Dumnezeu nu joacă la cacialma

Bunica mi-era paralizată de aproape doi ani și jumătate și, cu toate că stătea la doar 5-7 minute de casa noastră, soția băiatului ei cel mai mic nu venise încă în vizită la ea.
E drept că și unchiul meu , atunci când „ateriza” rar pe la noi, nu se omora cu datul unui ajutor ba, din contră, se plângea mult mai rău decât bolnava paralizată la capul căreia se presupunea că vine din multă dragoste.
„Mamă, tu știi că te iubesc dar n-am niciun ban. Trandafirașii mei, se referea la băieții săi, n-au ce mânca.”
„Mamă, dacă este nevoie îmi vând paltonul de pe mine ca să poți să-ți iei medicamente.” Paltonul nu și l-a vândut și niciodată nu i-a adus ceva bunicii în schimb nu pleca cu mâna goală niciodată. Bunica, mama și mătușa Marta, cealălaltă soră a mamei, firi miloase, aveau grijă să-l ospăteze totdeauna cu ceva bun.

„Mamă, îi repeta și bunica cu obstinație, dacă nevastă-ta nu vine să mă vadă să știi că o iau după mine.”
Mult ne-am minunat când, într-un târziu, am văzut-o venind pe mătușa în cauză dar și mai impresionate am fost atunci când am realizat că la câteva zile după această vizită bunica a murit. Verișorii mei, trandafirașii, n-au fost nici măcar la înmormântare. „Sunt doar niște copii! ”Le-a motivat unchiul lipsa.
Au trecut vreo câțiva ani și auzim vestea că mătușa în cauză a paralizat. Zece ani bătuți pe muchie s-au chinuit , ea bolnavă iar unchiul îngrijindu-o.
Zilele trecute am aflat că și el, cel mai mic băiat al bunicii, s-a stins din viață, uitat de către băieții săi, la un azil de bătrâni.

Titlul ales de alma nahe mi s-a părut bun pentru o suită de astfel de articole, am reușit să mai scriu și eu astăzi încă  unul cum am promis , dar găsiți, în tabel la psi©, ,  povești multe și frumoase ale celorlalți membrii ai  clubului.

1.	alma nahe	2.	Adriana
3.	dagatha	4.	aceeasiAdriana
5.	roxana	6.	Cuvanta
7.	Dictatura Justitiei	8.	psi – a doua
9.	lili3d	10.	file din poveste