Parfumul fructelor exotice ?

  Când eram mică , în zilele frumoase de vară, ne așezam o pătură pe iarba crescută între rândurile de porumb puse undeva mai în spatele curții noastre și, în timp ce vrișoara mea blondă, cu cosițe galbene precum pepenele copt și ochii veșnic senini îmi citea câteva povești dintr-o carte îngălbenită de vreme numită atât de inspirit ” Cele o mie și una de nopți ”, eu ronțăiam de zor, rupând direct de pe vrej, teci de fasole. Și azi îmi place s-o mănânc crudă când încă nu s-a întărit teaca .

Pentru cei care n-au avut o copilărie ferictă , veșnic printr-un pom, acesta e un ” Dud ocrotit din strada Batiştei nr.13 ”
Atunci îmi închipuiam, visând cu ochii deschiși, ce parfum degajă o rodie. Lămâia nu mi se părea ceva deosebit pentru că aveam în casa noastră doi sau trei lămâi care creșteau alături de o datură uriașă și alte flori puternic mirositoare. Portocale mâncam de Crăciun și Anul Nou. Oricum nu sufeream prea mult pentru că , ori de câte ori eram bolnavă și aveam temperatură mare, ceream struguri ca o condiție să mânânc și altceva.

Ne plăcea atât de mult să ne cățărăm în pomi și să ne culegem singuri poamele încât, duda e oare poamă, nu cred că vreunul dintre cei care ne jucam zilnic împreună, suferea după fructe exotice.

Smochinele apucam să le mănânc, îmi plăceau și îmi plac încă, înainte de a descoperi mama o rețetă miraculoasă pentru facerea vinului în casă.

Și acum mă apucă râsul amintindu-mi cum a fost când mătușa Marta a cumpărat pentru prima oară banane. Erau verzi, crude, crude, și n-aveau niciun gust.

” Ai cheltuit banii degeaba! ” i- a spus mama și noi am aprobat-o tacit. Câtva timp nimeni n-a mai cumpărat banane în casa noastră. Asta până într-o zi când cineva a învățat-o tot, pe Marta, ca să le țină în ziar până la coacere.

După aceea au început să ne placă și chiar să ne certăm pe ele.

Rodia din poveste

Am o colegă care mănâncă zilnic câte o banană. Nu știu ce mi-a venit și am întrebat-o într-o zi , crezând că-mi va răspunde afirmativ, dacă-I plac mult.
” Nu, chiar deloc. Dar am gastrită . Trebuie să ronțăi ceva. ”

       Când băieții mei erau mici, cum salariile în învățământ au fost mici întotdeauna, nu-l credeți pe domnul Ciorbea că vă minte, le spuneam răzând :

” Am crescut cu dude și ia uitați-mă la mine ce mare sunt ! ”
N-am crescut cu dude ci cu lapte de vacă neîndoit cu apă, miere nesintetică, unt nu margarină, carne din animale netratate genetic și multe fructe românești care nu erau la fel de scumpe ca acum. Prețul unui măr românesc te duce cu gândul că e adus din țările calde.

La fel de frumoase erau și gutuile din pomul nostru

      

      
 
  Îmi place mult parfumul lămâii și mă simt bine când miroase în odaie a portocală proaspăt desfăcută dar mă emoționează mult mai mult parfumul de gutuie. Îmi amintește de bunica, de Marta , de mama și de zilele de odinioară când toate trăiau. Poate că sunt din secolul al XVII a și de undeva dintr-o țară necivilizată, așa ne tachinează Mihai, dar nu simt nimic special în preajma unui fruct exotic. Poate doar să-mi amintească de poveștile de odinioară când , încă, verișoara mea cu părul bălai și ochii blânzi, avea timp să mi le citească.
 
Povestea parfumata inceputa la  Mirela continua cu tema propusa de Carmen.
Am citit și mi-a plăcut :
 

DUZINA DE CUVINTE ” La început a fost Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul ”

Offff, v-am mai spus poate, ce nefericire e atunci când că un om pătimește iar tu, ființă vanitoasă, te gândești că de vină sunt blestemele tale, c-ar fi avut un oareșce IMPACT puternic .

De ales, pentru toate vârstele

   ” Doamne, îi spui Dumnezeului tău lăuntric, știu că i-am dorit tot răul atunci dar, între timp, l-am iertat și, apoi, pedepsirea lui e mai mult o corvoadă pentru mine ! ”

  ” N-ai și Tu Doamne, acolo în Rai , un SERTAR unde să pui la dospit SENTINȚA dată , la fel cum fac magistrații români, poate la fel procedează toți justițiarii de pe mapamond , și să ne mai întrebi , așa din când în când, dacă mai dorim pedepsirea păcătosului ? ”

” Și mai vii Doamne , când vrei Tu cu o AVALANȘĂ de necazuri, unul mai nesuferit decât altul, încât simt un VÂRTEJ în cap și o ghiară în piept. ”

Din păcate, și frumoșii cu ochii albaștrii îmbătrânesc ....

    Te sucești, te răsucești, om sortit pieirii agățat de un CARLING , și te gândești , mult prea târziu ce-I drept, ce bine-ar fi fost pentru toți cei IMPLICAȚI dacă toate cele ar fi avut un altfel de curs.

LEZIUNE pe creier, Doamne păzește, de-ar fi și parcă gândurile mele, n-am îndrăzneala să fac afirmații despre alții cu toate că la fel îmi par și cele ale justiției române, n-ar PLANA, așa , alandala.

Gânduri de multe ori haotice ce au un CIRCUIT doar de ele cunoscut.

Totuși, nu știi sigur, dacă a fost NEȘANSA vieții tale să –l cunoști pe el, cel cu ochii albaștrii mai senini , atunci, decât cerul.
Ai înțeles de mult că un eveniment ce astăzi poate fi considerat favorabil mâine poate să-ți pară MALIGN. Și nu doar ție.
” Mă joc Doamne cu cuvintele, gânduri răzlețe , și nu înțeleg , cu toate că Tu ai spus-o atât de concis : ” La început a fost Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul ” că o ALUNECARE de-o clipă , de-o singură și unică clipă , mă poate duce în Infern.

psi ne ascultă toate durerile și suferă împreună cu fiecare iar când ne purtăm precum niște copii mari dânțuie și se bucură alături de noi :

http://rokssana.wordpress.com/2011/11/05/duzina-de-cuvinte-10-delir/

http://redsky2010.wordpress.com/2011/11/05/duzina-de-cuvinte-mistere3/

http://scorpio72.wordpress.com/2011/11/05/duzina-de-cuvinte-planul-deltaplanul/

Fără  deltaplan  le-am luat în cârligul on -line și bâșt aici : psi, redsky, anaid, grig, rokssana, dictaturajustiției, incertitudini, abisuriscorpiolabulivar,tiberiu, sara, d’agathavero, carmen, valentinacarmensimaalmanaheandy, incaunipocrit ,tudor, theodora, gabi, gabi