Mi-a fost profesor, mi-a influențat gândirea, îi doresc viață lungă !

Domnul    Anton Scornea mi-a fost profesor
Domnul Anton Scornea mi-a fost profesor

În clasa a IX a , examenul de admitere la liceu l-am dat la Liceul„ Dimitrie Cantemir” din București, l-am avut profesor la muzică pe domnul Anton Scornea.
A fost singurul profesor de muzică  care nu s-a lăsat păcălit de vocea mea nemuzicală și m-a obligat să fac parte din corul clasei. Un om minunat, simțeai că-și iubește profesia cu multă pasiune, ambițios până la îndărătnicie nu se lăsa înduplecat de mofturile noastre adolescentine.
A fost singurul an de școală când muzica nu mi s-a părut obiect de umplutură între materiile școlare.
La mulți ani, domnule profesor Anton Scornea!

Am aflat întâmplător  din  Astăzi e ziua ta, prof. Anton Scornea – Jurnalul National

Ce am uitat să-I spun reporterului

Astăzi am primit un telefon de la domnul profesor Ștefan Crivăț,   o persoană pentru care eu una am un respect deosebit, și am fost invitată să-mi exprim punctul de vedere în legătură cu absențele elevilor și cauzele care au provocat multiplicarea lor într-un mod exponențial.

imagine[1]
Cu toate că nu mi-a fost profesor și nici băiatului meu, am aflat despre domnul profesor Crivăț și pasiunea cu care a predat fizica zeci de ani în Colegiul  „Nicolae Iorga ” de la un fost elev al dânsului, tatăl băieților mei . Zeci de elevi, dacă nu chiar sute, ai domnului profesor Crivăț au ajuns ingineri cu examen de admitere, nu pe bază de dosar, pentru că dânsul a insistat ca ei să-și folosească „materia cenușie ” și nu a privit nepăsător cum aceștia nu învățau, nu-și făceau temele sau chiuleau.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Domnul Daniel Dimache , DIRECTOR PROGRAME la televiziunea Valea Prahovei și realizator al emisiunii „ Prim Plan”, m-a întrebat la un moment dat cum aș putea să mă descriu. ( VP-TV :: Stiri Valea Prahovei TV – Televiziunea care te reprezinta! )
„Sunteți un profesor dur , rău, exigent ? ”
Ajunsă acasă mi-am dat seama că m-am luat cu vorba și nu i-am răspuns.
Cum am afirmat mai sus domnul professor Ștefan Crivăț nu mi-a fost dascăl, nici nu-mi mai amintesc cum îl chema pe profu’ meu de fizică, dar pe profesorul meu de matematică, domnul Dricu, nu pot să-l uit pentru că datorită dânsului astăzi eu sunt dascăl. Pe cei doi profesori îi despărțeau sute de kilometrii, Liceul „ Frații Buzești” , astăzi și el colegiu, din Craiova nu-i la o asvârlitură de băț, dar îi unea aceeași seriozitate și dedicare cu care-și îndeplineau sarcinile profesionale.
Iar eu îl am ca model pe profesorul meu de matematică din liceu.

„Rugaciunea unui judecator „

Doamne! Eu sunt unica fiinţă pe lume căreia Tu i-ai dat o părticică din atotputernicia Ta; putere de a condamna sau a achita pe semenii mei.

În faţa mea persoanele se înclină; la cuvântul meu ele aleargă; la vorbele mele ele ascultă; poruncilor mele ele se supun; la sfaturile mele ele se împacă, se despart sau îşi părăsesc bunurile lor.

La semnul meu uşile închisorilor se închid, în urma condamnatului, sau de deschid, pentru libertate.

Sentinţa mea poate schimba sărăcia în belşug şi bogăţia în mizerie. De hotărârea mea depinde destinul multor vieţi. Înţelepţi sau ignoranţi, bogaţi sau săraci, bărbaţi sau femei, cei care se vor naşte, copiii, tinerii, nebuni şi muribunzii, toţi sunt supuşi, de la naştere şi până la moarte, legiipe care eu o reprezint şi justiţiei pe care o simbolizez.

Ce grea şi teribilă povară ai pus, Doamne pe umerii mei!

