V-ațI gândit vreodată că ajungem să semănăm , aproape de fiecare dată , cu persoanele pe care nu le placem ? Să nu-mi spuneți că niciodată nu v-a trecut acest gând nesuferit prin minte , că n-ați avut îndoieli în privința propriei purtări.
Așa cred eu, că , în mod invariabil, suntem condamnați să repetăm greșelile altora pentru a le înțelege mai bine motivația.
Of ! Unii am avut norocul să ne bucurăm de bunici, alții nu.
Cu toate statisticile din zilele noastre , mă gândeam azi noapte, parcă înainte erau mai mulți bunici alături de nepoții lor. Poate pentru că tinerii se căsătoreau mai devreme și aveau proprii copii imediat, poate pentru că atunci legăturile de familie erau mai strânse.
Dar, ce știu eu ?
Mi-am cunoscut toți bunicii și fiecare dintre ei a fost altfel decât ceilalți. N-au semănat nici la educația primită, nici la averea avută, nici la funcția ocupată în societate, nici la caracter dar nici la modul în care-și manifestau sentimentele.
Cât a trăit, am iubit-o cel mai mult pe cea mai săracă dintre ele, pe cea care a avut o copilărie chinuită alături de o mamă vitregă despre care însă nu ne povestea, pe cea care n-a avut parte de o educație aleasă dar care învățase de la viață mai mult decât din orice manual, pe cea care știa din puținul ei strâns cu mare greutate să renunțe ca să-ți facă o mare bucurie, bătrână cum era a muncit o săptămână ca să-mi cumpere un kg de căpșuni, care era în stare să înnebunească de teama că mi s-a întâmplat ceva rău dacă întârziam peste ora la care trebuia să ajung acasă, pe cea care îmi era confidentă, mă mai pâra mamei câteodată, pe cea care…
Bunica avea obiceiul să -și pună o bazma peste ochi ca să poată adormi, iar fiul meu cel mic, ca o ciudățenie, el care n-a văzut-o niciodată și nu-i cunoaște obiceiul , procedează aproape la fel.
Se leagă cu un fular peste ochi înainte de a ce culca.
Știu de când Alexandru avea 4 luni și era grav bolnav în spital, aproape pe moarte, că între bunica Domnica și el este o legătură puternică. Atunci mama mea, fiica ei, speriată de posibibilitatea că l-am fi putut pierde a avut un vis.
Se făcea că bunica îl ținea în brațe. I l-a întins mamei certând-o : ”Aveți grijă de copil !”
Mi l-a povestit bucuroasă. ” Alexandru o să scape cu viață! Mi-a spus mama mea. ”
Voi știți că bunica mea cea dragă mă vizitează și acum noaptea în somn ?
psi ne-a propus o temă sensibilă iar ceilalți uu scris cu multă dragoste : psi, dordefemeie , Vero, Scorpio, , poezele, simonikool, Tiberiu,
Dictatura justitiei 