Tara lu’ Căcărău

Mi-ar fi plăcut mult să fiu un menestrel, ca poveștile mele să fie acompaniate de muzică dar, cum îmi lipsește orice urmă de talent, mă rezum doar a vă povesti .
Poate v-ar fi mai ușor să înțelegeți cum e cu țara lu’ Căcărău dacă ați fi fost repartizați ca mine la țară prin anii ‘ 80.

Măndră nevoie mare, eram prima absolventă de facultate din familia mea, m-am prezentat la postul obținut prin repartiție guvernamentală în satul uitat de lume de la marginea județului.

Alergia mea, cea care mă făcea să mă sufoc din aproape orice, câteodată să devin palidă  precum marmura iar alteori să mă înnegresc la chip devenind mai creolă decât sunt de obicei, nu  s-a diminuat cu nimic  chiar dacă fugisem de orașele poluate ale țării pentru că  dădusem, ghinion, de un loc unde uraniul se găsea mai peste tot iar lipsa iodului din apă declanșa gușe localnicilor.

Nu-mi iese din minte una din zilele plăcute, au fost și din acestea, când colegul nostru Mircea a adus la școală, drept pomană pentru tatăl său mort, un cozonac mare și pufos, încă fierbinte, și o sticlă de vin tăiat.
Mustul, așa i-au spus toți colegii mei atunci când m-au imbiat să beau, era negru, bun și dulce.
Am mers în clasă la ora de curs , după ce-am băut o ceașcă și am mâncat o felie de cozonac, unde brusc m-a cuprins o veselie ciudată.
Am realizat că nu –i a bună, am lăsat catalogul și poșeta din mâini, am luat o bucată de cretă și întorcându-mă cu spatele spre elevi am râs ca proasta la tablă. Ușor, fără zgomot, ca nimeni din cei prezenți să nu realizeze că mă cam amețisem.

Plagiată de la adresa http://vioreldima.blogspot.ro/2010/09/menestrel.html, vara aceasta se poartă

În cancelarie nu m-a crezut nimeni atunci când m-am plâns de faptul că mi-am maculat imaginea în fața clasei.
„Din ce ? Din niște must ? Exagerezi, ce dracu’ ! ”
Sunt convinsă că elevii mei, cei din clasa cu pricina, au fost foarte bucuroși de metamorfoza mea din profesoara severă, ce eram, în una veselă și fără motiv . Murmurul pe care-l auzeam destul de vag, ca venind de departe, era pentru mine o dovadă clară că era chicoteli în bănci.
Doar prin mlaștini n-am fost nevoită să trec, în toți cei 10 ani cât am rămas să predau la țară acolo , însă toate necazurile pățite de mine au reușit să mă întărească și să formeze ca om și cetățean.

Slabe mângăieri pentru cineva ajuns la vârsta venerabilă de jumătate de secol !

NOTA BENE

Pentru că ieri am lipsit de la întâlnirea săptămânală cu   psi  și cu  drugwash,  tineriu(o dată), tineriu( de două ori), ( plagiez fără jenă de la dagatha pentru că o știu cât de bună la suflet este ) carmen pricop, vero și vero, anacondele, scorpio, virusache, irealia, lolita, dor, dunia, cammely „  DUZINA DE CUVINTE ” pe care-o aștept mereu cu bucurie , oricât mi-aș fi dorit nu puteam să țin capul în sus, vă arăt că mă descurcam și cu cuvintele    marmura,   mustul,   maculat,  metamorfoza,   mlastini, mangaieri, mandra, minte, menestrel, murmurul, marginea, maini dar nu vă aștept să veniți în vizită la mine. N-aveți ce pierde !