ȘOTRON și Părculețe în păduri !


I Mi-am zis, încă de zilele trecute că mulți dintre cei din zilele noastre habar n-au despre jocul acesta, c-ar fi bine să desenez pe asfalt cu creta un șotron.
Apoi mi-am dat seama că oricum nu ar semăna cu șotronul din copilăria noastră, al celor născuți cu jumătate de veac sau mai bine în urmă.

Pot să înțeleagă tinerii de azi, născuți de mamele lor ce vorbesc între timp la telefonul mobil, că în tinerețea noastră foarte puțini aveau un telefon fix ?
Își pot imagina aceștia cum ne jucam noi, de fapt în țărână sau pe pământul bătătorit, când ei stau ore în șir în fața unui calculator ?
Cum scrijeleam pe pământ cu un băț acele pătrate după care ne jucam sărind după o piatră ? Ei, care încă din clasele primare, sunt obezi fiind obișnuiți să nu meargă pe jos distanța dintre două stații de autobuz ?

Da , ne jucam afară , indiferent dacă pământul era ud, uscat sau înghețat , pentru că asfaltul era chiar și în orașe , pe atunci, la fel de rar precum patinoarele doamnei Udrea, și eram sănătoși.

Mă gândesc la mine și colegii mei de joacă și-mi zic, Doamne, ce copii minunați eram !
Ne jucam, nu mințeam , nu turnam și nu eram lingușitori.
Eram naturali și ne purtam normal.


Îmi amintesc că în copilăria mea, când se discuta între persoane adulte, mama îmi spunea :
” Du –te, mamă afară ! Avem de vorbit probleme importante pe care copiii nu trebuie să le audă. ”

Acum părinții bârfesc laolaltă cu copiii lor.


Dar să revin la șotron.
De cele mai multe ori părinții noștri nu aveau bani să ne cumpere jucării.
Ei nu puteau să meargă în piețe și să protesteze, eram săraci aproape toți, pentru că atunci era chiar un regim dictatorial la putere.
Arcuri, prăștii, păpuși confecționate din resturi de materiale, din cârpe, șotronul sau țurca înlocuiau jucăriile pe care nu le aveam.


II În ultimii ani, nu știu din ce bani, poate europeni sau poate din impozitele noastre , primarii au umplut orașe, orășele sau sate cu aceleași topogane colorate din plastic.
Ca să ne ia voturile. Nu ne-a întrebat nimeni dacă chiar ni le dorim dar aceasta este o altă problemă.

De două zile doamnele parlamentare liberale Adriana Săftoiu și Mariana Câmpeanu ne vorbesc despre părculețele construite în pădure. Nu dau numele primarilor respectivi.
Mi-am amintit, de faptul că împreună cu elevii mei din clasa a VIII a , ne-am făcut cruce gâsind în drumul nostru spre mănăstirea Crasna, cea așezată într-o pădure, un părculeț.
Fotografiile pe care le vedeți au fost făcute de mine în anul 2008 și sunt din satul Schiulești, comuna Izvoarele.

Cine credeți că este primar acolo ?

Doamna Margareta Dinulescu, liberală convinsă, mama artistei Maria Dinulescu !

 

  Nu știu la ce anume s-a gândit Diriga Psi când ne-a propus tema aceasta, nu știu ce au  scris :tibi, blueriver, redsky, cita, scorpio, vânt de toamnă, virusache, almanahe, dagatha, , eu astfel am văzut problema.

Aș fi avut mai multe de spus dar, ce să fac, eu muncesc ca să-mi pot lua salariul.

Spre deosebire de alții :

https://dictaturajustitiei.wordpress.com/2012/01/23/parlamentari-dati-inapoi-banii-nemunciti/#comment-6792

Parlamentari, dați înapoi banii nemunciți !

Cel care a câștigat mulți bani nemunciți. Premiantul Parlamentului Român Puteți să-mi dați și alte nume
În luna decembrie, în urma unui control din luna anterioară a doi inspectori din ministerul educației, o inspectoare , doamna Liliana Tenescu de la inspectoratul școlar Prahova , a tăiat colegilor mei mai multe ore.
Culmea este că s-au tăiat ore care fuseseră ținute. Pentru muncă efectuată.

După cum imi este firea m-am revoltat în sinea mea. Eu reușisem să-mi semnez toate orele, stând într-una din zile 8 ore în școală după ce îmi efectuasem orele de curs, ca urmare nu mi s-a oprit vreun leuț.

Am scris în ajunul Crăciunului o scrisoare Președintelui Traian Băsescu , o ciornă, pe care n-am mai trimis-o fiindcă mi se înmuiase avântul revoluționar de la mâncarea bună.
După sărbători, având treabă la Ploiești , nu pierd acum vremea cu înflorituri de limbaj pentru că sunt prea nervoasă, am mers în audiență la inspectoratul școlar. Am vrut inițial să merg la domnul inspector general Borovină, pe care-l cunoșteam de când era adjunct din partea PC și mai apoi PNL, dar, de plictiseală, după ce –am așteptat vrea 15 minute la ușa sa, m-am răzgândit și am intrat la unul dintre adjuncți.
Domnul inspector general adjunct Adrian Ionică n-a prea înțeles de la început ce vreau sau doar s-o fi făcut.
Cert e că după o oră, în care i-am explicat că nu este corect ca unor persoane care și-au efectuat munca să li se oprească din veniturile salariale și că eu sunt martoră pentru doi dintre colegii mei care au fost nedreptățiți, a recunoscut că e un gest de civism din partea mea.
De ce a durat atât de mult discuția ?
Pentru că domnului inspector general adjunct Adrian Ionică I se spusese de către doamna inspectoare Liliana Țenescu c-au fost tăiate doar ore neefectuate.
Cum puteam eu să fiu crezută când o inspectoare, care absolut întâmplător fusese adusă în inspectorat de câtre liberali, afirma altceva ?
Că, tot absolut întâmplător această doamnă a fost cercetată penal pentru faptul că nu mi-a eliberat un document în termen de 30 de zile, este o altă poveste.

Vă întrebați, pe bună dreptate, ce are povestea mea cu ștampila primăriei ?
Păi, bine oameni buni, de ce au fost plătiți în toți 22 ani parlamentarii noștri care chiuleau ? Alții votau în locul lor și nimeni nu le-a oprit din indemnizațiile lor care sunt cu mult mai mari decât ale noastre ale celorlați bugetari.

Dacă eram în București ieșeam și eu cu o pancardă :
Parlamentari, dați înapoi banii nemunciți !

Publicat în Fără categorie