PSD-iștii au o logică la fel de întortocheată precum cea a elevilor mei ! Cei care nu știu nici tabla înmulțirii

Elevii mei, sărmanii de ei, nu prea fac deosebirea între ipoteză, adică ce se dă ca fiind cunoscut, și concluzie, adică ce se cere aflat.
Privesc cu uimire la televizor și mă minunez de gândirea lipsită și de logică dar și de bun simț a pesedeilor.
” Funcția de președinte al senatului ni se cuvine nouă ! ” ne tot repetă ei, ca noi cei care-i ascultăm, anesteziați cum suntem de atâta prostie, să credem.

” Oameni buni , treziți-vă din somnul vostru ! ”

Ați făcut acest aranjament pe când făceați parte din coaliția de guvernământ !

Au trecut deja doi ani de când ați părăsit-o.
Voi ați hotărât asta ca să puteți câștiga alegerile prezidențiale.

Credeți că actuala coaliție o să fie atât  de proastă ca să nu beneficieze de prostia voastră ?
Punem pariu ?

Mulțumesc prietenului Sareîn Ochi pentru caricatură.

“ Vine el tactu΄, vezi tu pe dracu΄! ”

Doar furtunul uitat pe jos amintește că acolo trăiește cineva

Din curtea vecinilor noștri se auzea din când în când : “ Vine el tactu΄, vezi tu pe dracu΄! ”
Era tanti Dora, mama colegilor mei de joacă care, în mare grabă , trecând pe lângă ei, avea mereu de făcut ceva în gospodărie, îi atenționa că trebuie să fie cuminți pentru că odată cu venirea asfințitului își vor primi răsplata pentru faptele de peste zi. Nu știu să-l fi văzut vreodată pe nea Ion, tatăl lor, să-i fi bătut sau măcar să fi răzbătut în stradă zgomot , țipete sau plânsete.

Peste zi vecinele noastre , mai toate casnice, trebăluiau în gospodărie.
Când însă se apropia asfințitul soarelui mâncarea era deja pusă la răcit, rufele uscate strânse de pe sârmele întinse în mai toată curtea, temele chiar nefăcute erau date ca terminate și toată lumea cu mic cu mare se odihnea sau, noi copiii, se juca.

Mama și sora ei, mătușa Marta preferau să-și bea în curte, sub dud, cafeaua de după amiază. La fel făceau și cei doi profesori de educație fizică , familia Barbu.

Bunica însă , își lua scăunelul de lemn, pe atunci nu era moda celor din plastic , și se așeza lângă poarta noastră. Până târziu seara și-l muta după poftă la tanti Dora, lângă banca ce-i străjuia intrarea în curte, sau oriunde i se părea că discuția este mai aprinsă sau palpitantă. Noi n-aveam bancă în fața porții și de aceea centrul de discuții rar se întâmpla să fie în fața casei noastre.
Vă dați seama că nu doar bunica mea proceda astfel. Erau multe bunici pe strada noastră și toate erau guralive și curioase. 

Încă de când dădea firul ierbii până toamna când picau frunzele era o activitate febrilă, seara , pe strada noastră.

 

Copii fiind, ne bucura prezența lor, a celor adulți. Ne povesteau despre jocurile din copilăria lor iar unii dintre ei chiar ni se  alăturau .

Alți adulți  se arătau dezinteresați, aceștia erau cei morocănoși din fire  dar își găseau chiar în acele momente activități cum ar fi udatul florilor , plivitul ierbii sau mai știu eu ce.

 

Nefericite erau doar fetele mai mari ca noi, care , ajunse la vârsta majoratului, se întorceau acasă de la întâlnirea avută însoțite, de băiatul  de care era îndrăgostită, sub ploaia de priviri iscoditoare a bunicelor.

 

Cine oare stătea să privească frumusețea de  de culori ce se răsfirau într-o continuă mișcare pe cerul nesfârșit în asfințit ?

 psi ca de obicei a ales un titlu care lasă loc la interpretări.
Au scris : tibi, scorpio, cita