Ajută-mă, Doamne, ca eu să fiu vrednic de această înaltă misiune! Măreţia acestui oficiu să nu mă ispitească. Orgoliul sau mândria să nu mă încânte şi măririle deşarte să nu mă încurajeze.

Unge, Doamne, mâinile mele; încurajează fruntea mea, o Duh al meu, pentru ca să fiu ministrul dreptăţii pe care Tu ai creat-o, pentru societatea oamenilor.

Fă din toga mea o mantă incoruptibilă! Pana mea să nu fie un pumnal care răneşte, ci să fie săgeata care indică traiectoria Legii, pe drumul justiţiei.

Ajută-mă, Doamne! Fă-mă ca să fu drept şi hotărât, cinstit şi curat, moderat şi blând, deschis şi umilit. Să fiu necruţător faţă de greşeli, dar înţelegător cu cei care greşesc. Prieten al Adevărului şi ghid pentru cei ce-l caută. Să fiu cel ce aplică legea, dar, înainte de toate, acela care o împlineşte. Nu-mi permite niciodată să-mi spăl mâinile, ca Pilat în faţa nevinovăţiei şi nici să arunc, ca Irod, pe umerii celui batjocorit, haina de ruşine. Să nu mă tem de Cezar de împărat, şi nici de frica lui să întreb poporul: Baraba sau Iisus?

Verdictul mea să nu fie o anatemă dureroasă, ci un mesaj care regenerează, un cuvânt care reconfortează, lumina care clarifică, apa care spală, sămânţa care încolţeşte, floarea care ţâşneşte din amărăciunea unei inimi umane. Sentinţa mea să poată aduce uşurare celui mâhnit şi curaj celui persecutat. Ea să sece lacrimile văduvei şi să înceteze plânsul orfanilor. Iar când vor trece prin faţa scaunului de judecată, pe care eu şed, zdrenţăroşii, mizerabilii, dezmoşteniţii, fără credinţă şi fără nici o speranţă în oameni, călcaţii în picioare, alungaţii, chinuiţii, a căror gură salivează, fără a avea pâine ca să mănânce, a căror faţă se spală cu lacrimi de durere, de umilinţă şi de dispreţ, ajută-mă, Doamne, să alin foamea şi să astâmpăr setea lor după dreptate. Ajută-mă Doamne!

Când momente din viaţa mea vor fi umbrite, când spini şi pălămidă îmi vor răni picioarele, când răutatea oamenilor va fi mare, când flăcările urii se vor aprinde şi pumnul se va ridica să lovească; când machiavelismul şi înşelăciunea se vor introduce în locul Binelui şi vor răsturna legile raţiunii; când ispita va întuneca gândirea mea şi va tulbura simţurile mele, ajută-mă, Doamne!

Când mă voi frământa în nesiguranţă, luminează-mi mintea; când voi ezita să iau o hotărâre, însufleţeşte-mă; când voi cădea, ridică-mă!

Şi, în sfârşit, când, într-o zi, voi muri, va trebui să apar în Augusta ta faţă, pentru ultima judecată, priveşte cu milă spre mine, Pronunţă, Doamne, Sentinţa Ta!

Judecă-mă ca Dumnezeu.

Eu am judecat ca om.

Tradusă Dr.George Surdu

   Sunt prea implicată emoțional ca să vă scriu gânduri pline de pilde despre judecată. Chiar și numele ales blogului meu demonstrează părerea pe care-o am despre judecata celor plătiți bine ca să ne facă dreptate.

   Dacă nu mă credeți aveți :

https://dictaturajustitiei.wordpress.com/category/istoria-neromantata-a-legaturii-mele-cu-justitia/page/1/

https://dictaturajustitiei.wordpress.com/category/istoria-neromantata-a-legaturii-mele-cu-justitia/page/2/

https://dictaturajustitiei.wordpress.com/category/istoria-neromantata-a-legaturii-mele-cu-justitia/page/3/

  https://dictaturajustitiei.wordpress.com/category/istoria-neromantata-a-legaturii-mele-cu-justitia/page/4/

https://dictaturajustitiei.wordpress.com/category/istoria-neromantata-a-legaturii-mele-cu-justitia/page/5/

Rugăciunea de mai sus „Rugaciunea unui Judecător“ este unul dintre
pandectele din Codul Iustinianus.

