Dumnezeu nu joacă la cacialma

Bunica mi-era paralizată de aproape doi ani și jumătate și, cu toate că stătea la doar 5-7 minute de casa noastră, soția băiatului ei cel mai mic nu venise încă în vizită la ea.
E drept că și unchiul meu , atunci când „ateriza” rar pe la noi, nu se omora cu datul unui ajutor ba, din contră, se plângea mult mai rău decât bolnava paralizată la capul căreia se presupunea că vine din multă dragoste.
„Mamă, tu știi că te iubesc dar n-am niciun ban. Trandafirașii mei, se referea la băieții săi, n-au ce mânca.”
„Mamă, dacă este nevoie îmi vând paltonul de pe mine ca să poți să-ți iei medicamente.” Paltonul nu și l-a vândut și niciodată nu i-a adus ceva bunicii în schimb nu pleca cu mâna goală niciodată. Bunica, mama și mătușa Marta, cealălaltă soră a mamei, firi miloase, aveau grijă să-l ospăteze totdeauna cu ceva bun.

scandal-si-bataie-la-un-azil-de-batrani-din-cauza-unei-usi-un-pensionar-a-ajuns-la-spital-97762[1]

„Mamă, îi repeta și bunica cu obstinație, dacă nevastă-ta nu vine să mă vadă să știi că o iau după mine.”
Mult ne-am minunat când, într-un târziu, am văzut-o venind pe mătușa în cauză dar și mai impresionate am fost atunci când am realizat că la câteva zile după această vizită bunica a murit. Verișorii mei, trandafirașii, n-au fost nici măcar la înmormântare. „Sunt doar niște copii! ”Le-a motivat unchiul lipsa.
Au trecut vreo câțiva ani și auzim vestea că mătușa în cauză a paralizat. Zece ani bătuți pe muchie s-au chinuit , ea bolnavă iar unchiul îngrijindu-o.
Zilele trecute am aflat că și el, cel mai mic băiat al bunicii, s-a stins din viață, uitat de către băieții săi, la un azil de bătrâni.

Titlul ales de alma nahe mi s-a părut bun pentru o suită de astfel de articole, am reușit să mai scriu și eu astăzi încă  unul cum am promis , dar găsiți, în tabel la psi©, ,  povești multe și frumoase ale celorlalți membrii ai  clubului.

1. alma nahe 2. Adriana
3. dagatha 4. aceeasiAdriana
5. roxana 6. Cuvanta
7. Dictatura Justitiei 8. psi – a doua
9. lili3d 10. file din poveste
Anunțuri

17 gânduri despre „Dumnezeu nu joacă la cacialma

  1. sinistra poveste, mai ales chestia asta:

    „Mamă, îi repeta și bunica cu obstinație, dacă nevastă-ta nu vine să mă vadă să știi că o iau după mine.”

    cum poate un om pe moarte sa zica asa ceva??? mi se pare extrem de ciudat….

    nu mai comentez nici ce s-a intimplat mai departe cu unchiu, matusa, etc….

    trista poveste, totusi…

    Apreciază

  2. Of, e greu să-ţi vezi părintele paralizat, e şi mai greu să nu faci ceva pentru el, măcar în ultimele clipe să-l îngrijeşti aşa cum te-a îngrijit şi el atâţia ani. E greu să-l vezi chinuindu-se şi, alături de ei, şi celelalte rude care au grijă de el/ea.
    O cană cu apă, o strachină cu supă sau un măr nu cred că nu putea să-şi ia de la gură…dar cine-s eu să judec.
    Articolul tău îmi aminteşte de bunica, numai că pe ea a iubit-o multă lume, poate mai mulţi atunci când i-a fost mai greu.

    Apreciază

  3. Ca sunt astfel de oameni este o realitate. Stiu cat poate fi de greu sa ingrijesti un bolnav la pat , dar am invatat ca pentru cel aflat in suferinta durerea este mult mai mare caci de multe ori slabiciunea este fizica dar spiritul a ramas viu si oricat ar fi de „simplu” acel om, are demnitate si nu poate sa-si ascunda durerea de a fi neputincios, de a fi o „greutate” pentru cei dragi. Suferinta lui este greu de alinat.

    Apreciază

  4. Bunica mea avea 7 copii. A paralizat şi ea cu puţină vreme inainte să moară. Eram săraci, nu aveam o casă, era destul de greu. Una din fetele ei au luat-o in grijă. Tata , om responsabil, se ducea cu geanta plină de pampersi, medicamente si de-ale gurii şi se purta ingrozitor cu noi dacă furam din delicatesele bătrânei. Ca un făcut, deşi deloc senilă, bunica care avea ca preferat băiatul ei cel mic, Petre, ne arăta mândră ce cutie frumoasă de bomboane primise de la el. Tata se înnegrea de supărare, dar revenea cu aceeasi grijă. Acum…când te citesc( am făcut-o şi in ziua articolului, dar deh…timpul) realizez că şi eu, comparativ cu sora mea…caut motive la responsabilitati. Poate nu ar trebui sa le mai caut…ai dreptate…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s