DUZINA DE CUVINTE Cu duioșie despre Mircea Geoană ! partea a II a

Cum FILOZOF nu cred că voi ajunge vreodată, mă mărginesc doar a vă povesti cum văd eu LUMEA aceasta în care trăim. Vă aduc argumente care mie –mi par SOLIDE dar, nu exclud deloc, posibilitatea ca eu să fiu aceea ce greșesc.

Dar, cu o întârziere de 2 zile , de vină fiind calculatorul virusat de un mesaj [No Subject], să revenim la domnul Mircea Geoană.


Sindicatele amenințau cu greva. Nu era nicio FĂRÂMĂ de risc ca aceasta să înceapă, știut fiind că, într-ascuns liderii sindicali colaborau și susțineau puternic guvernul pesedist, pedeserist, fesenist sau cum s-o mai fi numit, făceau asta pentru a mai obține vreo afacere pentru ei personal .
Ca să nu mă contraziceți vă reamintesc că marile greve care au zguduit țara au fost întotdeauna atunci când susținătorii domnului Ion Iliescu s-au găsit în opoziție. Dosarele din justiție ale liderilor sindicali care au dobândit averi nemăsurate sunt dovezi ale celor ce afirm.
Tănărul și diplomatul Mircea Geoană crezând , pe bună dreptate, că nici FANTOME de dascăli de țară nu se găsesc în amfiteatrul UPG-ului darămite vreo directoare de școală rătăcită , vorbind fără ROST, fiind anesteziat de atâta vorbărie goală și DULCE a celor care-i aduceau osanale, s-a trezind spunând că profesorimea de la țară nu muncește și, din acest motiv, ar face bine dacă n-ar mai amenința cu greva generală în cazul în care nu obține revendicările cerute.

Eu stăteam cumințică în banca mea, hotărâtă să tac orice s-ar vorbi, și mă distram văzându-i pe mai marii județului cum se întreceau în a-l lăuda pe ministrul de externe până-n momentul în care, auzindu-l cum ne critica pe noi , corpul profesoral din mediul rural , am simțit cum furia mă cuprinde instantaneu.
Poate, dacă în loc de SÂNGE aș fi avut apă, și aceea ar fi început să clocotească precum într-un vas aflat sub presiune.
Ca nu cumva să le creez probleme jurnalistelor cu care venisem m-am ridicat în picioare și m-am îndepărtat de ele. În mod inutil mi-au spus mai târziu acestea.


Între timp o doamnă a încercat să se plângă de ceva. Nu-mi amintesc despre ce anume era vorba, eu eram atentă la discursul pe care mi-l pregăteam în minte ca să-l spun, dar știu c-au sărit precum vulturii asupra ei, figurativ bineînțeles , și-au făcut-o praf lăsând asistența să creadă că respectiva era o nebună.
” Ce periculoși sunt !” mi-am zis în sinea mea.
Blândul și diplomatul Mircea Geoană a intrat în jocul acela murdar fără nicio urmă de regret pe chipu-i frumușel la vreamea aceea.
” Gata ! . Mai răspund doar la o singură întrebare . ” Ne-a anunțat invitatul de onoare.
Ca un elev cuminte eram cu mâna ridicată și cu cele două degete unite.
” Domnule ministru , vă rog, dați-mi voie să vă pun eu această întrebare ! ” Zâmbeam șăgalnic pentru că dacă-ar fi bănuit ce am de spus nu mi-ar fi permis.
” Vă rog ! ”
” Domnule ministru ați afirmat în alocuțiunea dumneavoastră că profesorii din mediul rural nu-și fac datoria și cer în mod nejustificativ mărirea salariilor.
Îmi permit să vă întreb, ați fost vreodată într-o școală și aceea să nu fie de protocol ?
Ați văzut în ce condiții muncim noi ? În săli neincălzite în care tremurăm de frig și unde pereții sunt plini de igrasie. Ați văzut grupurile sanitare care se reduc doar la niște wc-uri țărănești ?
Știți că elevii noștri n-au toți manuale, că nu există material didactic, că n-avem bibloteci școlare iar de medic școlar nu se pune în niciun caz problema.
De ce nu vreți să veniți în școala unde muncesc pentru că, atunci, sunt convinsă de faptul că n-ați mai face astfel de declarații ?
Memulțumirea mea era AUTENTICĂ și toți cei de față au realizat că aveam dreptate. N-a încercat nimeni să mă contrazică. Auditoriul era mut. Mircea Geoană și-a revenit primul din uimire, probabilitatea de a fi cineva acolo din afara mediului universitar era mică, și mi-a propus, luînd ca martori niște studenți, că o să vină în vizită la Școala cu clasele I-VIII Poiana Copăceni.
LEGĂTURA dintre noi aveam s-o ținem prin unul dintre consilierii săi sau șeful său de cabinet. Aveam pe undeva cartea sa de vizită.
PIESELE de teatru, pe care le vedem, sunt copii palide ale unor realități mult mai crude decât putem noi să ne imaginăm și care colcăie de minciuni sfruntate.
Vă întrebați cumva dacă domnul Mircea Geoană s-a gândit măcar o clipă să-și țină cuvântul dat în fața a sute de persoane ?
Adevărul este VINDECĂTOR doar în Biblie, cel puțin, astfel gândesc cei care nu mai știu ” câți mai ” sunt.

 

Ca întotdeauna psi  mă va înțelege c-am virusat calculatorul și că acesta a fost motivul pentru care am întârziat la întâlnirea pe care-o aștept de fiecare dată cu multă plăcere. Cerând înțelegere pentru faptul că onorez atât de tardiv jocul nostru vă amintesc că alții sunt mult mai harnici decât mine :    abisuri, sara, grig, tibi, scorpio, valentina, cristian, cita