Bărbații din viața mea : durerea unui gând


Durerea unui gând chinuitor și trist, rătăcit printre alte multe altele, mă urmărea, în tinerețe, la fel cum umbra se furișează după orice mișcă.
Când speram, fiecare dintre noi are chiar și în timpul celui mai mare dezastru din viața sa astfel de sentimente, că s-a dus, gândul dureros, apărea subțirel , anemic și plăpând, furișându-se tiptil, tiptil, ca apoi să crească ca și legendară pasăre Phoenix.

  Mi-au trebuit mulți ani , dacă nu chiar zeci, ca să înțeleg că spre binele meu este preferabil să uit totul și să merg mai departe. Cât de departe ? Doar Dumnezeu știe !
Ușor de zis, greu de făcut !
Trecuseră nici mai mult nici mai puțin decât cinci ani de când ne despărisem, iubitul meu soț și cu mine, mii de zile în care fiecare dintre noi ne chinuiam , într-un fel sau altul , să ne uităm unul pe altul.
Mă mai chinuiam totodată să învăț pentru examenul de gradul al doilea, era cald ca în aproape orice vară , nici bine nu mai vedeam literele și semnele din carte, așa că , cum procedez ori de câte ori nu-mi iese ceva, m-am hotărât să trag un pui de somn dulce cum se întâmplă să fie doar atunci când ai treabă multă și timp liber ioc.


Afurisitul de telefon fix nu voia deloc să tacă , perna pusă peste cap n-avu niciun efect, așa că m-am îndreptat nervoasă spre el radicând brusc receptorul.
„ Alo ! ”
În locul unui glas, care să-mi răspundă , am auzit muzica unui cântec popular.
Povestea s-a repetat de atâtea ori încât somnul, dulcele meu somnic de după amiză, mi- a zburat definitiv.
M-a cuprins o furie atât de mare încât și dacă vedeam un taur în fața mea, blând precum în fotografia de aici, tot nu renunțam la a mă lupta cu el.
Mi-am pus fusta albă dintr-o stofă subțire de vară, care-mi venea cam cu o palmă mai sus de genunchi, bluza albă din dantelă care lăsa să se vadă lănțișorul de aur cu medalion, mi-am roșit buzele și m-am parfumat cât să-l enervez pe fostul meu soț.
Am coborât scările aproape în fugă și cu cât mă gândeam la telefonul buclucaș cu atât eram mai sigură că farsa era pusă la cale de către amanta lui.
L-am văzut, ce noroc, cu un individ alături. Un client , mi-am zis.

„ Să-I spui amantei tale să mă lase în pace !”
Clientul său a făcut ochii mari nemaiînțelegând nimic deoarece ex-ul meu mă prezentase drept soția sa.
„ N-are telefon, nu putea să fie ea. Hai să bem o cafea împreună ! Te mai calmezi și tu. ”
Ori mersesem prea repede și mi se duseseră toți nervii ori glasul său mă calmase ca atunci când îmi spunea că mă iubește.
„ Te-ai rujat ? ”
„ Ce n-am voie ? Nu mai ești tu stăpânul meu.”
„ Ești tot frumoasă ! ” Care dintre noi nu se moaie la astfel de complimente, să-mi spună.
„ Știi, eram supărat pe tine c-ai dat divorț dar , abia acum, îi înțeleg rostul. ”
Era rândul meu să mă minunez .
„ Ai păstrat iubirea noastră vie ! ”

Ultimii sunt întotdeauna primii !

 Clubului Psi :  Scorpio, almanahe, carmen pricop, Dragos, dordefemeiepsi,  virusverbalis, Mariana,    Vero,  incognitotibiSilving, cammely, dagatha

Într-o ordine normală , într-un tabel , găsiți la psi !

Bărbații ăștia, Durerea unui gînd,  dau vina pe curent când scriu două-ntr-una ! 

Cred că știi de glumă Dragos ?

Anunțuri

30 de gânduri despre „Bărbații din viața mea : durerea unui gând

    1. Scorpy, nu am cum să uit multe amintiri pentru că el, care mă consideră propritatea sa în continuare , ține să-mi amintească ce bine am făcut când am luat această inițiativă.
      Fiind fete, voi , vă speriați de astfel de perspective absolut normale.
      Venim singuri și plecăm la fel.

      Apreciază

  1. Io am divorţat în ’90 şi cu asta-basta. Mare şmecherie! 🙂

    Treaba cu 2-in-1 de la mine nu e oficială, ci doar o provocare cu mine însumi – am scris asta acolo într-un comentariu. Iar povestea e pură ficţiune, născocită cu două ore înainte de termenul de „predare a lucrărilor”. 🙂

    Apreciază

    1. O, atunci îmi place și mai mult, dacă este posibil.
      Fiind olteancă îmi plac totdeauna rezolvările de genul acesta.
      Cât despre divorț, recunosc o atitudine bărbătească cu toate că aș fi crezut că atunci nici însurat nu erai, prea pari tânăr în purtare.

