DUZINA DE CUVINTE Poșeta Elenei

Imaginați-vi-l tremurând în Siberia și mâncând cartofi fierți sau copți în spuză
I De MICI suntem manipulați în fel și chip. Cei care-o fac se gândesc că noi am rămâne niște SĂLBATICI dacă ei n-ar exista și nu și-ar exercita influența asupra noastră.
O fi bine, o fi rău ? Cine știe cu adevărat ?
Când aveam 7 anișori neîmpliniți, în puținele zile când m-am dus la grădiniță, am văzut un filmuleț cu marele erou Lenin.
Era în Siberia și mânca sărmanul de el cartofi fierți. Îi era tare frig.
N-am povestit nimănui acasă despre film, m-ar fi lămurit cineva din familie ce hram purta Vladimir Ilici Lenin , dar am ținut ADÂNC în sufletul meu un sentiment de compasiune pentru el.

Mult prea târziu, când ajusesem studentă , un tăvarăș venit de la București ne-a vorbit despre ceea ce eu nu bănuisem, omul acela al cărui STRIGĂT împotriva nobilimii ruse și a autocrației ultimului țar era un bolșevic care s-a opus Unirii Transilvaniei cu România în 1918, Fără să vreau iubisem dintoată INIMA un dușman al țării mele.

Toţi cei care l-au cunoscut pe Chivu Stoica (1908-1975) au fost unanimi în certitudinea că "fusese si­nucis". AVEREA ÎN CARE S-A LĂFĂIT NU L-A SALVAT !
II Nu știu de ce m-a luat bunica mea din partea tatei într-o seară cu ea. Era o femeie rece, a fost ființa pe care, Dumnezeu să mă ierte n-am îndrăgit-o defel, și mă gândesc că a vrut să mă impresioneze într-un mod ABSOLUT inedit.
Poate, mă gândesc cu o întârziere de câteva decenii, nu era o ființă rea dar în mod sigur nu știa să comunice cu mine. Nu știa să mă asculte și să-mi vorbească.

Cu toate că oficial era plătită ca fiind, nu știu ce, în Spitalul ” Emilia Irza ”, se ocupa de educația celor două nepoate ale premierului de atunci, tovarășul Chivu Stoica.
Pentru că era o membră de mare încredere a PMR-ului. Nu cred că se numea deja PCR.
PORȚILE erau strict păzite dar, până să ajungem în fața lor, a celor de la vila în care locuiau, am fost oprite și legitimate, bunica doar, pentru că eram un copil, de un număr mare de militari.
Nu-mi amintesc ce CULOARE aveau hainele acestora în schimb știu că mă plictisisem rău de tot oprindu-ne și ascultând-o pe bunica mea cum repeta automat aceleași explicații.

În timp ce bunica vorbea cu șeful ei, eu am rămas cu cele două nepoate ale sale. Un apartament, cât cel în care locuiam cu familia mea, reprezenta locul de joacă al fetelor și era plin de jucării , strânse toate laolaltă, cum nu văzusem până atunci în niciunul dintre magazinele din țara noastră. Nici după aceea n-am mai întâlnit așa ceva, ca mulțime , ci abia acum după evenimentele din decembrie 1989.

Poșeta Elenei, provoacă revolte precum odinioară glezna altei Elene !
III În timpul postului Crăciunului când m-am apropiat de două dintre colegele mele, pentru a lua niște ZAHĂR, am fost zguduită de discuția pe care-o aveau.
– Să moară, nu mi-ar pare rău.
A spus una dintre ele.
M-am mirat pentru că auzisem aproape în fiecare zi spunând că n-a renunțat nici ea nici cealălaltă la ținerea postului.
– Cine să moară ? Am fost eu indiscretă.
– Cum cine ? Băsescu.
– De ce ?
– Nu-mi spuneți că pe dumneavoastră nu vă deranjează cât câștigă fiică-sa.
– Cine Eba ?
– Da, Eba.
– Nu mă deranjează pentru că eu și fostele mele colege mai tinere am votat-o.
– Ați votat-o ?
De data aceasta colegele mele au fost cele care au rămas mute.
– Ce-ați găsit la ea deosebit ?
– Nimic. M-a deranjat faptul că bărbații o atacau. Misogini. Bărbații din familia mea n-au vrut s-o voteze. Mi-am exercitat dreptul meu constituțional la vot.

Glasurile ni se ridicau tot mai sus ca într-o SPIRALĂ.

– Bine. Să zic că vă înțeleg. Dar nici Elena Udrea nu vă enervează ?
– De ce ? Ar trebui să mă enerveze ?
– Ați văzut ce poșete scumpe are ?
Mă gândeam că le revoltă faptul că poșetele respectivei doamne sunt confecționate dintr-o piele scumpă obținută prin sacrificarea antilopelor ce aleargă NECHEZÂND în STEPA rusă.
Nu, mi-am zis singură, nu-i vorba de spirit ecologic, le-ar nemulțumi și crimele înfăptuite împotriva bieților mistreti de la Balc, vânătoare organizată anual de magnatul Ion Tiriac, dar cum nu fac nicio referire la ea sau la alte excese, în sfârșit, înțeleg.
E vorba doar de invidie. Păcat.
Își încarcă sufletele cu niște păcate fără rost.
N-au înțeles că în această lume , nicicând și niciunde, nu vom avea toți acces la aceleași resurse .
Iar ca să sperăm să beneficiem de aceleași condiții precum miniștrii este o inepție.

 Vin în urmă,  după ce Diriga Psi ne-a dat cuvintele, o duzină colorată și diversificată , au scris tema la timp : cioburi de chihlimbar,   virusache, rokssana, redsky, mitzaabiciclista, cita, scorpio, altcersenin, blueriver, almanahe, abisuri, vânt de toamnă încă un nou prieten în ”Clubul Psi ”, grişka, sara, cristian, vero, dagatha