Bărbații din viața mea : eu sunt acum

I. Cel mai mult în „ Roțile ” , cartea scrisă de Arthur Hailey, dincolo de poveștile de dragoste pe care le-am și uitat , m-au impresionat într-un mod profund descrierile ample despre muncitorii care trebuiau să asambleze, într-un timp record, zilnic aceeași parte a unei mașini. Și nu una ci foarte multe.
Același ritual repetat de zeci de ori zilnic, repetat în fiecare zi a săptămânii, în fiecare săptămână a lunii, în fiecare lună a anului.
Robotizarea îl arunca pe omul obligat să muncească zilnic astfel, contra cronometru, direct în brațele lui Bachus.
Cartea, cred că era încă proaspăt scrisă, am citit-o în anii aceia din perioada comunistă, cu zile lungi și nesfârșite, în care plictiseala era un cuvânt și un sentiment obișnuit.
Vremurile s-au schimbat, nu neapărat în bine, și gândurile mele se îndreaptă tot mai mult spre cercetarea naturii relațiilor umane care, cum este de așteptat, se desfășoară mai puțin în viața privată ci mai mult la locul de muncă.
Ne epuizăm zi de zi energia, răbdarea și imaginația , vânzându-ne , forța de muncă și sănătatea, de cele mai multe ori pe salarii derizorii.
Chiar dacă munca noastră, ne amăgim orgoliul că nu seamănă cu a muncitorilor din romanul „ Roțile ”, este departe de a fi precum cea a sclavilor de pe plantațiile din Sudul Americii sau cea a ocnașilor de pe corăbii, de multe ori devine lipsită de pasiune.

II Eu sunt acum ca un robot care trebuie să urce și să coboare zilnic nu știu câte zeci de trepte.
Cancelaria profesorilor, unde stau cataloagele, se găsește la parter iar clasele, cele la care predau eu , sunt la etajul doi al școlii adică la o înălțime egală cu etajul patru al unui bloc obișnuit.
Ca urmare traseul meu zilnic este următorul :
Parter / etaj \parter /etaj \ parter/ etaj \ parter / etaj \ parter / etaj \ parter / etaj \ parter/ etaj \ parter/ etaj \ parter.

Eu sunt acum profesoară la liceu.
Vinerea care a trecut am pierdut aproape 10 minute cu o elevă de clasa a X a ca să o las pe ea să rezolve singură un exercițiu teribil de dificil.

x_1=(1-1)/3
După 5 minute lungi, de îmi venea să-mi smulg părul din cap gândindu-mă la cruda mea soartă de profesor , eleva a scris pe tablă 1-1=0
Au urmat alte 5 minute în care 0/3 nu puteam să știm cu exactitate cu cât este egal.

Cum bine scria Tibi Orasanu în  Durerea unui gînd.
„Avem o singură problemă: incapacitatea noastră de-a accepta vina care ne aparţine; şi găsim întotdeauna, un subterfugiu ieftin: transferarea vinilor noastre, către un individ oarecare, care s-a purtat cu noi, cu adversitate. Niciodată înfernul nu este în noi; întotdeauna infernul aparţine în totalitate, celorlalţi: cei către care transferăm totalitatea eşecurilor noastre. ”
eleva mea a început să se plângă cum că profesoara de anul trecut, cea cu care învățase în clasa a IX a , nu a învățat-o nimic.
Nu m-a surprins pentru că , doar cu o săptămână înainte, o altă elevă și-a motivat neștiința spunând că fosta sa profesoară era alcoolică ! Nimic mai neadevărat.

Mă uit la unghiile albastre cu steluțe negre  ale elevei de la tablă, este o alta și exercițiul ei este la fel de dificil x= 1+9∙6, nu știu încă dacă nu cunoaște ordinea efectuării operațiilor sau tabla înmulțirii, și am bucuria să constat că nu se plânge de faptul că riscă să i se rupă vreuna, din unghiuțe,  și nici nu cxheamă pe cineva ca să-i șteargă tabla de praf.

O mare realizare după un an de când sunt profesoară în acest liceu !