      Apreciază

      1. Căsnicia a durat doar un an, ca acoperire pentru naşterea copilului. Că au urmat mizerii din partea ei – asta-i cu totul altceva. Dar totul s-a pierdut undeva în negura timpului, fata are acum 22 de ani şi-o să aibă şi ea un copil cît de curînd – luna asta sau următoarea, din cîte am auzit. Sigur, eu n-am avut niciodată de gînd să-l ameninţ pe „iubitul” ei cu violul aşa cum a făcut socru-meu… dar asta e deja prea personal.

        Uneori, vîrsta din buletin nu coincide cu cea din suflet; aşa cum spunea recent Tiberiu în propriul articol pe temă, uităm sau nu mai dăm importanţă copilului interior. Eu încă îl ascult şi-l las să se joace, cu riscurile de rigoare. De aceea ţi s-a părut că.

        Apreciază

      2. Înseamnă că vei fi un bunic tânăr, să-ți trăiască și fata și viitorul copil, să fie și să fiți sănătoși cu toții , iar cât privește copilul din noi, bănuiesc , că nu îmbătrânește niciodată. Sper.
        Da, Tibi are o predispoziție către filosofie care ne aduce și nouă bucurii.

        Apreciază

      3. Mda… ar fi fost mai bine, poate, dacă „alesul” ei ar fi fost bronzat la solar, nu de la natură. Dar dacă asta a învăţat de la maică-sa, asta face. Sper să se descurce în continuare, fiindcă eu nu am absolut nici o putere. Şi poate părea că mi-e indiferent şi uşor s-o spun, dar nu este – încerc doar să nu aduc aici plumbul meu din real, deşi uneori mai scapă cîte ceva.

        Mulţumesc pentru urări!

        Apreciază

      4. Dragoș, am mereu cu unul dintre fiii mei aceeași discuție. El susține faptul că noi ne alegem drumul, soarta, eu susțin în continuare că există un destin.
        Îmi pare rău pentru supărarea ta, la fel aș fi simțit și eu cu toate că susțin că nu am prejudecăți discriminatorii.
        Știu cât este de greu, pentru că nimeni nu este ocolit de tot felul de probleme.

        Apreciază

      5. Evident, Liberul Arbitru şi Soarta (voinţa Divinităţii) sînt noţiuni absolut complementare, nu pot coexista în acelaşi timp şi spaţiu – ambele – şi timpul, şi spaţiul – fiind infinite. Însă nici măcar nu mai are importanţă care dintre ele este adevărată, atîta vreme cît faptele sînt ireversibile pe scara timpului cunoscut nouă.

        Cît despre discriminare, e un termen prea amplu – ce mă deranjează pe mine e moştenirea genetică de care nu se pot lepăda chiar voind, şi care uneori le induce impulsuri nedorite şi neacceptate într-o societate civilizată. Am avut nenumărate ocazii de a-i cunoaşte şi ştiu bine la ce mă pot aştepta. Excepţiile sînt binevenite, dar rămîn excepţii. Asta-i tot.

        Apreciază

    1. Mă bucur că măcar tu nu te-ai simțit datoare să mă compătimești pentru că nu acesta a fost scopul postării. Cel puțin, nu asta am avut eu în vedere ci frumusețea reacțiilor noastre.
      Nici nu mai știu cum mi-a fost pentru că nici astăzi nu stau pe roze. 😆

      Apreciază

  2. Divortul da sentimentul de libertate deschizind usa ferecata a coliviei in care te simti prizonier al unei lumi pline de trecut cu clipe frumoase ,reprosuri, iubire ,ura si neputinta zborului liber. Dupa divort incepi usor sa pasesti din nou in lume fara sa te lovesti de obiecte s-au persoane,si esential incepi sa reinveti sa oferi iubire. Dupa douazaci si sapte de ani in colivia casniciei an reusit sa pasesc din nou in viata cu vise noi si cu bucuria libertatii de iubire. Trecerea prin experienta divortului lasa urme amare mai ales daca copii sunt mari. Poate ca aceasta experienta ne face mai tari si ne da puterea de a scrie in aceste bloguri personale. O zi faina.

    Apreciază

    1. Numai cine nu a scăpat din colivia poleită cu vorbe și gesturi de tandrețe dar sub a cărei pojghiță se găsesc mii și mii de experiențe traumatizante se gândește că divorțul este un moment de mare tristețe, ceea ce și este, urmat de un șir lung de zile disperate.
      Nu este astfel. Urmează libertatea dar, ca și în cazul comunismului, unii nu se pot bucura de ea.
      Mulțumesc pentru urări!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s