Abia spre noapte voi putea să citesc și să comentez ce-au scris distinșii mei colegi din ” Clubul psi  ”

  tibi, virusache, redsky, scorpio, cita, vero, cioburi de chihlimbar, dagatha,

Vă îmbrățișez cu drag,

       Carmen, cea care crede doar în judecata lui Dumnezeu.

DUZINA DE CUVINTE Când medicul te omoară !

Toate fotografiile sunt imagini ale Spitalului Orășenesc Vălenii de Munte

” O fi adevărat ? O avea dreptate ? ”
Mergeam pe stradă fără să văd , fără să aud. Din inerție. GÂNDURI negre mă bântuiau. Fără pic de GINGĂȘIE, directorul ”Spitalului Orășenesc Vălenii de Munte ” mă aruncase într-o stare de cumplită disperare.
” O fi adevărat ? O avea dreptate ? ” Repetam mecanic, fără GRAI, în minte întrebările la care nu avea cine să-mi dea rapid un răspuns. Gândurile negre sunt câteodată mai puternice decât un virus mortal sau la fel de mortale .
”Doamne, ce mă fac ? Nu-I de ajuns că Alexandru este hipoacuzic, acum aflu că e posibil să aibă SIDA ?
Ce altceva a vrut să-mi spună când m-a sfătuit să –i fac analizele pentru HIV ? Să fii luat virusul din spital ? Atunci când avea doar trei luni ?
Mă doare inima. Am să mor înaintea lui. Doamne, de ce Doamne m-ai pedepsit atât de rău ? Ce păcate atât de grave am săvârșit încât mă pedepsești astfel ? ”
Merg pe drum și lacrimile îmi curg șiroaie pe obraji. Nu-mi pasă că mă văd oamenii pe stradă, că se întreabă ce am, că vor comenta cunoscuții, durerea mea este mai mare decât pot suporta.
Simt cum mă ia cu leșinul și mi-e teamă să nu mă prăbușesc pe jos. Trebuie să ajung până la dispensar ! Îmi spun, îmi dau ordin.
Aud un scrâșnet de roți de camion, mă înjură unii, au dreptate, dar ce-mi pasă mie de reguli, de mașini și șoferi. Băiatul meu e grav bolnav !

Asistenta mă vede și face un GEST deosebit. Cere voie celorlalți pacienți ca eu să pot intra înaintea lor.
-Luați loc pe scaun ! Ce-ați pățit ? Mă întreabă doamna doctor Mărculescu.
Deschid gura să vorbesc dar nu reușesc decât să plâng și mai tare.
Mi se dă un pahar cu apă . Medicul este mirat de purtarea mea pentru că nu sunt acel GEN de persoană care să se poarte astfel.
– Încercați să vă liniștiți și apoi să-mi povestiți ce vi s-a întâmplat.
– Doamna doctor, spun printre sughițuri de plâns, băiatul meu are SIDA ?
– Cine v-a zis asta ?
– Doamna directoare a spitalului. Dânsa știe mai bine.

Cred c-ar fi bine să povestesc totul într-o ordine cronologică.

Băieții erau bolnavi. Nu, Mihai n-avea nimic la GLEZNA așa cum, imediat , v-ar duce gândul știind că lui îi place mult să joace fotbal. Apoi, nici chiar copiii GEMENI nu se îmbolnăvesc deodată.
Cu toate că sunt atât de diferiți, culmea e că nici măcar nu se joacă împreună, unul blonduț iar altul brunețel, amândoi erau GALBENI la față, vomitau și aveau febră.
N-am GĂSIT în casă bani nici măcar să cumpăr o GAROAFĂ darămite să-l mituiesc pe domnul doctor Daniel , pediatrul cel mai bun din oraș și la care apelam cu toții atunci când era o situație mai gravă . Era în 2 octombrie 1994 și pentru că ambii mei copii mi-erau bolnavi am apelat la dânsul.
I-a consultat cu multă atenție după care mi-a dat o rețetă gratuită. Era legal. Unul avea 7 ani iar celălalt 5 ani.
Am mers la doamna farmacistă Militaru, orășel mic, ne cunoaștem pe nume, și i-am cerut să-mi elibereze rețeta. Niciodată nu beneficiasem de o rețetă gratuită pentru că, nu-i așa, nu ne îmbolnăvim la comandă.
” – Nu mai sunt fonduri .
– Cum nu mai sunt fonduri ? Când s-au terminat ? E începutul lunii.
– Doamna directoare ne-a interzis. Mergeți la dânsa !
– Mă voi duce.”
GÂLCEAVA, e impropriu zis dar nu-mi vine în minte altceva, se iscase în momentul în care eu , revoltată de nedreptate amenințasem cu o reclamație la MS.
Directoarea, observați că nu-i dau numele, mi-a spus că :
” -Mergeți ca la piață la doctor și-I cereți ce medicamente vreți .Copiii dumneavoastră n-au nevoie de ele.
– Cred că greșiți. Eu nu mă pricep la medicină și n-am cum să-i cer domnului doctor să-mi dea ce medicamente vreau eu. Dânsul este specialistul.
-Vă pot da o parte din ele iar pentru celelalte veniți săptămâna viitoare. ”

