Ploaia

Sub dușumea înflorise mucegaiul
Sub dușumea înflorise mucegaiul

Toți știm ce înseamnă o ploaie în viața noastră chit că este vorba doar de o simplă metaforă, ploaia din sufletul meu sau ploaia din viața mea,  sau una adevărată cu fulgere, tunete și inundații.

Toți ne uităm îndurerați, atunci când nu este vorba chiar de casa sau familia noastră, văzând cum oameni săraci și nevinovați  își  pierd toată agoniseala  sau, cu mult mai grav, chiar viața.

Simțim  în acele momente  compasiune pentru persoanele în cauză , ne dau câteva lacrimi, după care ne reluam cursul firesc al vieții.

Am să vă  povestesc astăzi despre o  ploaie, ploaie adevărată, dintr-un alt punct de vedere.      

Cel al unui manager .

Eram directoare la o școală mică cu doar 125 elevi.  O instituție din acelea pe care toate guvernele , de toate culorile politice, și-au dorit să o desființeze dar care a scăpat datorită fricii politicienilor  de a nu pierde voturi atât de scumpe lor.

Era în primăvara –vara anului 2005 .

Ne amintim cu toții cum puhoaiele

dezlănțuite au luat cu ele case, animale  și oameni.

Școala cu clasele I-VIII Poiana Copăceni a fost inundată de 11 ori.  Noroiul ajuns sub dușumele claselor se incinsese și mirosea cumplit, stăteam tot timpul cu ferestrele deschise, iar din el răsărise mucegaiul .

Am anunțat  într-o ordine ierarhică pe primar, pe inspectorul de sector, pe inspectorul general Gheorghe Matei, liberal ca și primarul Gheorghe Tirifon, pe președintele Consiliului Județean și pe prefectul județului Prahova.

:Școala cu clasele I-VIII Poiana Copăceni în anul 2005     

Curtea în care se jucau elevii
Curtea în care se jucau elevii

Cu toate astea, fiecare , gândindu-se la banii ce trebuiau alocați pentru repararea tuturor pagubelor și dezinfecția ce era obligatorie, declara în scris și oficial că în satul Poiana Copăceni nu avuseseră loc inundații.

Îndărătnică cum sunt, copiii aveau nevoie de condiții sănătoase pentru a învăța, am apelat la presă.

Urmarea… au fost nevoiți să renoveze școala dar nu m-au iertat, acum scriu pe bloguri fiind manager doar pe propria mea viață.

Au scris deja, ca de obicei sunt mai serioși,   psi