Dintre toate jocurile noastre cea mai grea încercare pentru mine este miercurea fără cuvinte.
Pentru că trebuie să nu spun nimic.
Mi-am amintit astăzi că, atunci când eram mai mică decât în această poză iar bunica de la București mă luase în vizită la ea , în capitală , pentru câteva zile, eu , ca și acum, fiind o extrovertită incurabilă vorbeam mai tot timpul.
Cred că exasperată de cât de guralivă eram, bunica , la un moment dat, mi-a dat să țin în gură un mosor gol . Atunci erau de lemn și nu din hârtie sau plastic ca azi.
Am stat eu cât am stat cu el în gură după care , plină de candoarea copilăriei, am întrebat-o :
” Dar eu când mai vorbesc ? ”
Mai e nevoie să vă spun că ani de zile s-a râs de mine pe tema asta ?
supravietuitor, mirela, aurora, gabi, cella, theodora, androxa, schtiel, vizualw, calin, zina, robert, max, vania, gabi, ragnar
Dictatura justitiei 
Si uite ca ne faci si pe noi sa radem acuma ! Imi si imaginez o fetita cu un mosorel in gura, rostogolind ochii disperata si sufocata de avalansa cuvintelor pe care nu le putea rosti !!!
ApreciazăApreciază
Mă bucur dacă am reușit să vă provoc măcar un zâmbet.
La fel de disperată sunt în fiecare miercuri.
ApreciazăApreciază
Carmen, salut, inventivă bunica, haioasă nepoata 😆
ApreciazăApreciază
Bună !
Nora, nici nu știți câte-am mai făcut !
L-am ascultat la televizor într-o seară pe George Astaloș și m-am gândit că, dacă el a avut curajul să povestească, cu timpul o voi face și eu.
ApreciazăApreciază
eu nu vorbesc, dar greu mi-ar fi să nu scriu… 🙂
frumoasă amintirea ta. eram şi eu guralivă în copilărie, până când- nu mai ştiu cine- mi-a spus că avem două urechi şi o singură gură şi că ar trebui să ascult mai mult decât vorbesc…
ApreciazăApreciază
Psi, a fost tare înțeleaptă persoana care ți-a spus acele vorbe. Am învățat singură, mult prea târziu, că tăcerea este de multe ori de aur.
Dar când tac, să fi convinsă, că mă sufoc la propriu cu vorbele nespuse !
ApreciazăApreciază
Frumoasa copilaria linga bunici,cred ca te-a ajutat chestia cu mosorasul. Avem gura si trebuie sa vorbim sa spunem ce gindim sa-u sa asternem pe hirtie gindurile. O zi faina.
ApreciazăApreciază
Cu toate că nu a fost ființa de care-am fost legată sufletește eu , mă punea să-i spun Mimia în loc de bunică, descopăr de mai mult timp că am moștenit de la ea și din caracter nu doar din trăsăturile sale fizice.
ApreciazăApreciază
O amintire draga!
M-ai facut sa zambesc si-ti multumesc. 🙂
ApreciazăApreciază
Să mai zâmbim ! Ne e de ajuns vremea cea gri.
Mă bucur .
ApreciazăApreciază
te si vad sufocandu-te …neintelegand de ce sa nu vorbesti…si mai cred ca si acum esti la fel de vorbareata 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt teribil de vorbăreață dar când nu știu ce să spun tac. Sunt subiecte precum economia și multe altele pe care nu le abordez.
ApreciazăApreciază
Foarte nostim! Cea mai rea pedeapsă!… :))
ApreciazăApreciază
Pentru un vorbăreț, da.
ApreciazăApreciază
o zi buna tuturor!
va astept si pe la mine la o dezbatere pe aceasta tema:
http://sareinochi.com/2011/11/17/de-ce-a-fost-arestat-sorin-apostu-am-depasit-faza-pe-surse-citaminterpretam-stenograme/
si eu trebuie sa am lamuririle mele 🙂 multumesc.
ApreciazăApreciază
Așteptam un semn de la tine. Fiind clujean cunoști mult mai bine ce se întâmplă acolo.
ApreciazăApreciază
Emotionanta Poveste !
Anii copilariei nu se uita niciodata .
Varsta Inocentei este cea mai frumoasa Perioada traita din Viata unui Om @ @ @ !
ApreciazăApreciază
Dacă-i uităm și pe aceștia ce ne mai rămâne ?
ApreciazăApreciază
F.simpatica amintirea! Eu eram invers, vorbeam foarte putin, dar povestea ta ma duce cu gandul la nepotica mea de 4 ani care vorbeste intruna de ne zapaceste pe toti! 🙂 Si ca sa-ti impartasesc o perla de-a ei: zilele trecute ofta si spunea:” E greu viata!”, noi am intrebat-o: „De ce?”, iar ea a zis: „Asa… am obosit… cred ca am colorat prea mult azi.”
ApreciazăApreciază
Ce dulce poate fi. Să vă trăiască !
ApreciazăApreciază
@ Carmen,
Bună seara !
Nostimă povestea cu „ mosorul” !
La o sărbătoare a satului când rudele din alte sate veneau la noi în vizită la mâncat și băut pe gratis ( atunci nu se făcea campanie electorală ) , vorbeam tot timpul iar la un moment dat tata, ca să scape de mine, m-a trimis să-i cumpăr țigări de la magazinul aflat la peste 2 km de casă, deși știa că-i închis, duminică la prânz fiind.
De vrei o CIULAMA gustoasă de HRIBI uriași din Munții APUSENI, intră pe http://aliosapopovici.wordpress.com/
O seară frumoasă !
Cu respect,
Alioșa.
ApreciazăApreciază
@Alioșa,
Se pare că n-am fost singura , și nu sunt, care le-a dat dureri de cap părinților. 😆
Cu aceeași stimă,
Carmen
ApreciazăApreciază
Carmen,
Prietenul întru similitudini, îţi oferă ocazia dea vorbi într-un comentariu, la: http://worldofsolitaire.wordpress.com/2011/11/16/silicoane/
Şi, dacă prinzi gust, te voi citi cu nesaţ!
La apropiată vedere!
Madi şi Onu 🙂
ApreciazăApreciază
Am venit, am citit, mi-a plăcut.
ApreciazăApreciază