Tara lu’ Căcărău

Mi-ar fi plăcut mult să fiu un menestrel, ca poveștile mele să fie acompaniate de muzică dar, cum îmi lipsește orice urmă de talent, mă rezum doar a vă povesti .
Poate v-ar fi mai ușor să înțelegeți cum e cu țara lu’ Căcărău dacă ați fi fost repartizați ca mine la țară prin anii ‘ 80.

Măndră nevoie mare, eram prima absolventă de facultate din familia mea, m-am prezentat la postul obținut prin repartiție guvernamentală în satul uitat de lume de la marginea județului.

Alergia mea, cea care mă făcea să mă sufoc din aproape orice, câteodată să devin palidă  precum marmura iar alteori să mă înnegresc la chip devenind mai creolă decât sunt de obicei, nu  s-a diminuat cu nimic  chiar dacă fugisem de orașele poluate ale țării pentru că  dădusem, ghinion, de un loc unde uraniul se găsea mai peste tot iar lipsa iodului din apă declanșa gușe localnicilor.

Nu-mi iese din minte una din zilele plăcute, au fost și din acestea, când colegul nostru Mircea a adus la școală, drept pomană pentru tatăl său mort, un cozonac mare și pufos, încă fierbinte, și o sticlă de vin tăiat.
Mustul, așa i-au spus toți colegii mei atunci când m-au imbiat să beau, era negru, bun și dulce.
Am mers în clasă la ora de curs , după ce-am băut o ceașcă și am mâncat o felie de cozonac, unde brusc m-a cuprins o veselie ciudată.
Am realizat că nu –i a bună, am lăsat catalogul și poșeta din mâini, am luat o bucată de cretă și întorcându-mă cu spatele spre elevi am râs ca proasta la tablă. Ușor, fără zgomot, ca nimeni din cei prezenți să nu realizeze că mă cam amețisem.

Plagiată de la adresa  http://vioreldima.blogspot.ro/2010/09/menestrel.html, vara aceasta se poartă
Plagiată de la adresa http://vioreldima.blogspot.ro/2010/09/menestrel.html, vara aceasta se poartă

În cancelarie nu m-a crezut nimeni atunci când m-am plâns de faptul că mi-am maculat imaginea în fața clasei.
„Din ce ? Din niște must ? Exagerezi, ce dracu’ ! ”
Sunt convinsă că elevii mei, cei din clasa cu pricina, au fost foarte bucuroși de metamorfoza mea din profesoara severă, ce eram, în una veselă și fără motiv . Murmurul pe care-l auzeam destul de vag, ca venind de departe, era pentru mine o dovadă clară că era chicoteli în bănci.
Doar prin mlaștini n-am fost nevoită să trec, în toți cei 10 ani cât am rămas să predau la țară acolo , însă toate necazurile pățite de mine au reușit să mă întărească și să formeze ca om și cetățean.

Slabe mângăieri pentru cineva ajuns la vârsta venerabilă de jumătate de secol !

NOTA BENE

Pentru că ieri am lipsit de la întâlnirea săptămânală cu   psi  și cu  drugwash,  tineriu(o dată), tineriu( de două ori), ( plagiez fără jenă de la dagatha pentru că o știu cât de bună la suflet este ) carmen pricop, vero și vero, anacondele, scorpio, virusache, irealia, lolita, dor, dunia, cammely „  DUZINA DE CUVINTE ” pe care-o aștept mereu cu bucurie , oricât mi-aș fi dorit nu puteam să țin capul în sus, vă arăt că mă descurcam și cu cuvintele    marmura,   mustul,   maculat,  metamorfoza,   mlastini, mangaieri, mandra, minte, menestrel, murmurul, marginea, maini dar nu vă aștept să veniți în vizită la mine. N-aveți ce pierde !

