Ciclul menstrual dăunează rău ….învățării !

Visul elevelor de liceu
Visul elevelor de liceu

Mă tot gândesc de câteva zeci de ore ce surprize îmi mai poate rezerva viitorii ani. Nu-mi amintesc să mai fi auzit vreodată că o elevă nu poate să fie ascultată la ore pentru simplul motiv că este, în aceea perioadă delicată pentru toate reprezentantele sexului frumos, …sensibilă la orice formă de învățare.
Sunt conștientă de faptul că , vorba unui tip într-o ocazie, sunt un adevărat coșmar pentru elevii mei.
Cât tupeu pot să am eu, ca profesoară, încât să nu mă prefac că ei, că ele, cunosc minimul necesar din matematică care să le permită să promoveze încâ din luna iunie anul școlar ?
Cum adică, nu știu tabla înmulțirii ? Dar la ce le este necesară ?
Nu știu să efectueze operații simple sau ordinea efectuării lor ?
” Păi, câți ani au trecut de când poate le-om fi știut ? ” se întreabă domnișoarele venite la școală doar cu gândul afișat în mod fățiș de a agăța băieți.
În anumite ore, în toate pauzele, se fardează cu grijă pentru a fi cât mai frumoase în fața băieților cu mașini proprii sau care, cel puțin, își pot permite să le ducă cu taxiul până la gară. O jumătate de km.
Banii, de mulți ani mă tot întrebam care este sursa provenienței lor, obținuți prin amanetarea aurului furat din casa părinților se termină destul de repede dar nu-și pierd speranța. Găsesc ele vreun alt fraier.
Vor să fie tratate cu delicatețe, toate sunt bolnave, dureri de dinți apărute brusc înaintea orei de matematică sau stări de leșin, scene jucate prost pentru că sunt amatoare care nu se pricep să joace nici teatru, și pentru așa ceva este necesară rațiunea, dar dau dăvadă tot timpul de o proastă creștere și un tupeu nemărginit.
În schimb , singura sensibilitate de care dau ele dovadă este alergia față de învățătură, rațiune și educație !
Mă tot gândesc de câteva zeci de ore ce surprize îmi mai poate rezerva viitorii ani.

DUZINA DE CUVINTE Boala cea mai primejdioasă : prostia dublată de înfumurare și impertinență.


Bombănind tot timpul c-am avut un astfel de gând blestemat, acela de a mă tranfera într-un grup școlar, îmi privesc cu dragoste singura begonie care a supraviețuit acestui an școlar.
Nu este așezată pe balcon, n-are rost să vă mint pe voi prietenii mei, ci pe pervazul unui dormitor. O privesc gândindu-mă că ea, sărmana floare, înflorește atunci când este tratată cu multă atenție.
E drept că nu colindă prin baruri noaptea, nu circulă cu trenul fără bilet, nu mănâncă biscuiți în timpul orelor de matematică, atunci când nu molfăie o gumă de mestecat, și nu -ți aruncă priviri blânde, parșivitate infantilă care ascunde boala cea mai primejdioasă : prostia dublată de înfumurare și impertinență.
Begonia, la fel ca orice floare, nu se poate deplasa singură cu mașina, avionul , barca sau ATV-ul, nu-și dorește haine de brocart fiind de felul ei modestă , timidă și cuminte.
Mă uit la begonia mea, abia scăpată din iarna grea ce tocmai a trecut, și mă gândesc la elevele mele ce stau, când le întreb despre  limite și derivate, nemișcate ca granitul și mute precum blana jupuită de pe oi.

      Cuvinetele, nota bene,  , , , , , , , , , , , sunt alese cu grijă de către psi, iar toți ceilalți ne-am alăturat ei : 

Scorpio,

cammelytiberiusimonikoolanaveronicapoezeledordefemeiecristinacublandete