Pentru ce credeți că i-a fost necesară o săptămână ?
Ca să-și facă planul cum să se răzbune pe mine pentru că avusesem tupeul să amintesc de legi și de minister. Într-un amărât de orășel unde toți ne cunoaștem cine are curajul să sufle ? Nimeni.

Când ne-am revăzut, cu cel mai dulce glas posibil, e un Cristian Tudor Popescu în fustă, mi-a sugerat să-i fac băiatului meu analize HIV. Nu, n-a spus direct SIDA. A fost destul de inteligentă ca să mă sperie fără a-mi spune în mod direct ceva.

Doctorița Mărculescu mi-a ascultat cu multă atenție povestirea.
”- Stați liniștită ! V-a scăzut tensiunea la 7. Ce vreți să pățiți ?
Alexandru are doar o bronșită cronică, doar vi l-am consultat și eu de atâtea ori. Medicamentele prescrise de domnul doctor Daniel sunt bune. O să le treacă răceala la amândoi.
– Îmi spuneți să mă liniștiți sau chiar credeți ?
– Când v-am mințit eu ? n-are decât o bronșită copilul. Mergeți liniștită acasă ! Aveți grijă cum treceți strada ! Asistenta mi-a spus că mare noroc ați avut c-a putut camionul acela să oprească. Avea o viteză ! Iar dumneavoastră i-ați tăiat efectiv drumul. ”

Înțeleg, foarte bine, că n-avem un caracter GERMANIC, dar cred că ar fi vremea să analizăm cu mai multă seriozitate ce este bine și este rău în viața noastră.

Ca de fiecare dată, sunt ultima după : sara, tibi, mitzaabiciclista, blueriver, almanahe, virusache, scorpio, redsky, vero, cita, rokssana ,  valentina, abisuri dar cum știu că nimeni nu-mi scade nota la purtare , e binecunoscută blândețea  psi, -ei, iaca vin și eu.

Fiind știut faptul că sunt împotriva copiatului , ani de zile nu am fost chemată să asist la examene !

Sărmanii elevi, nu au mai putut să copieze !
Ani de zile, cunoscându-se faptul că sunt intransingentă și că nu accept să se copieze la mine la lucrările scrise, nu am fost chemată decât de două ori să asist la examenul de bacalaureat. Anul acesta nu știu cum de s-a apelat la mine. Poate, pentru faptul că majoritatea colegilor mei au refuzat să se asiste pentru că se știe sigur dacă vom fi plătiți.

În anul 2008, pentru că era un mare scandal și atunci, am scris doamnei Vergu un e-mail.

O să citez din el :

” Doamnă Melania Vergu,

Mă cheamă Carmen Amza , sunt profesoară de matematică cu gradul I şi am vechime de 28 de ani în învăţământ.Vă urmăresc de fiecare dată de câte ori apăreţi la postul REALITATEA.

Astăzi, văzând cum vă contraziceţi cu domnul Cătălin Croitoru, din al cărui sindicat nu fac parte, m-am hotărât să vă trimit şi dumneavoastră un e-mail.

