Nicicând nu trebuiesc uitate puținele revolte adevărate : 15 noiembrie 1987


Am trăit în plin comunist și n-am uitat nicio clipă teama zilnică, spaima cu care aveam grijă să vorbim în șoaptă despre ce se subiectele dezbătute  liber doar la posturile străine : ” Europa Liberă ” și ”Vocea Americii ”.
Înnebunesc de-a binelea când îi aud pe toți politicienii perverși care tot urlă că astăzi trăim în plină dictatură.

Tupeul foștilor membrii de partid comunist care dețineau funcții în regimul trecut, a securiștilor , mulți fiind chiar torționari , a jurnaliștilor care au sprijinit din plin regimul totalitar și care acum ne vorbesc despre dictatura președintelui Traian Băsescu, mă îngrețoșează.

Nu știu dacă presa, astăzi , și-a făcut loc, printre știrile despre violuri, crime, jafuri, clanuri și ” crimele ” lui Traian Băsescu,  să comemoreze un act de o mare demnitate : 15 noiembrie 1987.

Eu, în niciun caz nu n-am să uit vreodată aceea toamnă rece .
Eram internată într-un spital la Ploiești, în urma unei septicemii frisonam în continuare, și , pentru că nu se știa exact ce am , ocupam singură o rezervă.
La un moment dat,  a fost adusă cu salvarea o tânără ingineră cam de aceeași vârstă cu mine.
După ce i s-au făcut analizele și i s-a dat medicația , după ce i-au mai trecut durerile avute  m-a întrebat :
” Știi ce s-a întâmplat la Brașov ? ”
Nu știam. Eram de mai mult timp internată în spital.
Ea a fost cea care mi-a povestit ce știa despre revolta de la Brașov dar și despre arestările ce urmaseră.
Stăteam speriată în patul meu de spital și nu știam cum ar fi fost bine să reacționez. Ce să spun. Putea foarte bine să fi fie o provocare ea fiind o informatoare a securității.
Dar dacă era de bună credință ca și mine fiind și ea  nemulțumită de regimul comunist .
  Am riscat să mă port normal, adică să fiu sinceră și să-mi exprim și eu nemulțumirile avute.

  Era de bună credință iar mie nu mi s-a întâmplat nimic.

În 25 decembrie întâmplarea a făcut să-l cunosc pe fostul procuror general al României , domnul Nicolae Bracaciu numit în acele zile interimar la Ministerul Justiției

de către grupul care pusese mâna pe putere. Adică de domnul Iliescu și echipa sa. Să nu-mi spuneți că ei nu cunoșteau faptul că domnul Nicolae Bracaciu a fost cel care, datorită funcției deținute, a anchetat în cazul grevei din Valea Jiului din 1977 dar și în cazul revoltei de la Brașov din noiembrie 1987 !

N-am să vă cred.

Veți găsi articole bune :

http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2011/11/15/brasov-15-noiembrie-1987-despre-demnitate/#comment-15048    și niște comentarii tulburătoare .

http://www.revista22.ro/15-noiembrie-1987-brasov-259.html

http://calincis.go.ro/Istorie/Brasov87.htm

http://www.15noiembrie1987.ro/

http://www.gandaculdecolorado.com/romania/7-romania/2973-sa-nu-uitam-15-noiembrie-1987

http://www.agentia.org/anchete/brasov-15-noiembrie-1987-24-de-ani-de-la-revolta-anticomunista-a-muncitorilor-brasoveni-35559.html 

http://cameliacsiki.wordpress.com/2007/11/15/15-noiembrie-1987/

Pe domnul procuror Bracaciu :

https://dictaturajustitiei.wordpress.com/l-am-cunoscut-pe-procurorul-general-al-rsr-domnul-nicolae-bracaciu/

16 gânduri despre „Nicicând nu trebuiesc uitate puținele revolte adevărate : 15 noiembrie 1987

  1. intr-adevar asemenea momente nu trebuie uitate NICIODATA!
    au avut mare curaj brasovenii.
    Vestul vuia, dar la noi era liniste de mormint, nimic nu a razbatut in presa..

    apropo: de unde stiai ca tinara inginera era informatoare a securitatii?
    🙂

    Apreciază

    1. Nu era. Mi-era teamă mie. Mă gândeam că nu mă cunoaște și așa deodată îmi povestește. Soțul meu nu era primit nici măcar în avocatură pentru că tatăl său era împotriva regimului, nu l-au arestat pe socrul meu ci doar l-au persecutat, iar eu eram sătulă de îndârjirea cu care i se refuza angajarea.

      Apreciază

  2. eu îmi amintesc acel noiembrie din miezul lui. fusesem la nu ştiu ce votare, prima mea votare şi aveam emoţii. am vrut să mergem, împreună cu părinţii, în oraş şi din nu ştiu ce motiv am renunţat…pe seară am aflat că t410 au ieşit, că zburaseră roţile de caşcaval, că…
    a doua zi, pe la ora 10 seara am cunoscut pe viu cum este să îţi bată securitatea la uşă. în veci n-am să uit acei ochi albaştri care mă priveau când am deschis uşa. 😦 doi ani mai târziu, pe 21 decembrie, eram printre cei care strigau, scandau… dintre cei judecaţi pentru 15 noiembrie deja majoritatea muriseră…

    Apreciază

    1. Vai, Psi ! Tu i-ai văzut la ușă ? Eu n-am trecut niciodată prin așa ceva și cu toate astea, te rog să mă crezi, că sunt împotriva comunismului din tot sufletul meu. Mă revolt ori de câte ori cineva îndrăznește să ridice în slăvi comunismul.

      Apreciază

      1. da, carmen. unul dintre cei din t410 (secţia care s-a răzvrătit) este vecin cu mine de palier şi au făcut „ochi albaştri” anchetă în toată scara. el nu a fost atunci implicat, n-are el curajul ăsta şi vecinii l-au scos cumva cu declaraţiile lor, copilul era mic, soţia mai bolnavă, dar ghici! are acum pensie şi certificat de revoluţionar, deşi până la pensie ar mai avea ceva ani… 😦

        Apreciază

  3. Am dat LIKE.
    Nu vreau să mai spun, ce sentiment am avut în anul 1958 cînd au venit ochii albaştri să-l aresteze pe tata. Tac. Aveam atunci, numai şapte ani. Ce pricepeam eu? Nimic. Nu am priceput niciodată de ce inclusiv caietele mele de şcoală au fost considerate subversive şi au fost confiscate…. Am început să îngrop astfel de amintiri. Mă protejez. Fac bine?

    Apreciază

    1. Cum i-am scris mai sus Psi-ei, e cumplit !
      Mie nu mi s-a întâmplat o astfel de oroare , tata era tânăr ofițer de aviație, dar cu toate că o duceam relativ decent , cum el asculta seară de seară posturile de radio interzise, am fost crescută , implicit nu explicit , oarecum împotriva regimului iar după ce am citit ”Fenomenul Pitești ” sunt în mod miltant împotrivă.
      Pentru sufletul tău e bine să ierți și să uiți.
      Pentru viitorul țării, văzând recrudescența forțelor comunisto-securiste , cred că e mai bine să nu uităm.

      Apreciază

  4. Pingback: Miercuri | Caius

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s