Bunica Domnica

Ce-ar fi bucurat-o pe bunica, primăvara !
Ce-ar fi bucurat-o pe bunica, primăvara !

V-ațI gândit vreodată că ajungem să semănăm , aproape de fiecare dată , cu persoanele pe care nu le placem ? Să nu-mi spuneți că niciodată nu v-a trecut acest gând nesuferit prin minte , că n-ați avut îndoieli în privința propriei purtări.
Așa cred eu, că , în mod invariabil, suntem condamnați să repetăm greșelile altora pentru a le înțelege mai bine motivația.
Of ! Unii am avut norocul să ne bucurăm de bunici, alții nu.
Cu toate statisticile din zilele noastre , mă gândeam azi noapte, parcă înainte erau mai mulți bunici alături de nepoții lor. Poate pentru că tinerii se căsătoreau mai devreme și aveau proprii copii imediat, poate pentru că atunci legăturile de familie erau mai strânse.
Dar, ce știu eu ?

A iubit natura până în ultima clipă, ea cea care era născută și crescută în natură
Mi-am cunoscut toți bunicii și fiecare dintre ei a fost altfel decât ceilalți. N-au semănat nici la educația primită, nici la averea avută, nici la funcția ocupată în societate, nici la caracter dar nici la modul în care-și manifestau sentimentele.
Cât a trăit, am iubit-o cel mai mult pe cea mai săracă dintre ele, pe cea care a avut o copilărie chinuită alături de o mamă vitregă despre care însă nu ne povestea, pe cea care n-a avut parte de o educație aleasă dar care învățase de la viață mai mult decât din orice manual, pe cea care știa din puținul ei strâns cu mare greutate să renunțe ca să-ți facă o mare bucurie, bătrână cum era a muncit o săptămână ca să-mi cumpere un kg de căpșuni, care era în stare să înnebunească de teama că mi s-a întâmplat ceva rău dacă întârziam peste ora la care trebuia să ajung acasă, pe cea care îmi era confidentă, mă mai pâra mamei câteodată, pe cea care…
Bunica avea obiceiul să -și pună o bazma peste ochi ca să poată adormi, iar fiul meu cel mic, ca o ciudățenie, el care n-a văzut-o niciodată și nu-i cunoaște obiceiul , procedează aproape la fel.
Se leagă cu un fular peste ochi înainte de a ce culca.
Știu de când Alexandru avea 4 luni și era grav bolnav în spital, aproape pe moarte, că între bunica Domnica și el este o legătură puternică. Atunci mama mea, fiica ei, speriată de posibibilitatea că l-am fi putut pierde a avut un vis.
Se făcea că bunica îl ținea în brațe. I l-a întins mamei certând-o : ”Aveți grijă de copil !”
Mi l-a povestit bucuroasă. ” Alexandru o să scape cu viață! Mi-a spus mama mea. ”

Voi știți că bunica mea cea dragă mă vizitează și acum noaptea în somn ?

psi ne-a propus o temă sensibilă iar ceilalți  uu scris cu multă dragoste   :    psi,   dordefemeie ,  VeroScorpio,  , poezele,  simonikool,  Tiberiu,

18 gânduri despre „Bunica Domnica

  1. te invidiez carmen… te invidiez. eu aș da oricât ca bunica să îmi apară în vis și chiar mai mult aș da pentru ca bunicul să îmi zâmbească în noapte… dar ei nu vin. iar eu îi iubesc și mi-e dor… tare dor. oare știu? 😦

    Apreciază

      1. Ola’draga mea prietena’esti muncitoare ca o albinuta foarte frumoasa povestioara ta ,cred ca multi ne regasim in ea,si ca si fiul tau,la fiul meu i-a murit bunica de cind avea 7 anisori,iar de atunci toate vacantele si le-a fwcut la tara De la 12 ani statea singur,iar mama mea a visat-o prietena ei si i-a spus ca in toate vacantele sta la tara si are grija de nepotul ei, si o sa se intoarca de Pasti ca iarasi ii vine nepotul in vacanta si are grija de el ca este singur ca mami a lui lucreaza,si de cind s-au schimbat treburile in tara mi-a trecut si mama dorului de tara,oricum sper sa ne vedem in vara,mii de pupici.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s