mei îl cunosc, fiecare crede cu tărie ”proletară ” că-i de nasul său o astfel de demnitate, de însărcinare înaltă în stat.

Pe tortul vieții fiecăruia, încununarea succeselor, CIREAȘA e o adevărată măreție.
Nimeni sau aproape niciunul dintre noi, nu se gândește la câte lovituri peste NAS, este supus funcționarul sau demnitarul respectiv, zilnic.
CAUCIUC de-ar fi și tot s-ar rupe până la urmă.
Se întreabă cineva cum este când simți, într-o funcție fiind, un GAROU invizibil sugrumându-te ? ELECTRICITATE trecându-ți prin fiecare celulă ?
E total INESTETIC să-i vezi pe regi plângând amarnic după o iubită dintr-o altă clasă socială, puțini au avut tăria să renunțe la tronul primit de dragul unei povești romantice, pe premieri ținându-se de șale după ce –au dat zăpada în văzul tuturor televiziunilor și pe ministrese masându-și picioarele obosite și umflate de la tocurile prea înalte.
Iar noi, în acest timp, fiind profund nefericiți pentru faptul că nu ni se recunoaște adevărata valoare și nu ocupăm locul pe care-l merităm în societate, stăm tolăniți, la umbra răcoroasă a unei umbrele, vara, sau la căldura molcomă a unei sobe, iarna, nu-mi place cea a caloriferului pentru că îmi îngreunează respirația, și butonăm televizorul sau navigăm pe net înjurându-i birjerește pe cei pe care-i credem imbuibați, ghiftuiți și fericiți.

Imaginea care m-a inspirat
Oare, de ce nu ne bucurăm trăind fiecare clipă ca fiind ultima din viața noastră și apreciind-o pentru ce ne aduce bun ?
De ce ne amărâm singuri zilele ?
Oricum, ele ne aduc, de fiecare dată, doar ce merităm.
Fie că vrem să recunoaștem sau nu.

Nu știu la ce s-a gândit  psi când ne-a ales cuvintele , nu citesc înainte ce-au scris ceilalți ca să nu fiu influențată, dar am adormit cu gândul la tema dată.

Văd, tot la Diriga Psi , că au mai scris :   redsky, mitzaabiciclista, tibi, cioburi de chihlimbar, virusache, almanahe, dunia, citarokssana, scorpio, vero.

Să nu vă neliniștiți, suntem mulți în Clubul Psi.

M-am săturat să văd hienele pe micul ecran !


Pentru că sunt liberă și independentă nimeni nu mă poate demite dar nici să facă presiuni asupra mea ca să demisionez.
Din funcția mea, neretribuită de cetățean , nu mă poate nimeni obliga să spun altceva decât vreau eu.
Libertatea de conștiință este consfințită în Constituția României.
De aceea și pentru că trăiesc într-o țară normală, oamenii fără caracter sunt o normalitate la fel ca și cei lași, afirm că m-am săturat de hienele de pe micul ecran.

   Mă refer , dacă nu v-ați dat singuri seama, la cei care se hrănesc cu ura împotriva lui Traian Băsescu și lovind , de dimineața până seara, politicieni , jurnaliști sau ce mai vreți dumneavoastră, în noi ceilalți care îndrăznim să-i contrazicem.

   Te uiți la ei și-i vezi cum li se strâmbă chipul devenind hidoși.
 Nu știu de ce dar, parcă și consumatorii vorbelor lor din eter , îmi par din ce în ce mai sluți.

     Dacă nu la chip la suflet în mod sigur.

„Bravo Basescu.
A anuntat ca dupa ce medicii impreuna cu romanii care au facut miting la Targu Mures nu vor ca nimic din ceea ce se intampla acum in sistemul medical romanesc sa se schimbe, a cerut premierului sa retraga legea sanatatii. Foarte bine. Ne meritam soarta.
Meritam sa murim cu zile in spitale.
Meritam sa fim umiliti de medici
Meritam sa platim CAS-uri ca sa nu primim nimic
Meritam sa platim preturi uriase la medicamente ca sa-i imbogatim pe smecherii ce capuseasa sistemul medical
Meritam sa avem soarta d-lui Lazarescu.
Nu vi se pare dubios ca desi medicii se plang ca vor sa plece din tara pentru ca nu au conditii decente de lucru, DAR FAC MITING CA NU VOR SCHIMBAREA SISTEMULUI ACTUAL PRIN NOUA LEGE ? Nu vi se pare de-a dreptul idiotesc faptul ca romanii se plang de 22 de ani ca mor cu zile in spitale, de mafia din sistemul medical care le-a scumpit medicamentele, ca sunt victimele malpraxisului, dar FAC MITING CA NU VOR SCHIMBAREA SISTEMULUI ACTUAL PRIN NOUA LEGE ? Nu cumva suntem niste viermi care isi merita soarta, si asta pentru ca majoritatea dintre noi ne lasam indusi in eroare de dejectiile din haznalele Antenelor via USL ?”

din http://www.urbaniulian.ro/2012/01/13/mentalitate-de-viermi-care-nu-vor-absolut-nimic-dar-se-plang-de-tot-ce-i-inconjoara/ 

urmarea o găsiți la : http://www.urbaniulian.ro/2012/01/25/toxina-a-fost-eliminata-de-corpul-sanatos-al-politicii/

Publicat în Fără categorie