Eu sunt acum gripată .

Un mare impact asupra alegerii temei a avut-o și Cristina cu comentariul său    făcut la Sindicatele din învățământ fac politică fără jenă ! « Dictatura justitiei

Să sperăm că psi 

mă va crede că de trei zile încerc să scriu un comentariu pe blogul ei și nu reușesc.

Să sperăm că toți membrii clubului Psi vor veni la întâlnirea de mâine .

Să sperăm că lista va fi următoarea : Clubul psi

 Almanahe, Altcersenin, Anacondele, Cammely, Cantina socială, Carmen Pricop, Cita, Cristian, Dagatha, Dor de femeie, Drugwash, Icognito, Irealia, Scorpio, Simona R, Tibi, Vanessa, Vero , Vero vers, Virusverbalis.

Noapte bună !

Bună dimineața !

psi,  Scorpio, carmen pricop, almanahe, dordefemeie, dagatha

Bărbații din viața mea : durerea unui gând

Durerea unui gând chinuitor și trist, rătăcit printre alte multe altele, mă urmărea, în tinerețe, la fel cum umbra se furișează după orice mișcă.
Când speram, fiecare dintre noi are chiar și în timpul celui mai mare dezastru din viața sa astfel de sentimente, că s-a dus, gândul dureros, apărea subțirel , anemic și plăpând, furișându-se tiptil, tiptil, ca apoi să crească ca și legendară pasăre Phoenix.

  Mi-au trebuit mulți ani , dacă nu chiar zeci, ca să înțeleg că spre binele meu este preferabil să uit totul și să merg mai departe. Cât de departe ? Doar Dumnezeu știe !
Ușor de zis, greu de făcut !
Trecuseră nici mai mult nici mai puțin decât cinci ani de când ne despărisem, iubitul meu soț și cu mine, mii de zile în care fiecare dintre noi ne chinuiam , într-un fel sau altul , să ne uităm unul pe altul.
Mă mai chinuiam totodată să învăț pentru examenul de gradul al doilea, era cald ca în aproape orice vară , nici bine nu mai vedeam literele și semnele din carte, așa că , cum procedez ori de câte ori nu-mi iese ceva, m-am hotărât să trag un pui de somn dulce cum se întâmplă să fie doar atunci când ai treabă multă și timp liber ioc.

Afurisitul de telefon fix nu voia deloc să tacă , perna pusă peste cap n-avu niciun efect, așa că m-am îndreptat nervoasă spre el radicând brusc receptorul.
„ Alo ! ”
În locul unui glas, care să-mi răspundă , am auzit muzica unui cântec popular.
Povestea s-a repetat de atâtea ori încât somnul, dulcele meu somnic de după amiză, mi- a zburat definitiv.
M-a cuprins o furie atât de mare încât și dacă vedeam un taur în fața mea, blând precum în fotografia de aici, tot nu renunțam la a mă lupta cu el.
Mi-am pus fusta albă dintr-o stofă subțire de vară, care-mi venea cam cu o palmă mai sus de genunchi, bluza albă din dantelă care lăsa să se vadă lănțișorul de aur cu medalion, mi-am roșit buzele și m-am parfumat cât să-l enervez pe fostul meu soț.
Am coborât scările aproape în fugă și cu cât mă gândeam la telefonul buclucaș cu atât eram mai sigură că farsa era pusă la cale de către amanta lui.
L-am văzut, ce noroc, cu un individ alături. Un client , mi-am zis.

„ Să-I spui amantei tale să mă lase în pace !”
Clientul său a făcut ochii mari nemaiînțelegând nimic deoarece ex-ul meu mă prezentase drept soția sa.
„ N-are telefon, nu putea să fie ea. Hai să bem o cafea împreună ! Te mai calmezi și tu. ”
Ori mersesem prea repede și mi se duseseră toți nervii ori glasul său mă calmase ca atunci când îmi spunea că mă iubește.
„ Te-ai rujat ? ”
„ Ce n-am voie ? Nu mai ești tu stăpânul meu.”
„ Ești tot frumoasă ! ” Care dintre noi nu se moaie la astfel de complimente, să-mi spună.
„ Știi, eram supărat pe tine c-ai dat divorț dar , abia acum, îi înțeleg rostul. ”
Era rândul meu să mă minunez .
„ Ai păstrat iubirea noastră vie ! ”

Ultimii sunt întotdeauna primii !