Anunțuri

24 de gânduri despre „Tara lu’ Căcărău

  1. „In dictatura absurdului si revolutia borfasior poti avea deseori sentimentul ca totul e pierdut, ca daca n-ai decis inca sa pleci cat vezi cu ochii, e mai bine sa te insularizezi. Sa te refugiezi scarbit in turnuletul tau. Sa-ti ridici intelept ziduri artificiale in jur, sa-ti pui ochelari de cal, dopuri in urechi si sa vietuiesti astfel intr-o fantezie confortabila, tu cu ai tai. Calea cea mai sigura catre victoria raului este tacerea, pasivitatea, retragerea calculata, din frica, lasitate sau calcul meschin. ”

    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-12974632-faci-dictatura-absurdului.htm?nomobile

    Apreciază

    1. Tibi, îți mulțumesc pentru link. Problema este că nu doar cei care au dat „revoluția borfașilor ” sunt delicvenți.
      Îi înțeleg pe cei din psi-clubul nostru care privesc cu scepticism sau chiar cu neîncredere la tot ce se întâmplă acum, infractorii sunt printre noi deghizați în oameni cinstiți.

      Apreciază

  2. cum să nu ne aştepţi în vizită? doar ştii că eu vin. şi chiar îmi făcusem gânduri ieri că ce-o fi cu tine.
    cum eu nu beau alcool de fel, cred că m-aş ameţi din mai puţin de o ceaşcă. sunt de altfel cunoscută ca „ciudată” când mergem la rudele soţului, la ţară şi declam a mia oară că nu, să nu mă servească decât cu apă, multă apă, pentru că eu asta beau de fel.
    cât despre oamenii de acum, manevrabilii tac chitic şi înghit, iar ceilalţi, mulţi sunt aşa de sătui că nu mai au păreri şi nici speranţe. oameni de dreapta sunt puţini rămaşi, carmen, puţini.

    Apreciază

    1. Era la spam comentariul tău, nu mi-ar fi trecut prin minte să-l caut acolo pentru că nu ai dat link-uri, bine că m-ai atenționat.
      Eu prefer laptele sub orice formă.
      Nenorocirea, Psi, este că prea puțini se informează și nu mă refer la oamenii simplii ci la absolvenții de facultate.E cumplit !
      În familia mea , cum am scris mai sus, eram prima intelectuală dar părinții mei, rudele mele, se informau și cugetau la ce aflau.

      Apreciază

  3. Spumoase amintiri mai ai! Nu știu cum se face, dar, mai mereu, mă trimiți cu gândul la mama. Poate că ”împărțiți” aceeași profesie… :))
    Mama a făcut naveta 21 de ani, pentru a preda limba română într-un sat de maghiari. Nu i-a fost ușor atunci, dar acum își amintește cu drag de truda aceea. 🙂

    Apreciază

      1. :lol:! Eşti de groază, zău aşa! Auzi, matematica-i materie uşor de învăţat! 🙂 În generală îmi făceam temele la telefon, fără excepţie, la mate. Noroc cu prietena mea bună, era sclipitoare, eu nu pricepeam nimic, poate mâţa citeşte calendele greceşti mai cu spor… Am trecut în clasa a IX-a ( cu 8.30- şi-acum îmi vine să beau pentru nota asta la mate-) numai şi numai pentru că am avut o profesoară, să-i dea Dumnezeu sănătate, care s-a prins că eu aş vrea, da’ n-am cu ce 😛 şi mă lua băbeşte, de pricepea şi neuronu’ meu, bietul. Din liceu, n-am mai întâlnit matematica decât absolut tangenţial. Şi nu mi-e dor de ea! Să mă ierţi! 🙂

        Apreciază

      2. Matematica, dacă-i prinzi „șpilul” ,este cea mai ușoară. Nu te poate depuncta profesorul pe „nedrept” , nu poate să ia altul o notă mai mare dac-a rezolvat mai puțin decât tine.
        Nu trebuie să auzi bine și nici să-ți stâlcești limba și , dacă ești îndrăgostită cum eram eu, te aduce cumva cu picioarele pe pâmânt.
        După mine, e minunată !

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s