Dacă un profesor oarecare, aşa cum sunt eu, ar avea curaj să spună ceva din ce se întâmplă la un examen, ar avea multe de suferit. Cel mai mic rău ce ni se poate întâmpla este acela de a nu mai fi fi chemaţ la nici un alt examen. În ultimii doi ani suntem puşi să semnăm un formular în care scrie că ,dacă îl facem public ceva din desfăşurarea examenului, putem fi deferiţi justiţiei. Nu se referă strict la confidenţialitatea subiectelor ci ,aşa, în general.

O singură dată am ajuns din greşeală, ca profesor supraveghetor la un examen de bacalaureat. Toată lumea venea şi mă atenţiona să îi las pe elevi să copieze. Într-un sfârşit a apărut şi directorul adjunct al acelui colegiu, profesor de matematică ca şi mine şi care cunoştea reputaţia mea de profesor ,, rău,, care nu le permite propriilor elevi să copieze .Şi dânsul a ţinut să mă atenţioneze în privinţa copiatului. Sigur că nu pot proba aceste fapte pentru că discuţiile se purtau în particular De atunci nicio dată nu am mai fost solicitată.
Pentru un profesor din România fiecare leu este binevenit şi, de aceea, mai bine se tace.

Carmen Amza

Cum se proceda atunci ? Se copia .

,, Noi, jurații יּיּ

Am văzut un film, mediocru zic eu, care se voia un ,, Doisprezece oameni furioși,, modern, dar care, așa slăbuț cum a fost, m-a pus pe gânduri.

,, Noi, jurații,, este un film care prezintă un caz de omucidere ce insistă asupra trăirilor successive, de multe ori contradictorii , ale juraților care trebuie să hotărască ce verdict să dea în cazul dat.

După cum am scris și mai sus, filmul nu atinge valoarea celui jucat de Henry Fonda și, cu toate astea, a reușit să- mi deschidă ochii în legătură cu posibila modalitate de a gândi a celor care dau o hotărâre judecătorească.

Wynne Atwood, o celebra realizatoare de talk-show și foarte bine plătită , ce primise Premiul Pulitzer în trecut , fapt pentru care era foarte respectată, merge la amanta soțului ei acasă, își împușcă mortal partenerul de viață după care cheamă poliția și se predă. În timpul procesului încearcă să inducă ideea că nu fusese conștientă de actul său , că îl făcuse în mod automat și ca urmare nu era vinovată de crimă cu premeditare.

La aceasta dificila intrebare trebuie sa raspunda un grup de oameni, total diferiti, reuniti in grupul de jurati. Decizia lor va fi cea dreapta?

Dintre cei doisprezece jurați opt sunt femei, majoritatea înșelate de soți.

La început sunt tentați, fiecare dintre ei, să judece nu cu gândul la cazul în sine ci având în vedere posibilele urmări ale unui verdict sau altul.

Femeile, unele dintre ele suferind încă de pe urma infidelității conjugale , ar vrea ca verdictul să-i fie favorabil doamnei Atwood, în timp ce bărbații, unii recunoscând că și-au înșelat partenerele de viață, doresc ca ucigașa să primească verdictul de crimă cu premeditare.

,, Ar însemna ca de aici înainte toți să fim uciși pentru infidelitate.” Își motivează unul dintre ei raționamentul. Ca în aproape toate filmele americane, până la urmă, jurații pun legea mai presus de interesele lor meschine și dau verdictul corect: crimă cu premeditare.

De ce am adus totuși în discuție un film de duzină ? Pentru că am înțeles cât de greu îi este celui care judecă să ia o hotărâre obiectivă fără a fi influențat de trăirile sale personale. Cum poate un magistrat corupt să se zguduie de indignare atunci când dă o hotărâre judecătorească legată de corupție, trafic de influență sau fals intelectual?

Oare nu gândește precum bărbatul infidel : ,, Ar însemna ca de acum încolo toți să fim condamnați pentru astfel de fapte. Și eu. Ori asta nu se poate.יִיּ

Oare nu ar fi mai bine ca să se adopte și în România un sistem juridic asemănător celui anglo-saxon ? Dacă am avea doisprezece jurați, nu ar crește cumva șansele de a putea vedea și persoane ce dețin funcții importante în statul român condamnate?

Nu ne-am săturat de tot spectacolul pe care îl urmărim la televizor și care nu se finalizează niciodată ?