 Clubului Psi :  Scorpio, almanahe, carmen pricop, Dragos, dordefemeie,  psi,  virusverbalis, Mariana,    Vero,  incognito, tibi, Silving, cammely, dagatha

Într-o ordine normală , într-un tabel , găsiți la psi !

Bărbații ăștia, Durerea unui gînd,  dau vina pe curent când scriu două-ntr-una ! 

Cred că știi de glumă Dragos ?

Bărbații din viața mea : în lumina adevărului

I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru faptul că a avut grijă de mine ca să am motive serioase la divorț , temeinice se obișnuiește a se spune, după care am fiert niște cartofi ca să mâncăm toți trei, băieții și cu mine.                                                          
„ Libertatea are întotdeauna prețul ei, doar cine n-o prețuiește cu adevărat nu se bucură de binefacerile ei.” Mi-am zis eu încurajându-mă.
„ Ce mă făceam dacă nimeream un om bun ? Cum m-aș fi putut despărți de el fără a prilejui lungi dezbateri pe tema vinovăției ? ”

E clar, nu mă vedeam ajunsă la adânci bătrâneți alături de „bărbatul vieții mele ” , ascultând până la disperare aceleași povești răsuflate de mult.

Nu puteam nici să mă imaginez născocind tot felul de întâmplări hazlii, așa cum văzusem că se obișnuiește în unele familii pentru a da o altă imagine relațiilor, evenimente inventate special ca să fie auzite doar de neamurile venite în vizită dar povestite de fiecare dată în prezența urmașilor.
În lumina adevărului, în sinea mea doar, recunoșteam că nici lui , soțului meu , nu-i fusese foarte ușor cu mine în cei 9 ani petrecuți împreună.

Cred că regreta enorm aceea seară de mai când îmi spusese, fără să se gândească o clipă la consecințe, că iubirea sa  s-a terminat.

„ Am crezut că te voi iubi până la moarte dar doar în șapte luni m-am plictisit. Ești prea banală, lineară și previzibilă ! ”
Cartofii îmi păreau deosebit de dulci și de gustoși. 
„ Câteodată, un cartof fiert este chiar mai bun decât o friptură ! ” Am încercat să le transmit băieților starea mea de bine.
Au încuvințat sau nu, nu-mi mai amintesc bine dar peste un timp au cerut voie să meargă în vizită la tatăl lor, nu-l văzuseră de mai puțin de 24 ore, care avea ca mâncare , printre altele , o friptură rumenită bine cum le plăcea lor.

„ Foarte bine ! Am timp destul ca să-mi scriu memoriile !”
M-am așezat cât mai comod în fotoliul rămas de la el, am băut o înghițitură din cafea încă fierbinte după care am închis ochii.
„ Oare cu ce să încep ? ”

psi, Irealia, Dragos, Vero, almanahe, Scorpio , dordefemeie, jora, cristiangheorghe,

Kadia, Tiberiu Orasanu, 

am ajuns în sfârșit și eu și abisurile

Bărbații din viața mea : cine sunt eu

Printre crengile teiului , uriașă și rotundă , luna care ne știa toate îmbrățișările și toate jurămintele, astrul care – mi guvernează viața, se –ntreba și ea, sărmana, veșnic martor al trădărilor umane, ce-ar putea să facă.
„ Eu banală, eu lineară și total previzibilă ? Doamne, chiar tu n-ai văzut cât de greu mi-a fost să-ți dau mereu dreptate ? ” Repetam ca un laitmotiv , așa fac când supărarea –mi depășește cota de avarie, temându-mă să nu uit cumva motivul ei.

„ Mă simt eliberată, dragul meu, nu-ți mai sunt datoare cu fidelitate. Toate vorbele dulci pe care ni le-am spus nu mai valorează, iartă-mă, nici cât o ceapă degerată. ”
Între timp îmi căutasem valiza. Cotrobăiam bezmetică, sângele îmi fierbea, o fi din cauza firii mele sau a originii mele de olteancă , chiar nu știu, mă mișcam fără niciun rezultat imediat dar cum încă nu obosisem continuam să –mi caut hainele răspândite prin șifonier și pe scaune.
„ Eu banală, eu lineară, eu… ”
Nu pot să afirm clar a câta oară începusem să repet propoziția asta. Următoarele , argumente serioase, nu erau de fiecare dată aceleași.

Între timp, iubitul meu blond, cu ochii mari și- albaștrii, mă privise la început uimit după care cred că se albise pănâ ce devenise livid.
Nu-l vedeam, nu zăream de furie decât luna cea calmă și uriașă, dar știam bine cum reacționa atunci când se supăra.
„ Ai văzut luna ? ” A zis el cu un glas moale , aproape catifelat.
„ Nu-mi pasă de luna ta. Ia, mai lasă-mă ! Vrei să mă îmbrobodești din nou ? ”
„ Te-am mințit eu vreodată ? ” A continuat el cu același glas.
„ Vino !” A întins brațele și m-a îmbrățișat cu multă iubire.
„ Ai uitat ? ”
„ Ce ? ”
„ Iubirea noastră. ”
Am vrut să deschid gura ca să zic ceva, mă simțeam vlăguită, să repet poate din nou propoziția laimotiv dar mi-a pus ușor mâna peste gură astupând-o cu tandrețe.
„ Nu mă părăsi ! Te iubesc !”

Și-au făcut o analiză,  introspecție a sufletului, cu mult mai bine , cu mult mai devreme :

psi, Scorpio, almanahe, carmen Pricop, Jora, Vero, dordefemeie, Irealia, incognito, Some Words, Drugwash, cammely

Bărbații din viața mea : dacă m-ai cunoaşte…

Chiar dacă aș fi vrut din tot sufletul să fiu o Marilyn Monroe sau o Brigitte Bardot în variantă românească, mai degrabă mă vedeam în rol de amazoancă, n-aș fi putut niciodată să fiu o astfel de creatură blondă și delicată.

Prea băiețoasă, veșnic în mișcare , ba într-un pom, ba urcată pe vreun gard atunci când nu mă găseam ascunsă în podul casei, prea directă și deloc mieroasă și miorlăită , nu-mi dau niciodată ochii peste cap fâlfâind din gene, mulți se așteptau să devin cel mult o feministă înfocată

Născută în alte vremuri , probabil aș fi sfârșit prin a ajunge o sufragetă mai mult sau mai puțin celebră , dar cum și drepturile astea au fost déjà obținute…

Îndrăgostită până peste cap de iubitul meu, mă purtam nefiresc de blândă și de îngăduitoare cu el.
O lună uriașă ne privea, mirată până și ea de felul meu de a fi în ultima vreme, atunci când el mi-a zis :
„ Am crezut că te voi iubi până la moarte dar doar în șapte luni m-am plictisit. Ești prea banală, lineară și previzibilă ! ”

M-am uitat spre fereastra larg deschisă, noaptea blândă și răcoroasă ne învăluia cu dragoste, luna se ascunsese după un nor rușinată să audă astfel de prostii rostite de iubitul meu cu o nonșalannță tipic masculină.
„ Eu banală, eu lineară și total previzibilă ? Doamne, chiar tu n-ai văzut cât de greu mi-a fost să-ți dau mereu dreptate ? Tu n-ai realizat ce cumplit a fost totul pentru mine ?
Of ! O adevărată eliberare au fost vorbele tale ! La revedere ! Plec.”

Dragă psi,

 Te-am căutat, tabelul nu l-am găsit, nu-i bai, mai căutăm.

psi almanahe, Vero,  Scorpio,   floarea de loldilal, jora,  dragoş, carmen pricop, tineriu, dor, virusache,

vă aștept !